Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 1363/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 23.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1363
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 472/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Administrației și Internelor, în 3 exemplare, un exemplar se înmânează reclamantului recurent, care depune la dosar note de ședință și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 05.01.2009 și precizată la data de 09.03.2009 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și și a cerut obligarea organului de stat de a da un răspuns celor două întrebări formulate prin cererea adresată domnului inspector la data de 25.08.2008 și obligarea pârâților la plata în solidar a daunelor morale în sumă de 10.000 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 25.08.2008, prin scrisoarea recomandată nr.86 adresată pârâtului, inspector în cadrul Poliției Orașului, a solicitat să i se comunice "dacă organul de cercetare penală, în persoana domnului inspector, prin actele premergătoare efectuate în dosarul mai sus amintit, a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria G, dosarul în care făptuitorul, fiind audiat în calitate de martor, a făcut declarații necorespunzătoare adevărului și să i se comunice "prin ce mod a fost solicitat dosarul nr.122/P/2007 de la Parchetul G?, notă telefonică, adresă trimisă instanței?".
S-a adresat inspectorului, afirmă reclamantul, întrucât acesta efectuase actele premergătoare cercetării penale, privind pe făptuitorul, în dosarul nr.10/P/2008 al Poliției Orașului, astfel acesta era singurul în măsură să îi răspundă întrebărilor adresate.
Cu privire la despăgubirile morale, reclamantul consideră că prin refuzul nejustificat de a soluționa cererea sa în termen legal, i-a fost încălcat dreptul la informație și la petiție, încălcând în acest sens prevederile art.31 (5) și art.51 din Constituția României.
Prin comportamentul său abuziv și ilegal, consideră reclamantul, pârâtul i-a vătămat grav drepturile fundamentale, cauzându-i prejudicii de ordin moral prin afectarea onoarei și a demnității ocrotite de lege.
Reclamantul și-a motivat în drept acțiunea pe dispozițiile art.1, 8 și 16 (1) din Legea nr.554/2004, obiectul acțiunii reprezentându-l nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, cu motivarea că a acționat în virtutea atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului de A invocat și excepția de inadmisibilitate a acțiunii cu privire la despăgubirile întemeiate pe dispozițiile art.998 și următoarele Cod procedură civilă, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru răspunderea civilă.
Pe fond, a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că pe de o parte reclamantul a făcut o interpretare greșită a prevederilor legale în materia penală, fără a ține cont de competențele procurorului în privința exercitării supravegherii urmăririi penale, iar pe de altă parte că petiția reclamantului din luna august 2008 fost soluționată de către Poliția Orașului, fiindu-i comunicat rezultatele verificărilor prin adresa nr. 99057/10.09.2008.
Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că în condițiile în care solicitarea reclamantului s-a adresat Poliției Orașului în contradictoriu cu această instituție trebuia să se judece cauza și nu cu Ministerul Administrației și Internelor.
Poliția Orașului fiind în subordinea Inspectoratului de Poliție al Județului A, neavând relevanță ca Inspectoratul de Poliție al Județului A face parte din structura organizatorică a Inspectoratului General al Poliție Române, care la rândul său este o instituție din subordinea Ministerul Administrației și Internelor.
Reclamantul s-a opus admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, întrucât acesta a fost chemat în judecată în temeiul art.16 (1) din Legea nr.554/2004, potrivit căruia cererile pot fi formulate și împotriva persoanei care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea.
Prin sentința civilă nr. 472/1.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor; a respins excepția lipsei procesuale pasive a pârâtului; a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor B și - Poliția Orașului, pentru refuz nejustificat de a soluționa o cerere în termen și daune morale de 10.000 lei; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, întrucât acesta este chemat în judecată în temeiul art.16 (1) din Legea nr.554/2004, reclamantul considerând că pârâtul se face vinovat de nesoluționarea cererii în termen și față de care a cerut și plata unor despăgubiri.
În soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a formulat cerere sau petiție către acesta, iar pârâtul nu se află în raporturi de serviciu direct cu Ministerul Administrației și Internelor, astfel că a admis excepția și a respins în baza excepției acțiunea față de Ministerul Administrației și Internelor.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că reclamantul a formulat o cerere adresată pârâtului, inspector în cadrul Poliției Orașului, solicitând să i se comunice informații în legătură cu actele de urmărire în dosarul penal Președinte - privind pe. Potrivit art.1 și 8 din Legea nr.554/2004 se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri.
Raportat la aceste prevederi, rezultă că dreptul sau interesul legitim trebuie să fie vătămat de către o autoritate publică care potrivit art.2 (1) lit.b din Legea nr.554/2004 este definită ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică. Ori, reclamantul nu a formulat nici o cerere către o autoritate publică, ci doar față de angajatul unei instituții, respectiv către, inspector în cadrul Poliției Orașului, acesta din urmă putând să răspundă în solidar cu autoritatea publică pentru despăgubiri în cazul în care autoritatea publică ar fi fost chemată în judecată.
Prima instanță văzând că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.1 și 8 din Legea nr.554/2004 și pe cale de consecință, neputând opera nici prevederile art.16 (1) din aceeași lege, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului atât pentru obligația de soluționare a cererii cât și cu privire la daunele morale.
După dezbaterea cauzei și susținerea acțiunii în fața instanței de fond, dar înainte de încheierea ședinței de judecată, reclamantul a depus concluzii scrise și având în vedere că aceste concluzii scrise nu reprezintă susținerile orale ale reclamantului în fața instanței care sunt cuprinse în preambulul hotărârii ci cereri noi, instanța de fond nu le-a luat în considerare, iar în temeiul art.274 Cod procedură civilă nu a acordat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad arătând că în mod greșit prima instanță nu a judecat pe fond cererea sa și a reținut în mod greșit lipsa calității procesual pasive a Ministerului Administrației și Internelor.
Se arată astfel că la termenul de judecată din 11.03.2009 reclamantul a menționat oral ca în cazul admiterii excepției lipsei calități procesual pasive a să fie chemat în calitate de pârât PJ. A, dar prima instanță nu a ținut cont de această cerere.
Se mai arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al.2 Cod procedură civilă câtă vreme cererea reclamantului de chemare în judecată a IPJ Aaf ost formulată după închiderea dezbaterilor dar înainte de terminarea ședinței de judecată, iar refuzul instanței de a cita acest pârât constituie o lezare a drepturilor procesuale ale reclamantului. Se mai arată că hotărârea primei instanțe este și nemotivată în condițiile în care instanța a reținut că acțiunea reclamantului a vizat refuzul nejustificat de soluționare al unei cereri pe când în fapt obiectul acțiuni de chemare în judecată l-a constituit nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Recurentul a mai invocat faptul că hotărârea primei instanțe prezintă contradicții între considerente și dispozitiv aspect ce se circumscrie motivelor de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă fiind totodată incident și dispozițiile art. 304 pct.8 Cod procedură civilă în condițiile în care instanța a reținut că reclamantul nu a formulat nicio cerere către o autoritate publică, ci doar față de angajatul Poliției Orașului, pe când în realitate petiția respectivă a fost adresată în principal instituției și numai în subsidiar pârâtului.
Hotărârea primei instanțe trebuie analizată și din perspectiva art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale ce are ca obiect nesoluționarea în termen legal a unei cereri respingând în mod nejustificat și cererile de probațiune formulate în cauză.
În drept s-au invocat art. 304 pct.5, 7, 8și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului invocând excepția netimbrării recursului, excepția lipsei calității procesual pasive pe considerentul că a acționat în virtutea atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului de A, precum și excepția inadmisibilități acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 998 și următoarele Cod Civil.
Intimatul Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat în principal tardivitatea recursului apreciind că acesta nu a fost declarat în termenul de recurs de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar îăn subsidiar se arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și s-a reținut în mod corect excepția lipsei calității procesual pasive a acestui intimat.
Referitor la excepția netimbrării recursului Curtea reține că aceasta este neîntemeiată întrucât la termenul de judecată din 3.11.2009 reclamantul s-a conformat dispozițiilor instanței de recurs și a făcut dovada achitării taxei de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,5 lei.
Referitor la excepția privind tardivitatea formulări recursului invocată de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor prin întâmpinare Curtea reține că sentința civilă nr. 472/11.03.2009 a Tribunalului Arada fost comunicată reclamantului la data de 13.04.2009 conform dovezii de comunicare aflată la fila 37 dosar fond, iar împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, recurs ce a fost înregistrat la Tribunalul Arad la data de 23.04.2009, cu respectarea astfel a termenului de recurs de 15 zile de la comunicarea sentinței recurate prev. de art. 301 Cod procedură civilă cu raportare la art. 20 al.1 din Legea nr. 554/2004.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține că în speță sunt incidente dispozițiile cuprinse la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă după cum urmează:
Reclamantul prin cererea introductivă a procedat la chemarea în judecată a pârâților Ministerul Administrației și Internelor și în temeiul art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din 11.03.2009 instanța a pus în discuția părților excepția invocată de pârâtul prin întâmpinare privind lipsa calității procesual pasive și a inadmisibilității, precum și excepția lipsei calități procesual pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor invocată de această instituție prin întâmpinare și a reținut cauza în pronunțare atât pe aceste excepții cât și pe fond.
La același termen de judecată, dar înainte închiderea dezbaterilor reclamantul a depus note scrise prin care a solicitat ca în cazul admiteri excepție lipsei calități procesul pasive a Ministerul Administrației și Internelor să fie citat în calitate de pârât IPJ A, făcând totodată mențiunea că această solicitare verbală i-a fost respinsă anterior.
Raportat la cererea depusă Curtea constată că în speță se impunea ca instanța de fond să procedeze la redeschiderea dezbaterilor cu citarea în cauză a pârâtei nou introduse pentru a asigura reclamantului astfel exercitarea deplină a drepturilor procedurale de care acesta dispune cu atât mai mult cu cât acesta nu a fost reprezentat de un avocat în fața primei instanțe.
În condițiile în care reclamantul a precizat prin notele de ședință aflate la fila 21 dosar fond faptul că acțiunea sa reprezintă o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și are ac obiect nesoluționarea în termen legal a unei cereri instanța în baza rolului activ reglementat de art. 129 al. 5 Cod procedură civilă, ținând cont și de dispozițiile art. 13 al. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004 trebuia să pună în discuția părților aspectele legate de autoritatea pârâtă ce are calitate procesual pasivă în cauză și cu atât mai mult în situația în care reclamantul a solicitat introducerea în cauză a IPJ A avea obligația să dea curs cererii reclamantului pentru citarea acestei autorități. Neprocedând astfel prima instanță a încălcat formele de procedură prev. sub sancțiunea nulități de art. 105 al.2 Cod procedură civilă fiindu-i produsă reclamantului o vătămare ce nu poate fi altfel înlăturată decât prin casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad ocazie cu care prima instanță va proceda la citarea în calitate de pârât a IPJ A luând în considerare și celelalte excepții privind lipsa calități procesuale pasive și a inadmisibilității invocate prin întâmpinările depuse la dosar.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, instanța admițând recursul declarat de reclamant va proceda la casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 472/11.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red./07.12.2009
Tehnored. /15.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
