Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 144/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 144/CA/2010
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta PRIMĂRIA PRIN PRIMAR împotriva sentinței civile nr. 406/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru pârâta recurentă, lipsind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul pârâtei recurente depune la dosar chitanța reprezentând taxa de timbru în cuantum de 2 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, împuternicire avocațială pentru redactare recurs, asistare și reprezentare și răspunsul dat reclamantului intimat la cererea adresată pârâtei recurente, prin care solicită eliberarea schiței și planului cadastral după procesul verbal de punere în posesie din data de 10.06.2004.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantului. Susține că pârâta recurentă și-a îndeplinit obligația de a răspunde cererii reclamantului intimat în termenul prevăzut de lege, răspuns prin care precizează că în procesul verbal de punere în posesie se află trecute parcele care se regăsesc într-un alt titlu de proprietate, astfel că nu poate elibera documente pentru o suprafață de teren care aparține unei alte persoane. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Reclamantul a solicitat in contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei, județul Sibiu, obligarea acestuia sa soluționeze favorabil cererile sale cu nr.289/23 02 2009 si 499/2 03 2009. In motivarea acțiunii, reclamantul arată că a solicitat Primarului Comunei, eliberare unui certificat de urbanism, schița și cadastrală pentru terenul cu care a fost pus in posesie, acte necesare pentru soluționarea plângerii formulata la CEDO împotriva Statului R, iar prin adresa nr. 370/6 02 2009, Primarul a răspuns în sensul că certificatul se emite de Consiliul Județean, iar pentru celelalte acte emise în cadrul procedurii de aplicare a 18/1991, cererea trebuie adresata comunei. Potrivit răspunsului primit, reclamantul s-a adresat cu cerere către Primarul comunei, cu adresa nr. 289/23 02 2009, dar nu a primit răspuns în sensul solicitărilor, ci doar se face referire la un proces-verbal, iar la noua solicitare formulată prin adresa nr. 499/19 03 2009, primit același răspuns.
Secția de contencios administrativ a Tribunalului Sibiu prin sentința nr. 406/CA/17 07 2009 respins excepția lipsei procedurii prealabile, a admis acțiunea în contencios administrativ și a obligat Primarul comunei să răspundă la cererea reclamantului, înregistrată sub nr. 289/6 02 2009, respectiv să procedeze la eliberarea schiței și planului cadastral după procesul-verbal de punere în posesie din data de 10 06 2004. Instanța a reținut prin considerentele expuse că excepția lipsei plângerii prealabile, în sensul art.7 din 554/2004 nu este întemeiată, deoarece potrivit art. 2 din 554/2004 se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat al autorității de a răspunde cererilor, astfel că nu este necesară îndeplinirea acestei proceduri. Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul nu a primit răspuns în sensul solicitărilor sale, considerat refuz nejustificat potrivit prevederilor art. 2 lit. din 554/2004, astfel că este întemeiată acțiunea în obligarea pârâtului de a răspunde.
Împotriva acestei sentințe a declarata recurs pârâta Primăria prin Primar solicitând modificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului. Prin motivele de recurs se arată că în mod greșit a soluționat prima instanță excepția privind lipsa procedurii prealabile, deoarece potrivit art. 7 din 554/2004 parcurgerea procedurii administrative era obligatorie in acest caz, fata de actele comunicate reclamantului. Pe fondul cauzei se arata ca reclamantul s-a adresat la data 6 02 2009 cu cerere către Primar pentru eliberarea schiței și hărții cadastrale pentru terenul cu care a fost pus în posesie la data de 10 06 2004 în baza 18/1991, iar prin adresa nr. 289/23 02 2009 s-a răspuns că aceste parcele de teren fac parte din titlul de proprietate eliberat pe numele lui, fiind efectuată propunerea către reclamant, de atribuire a unei alte suprafețe de teren agricol și emiterea titlului de proprietate. In acest sens se invocă jurisprudența instanței supreme privind Împrejurarea că în condițiile în care autoritatea publică răspunde petentului nu se consideră refuz nejustificat, dacă răspunsul nu este conform așteptărilor petentului.
In drept se invocă prevederile art. 304, 304 indice 1 din Codul d e procedura civila.
Recursul este legal timbrat.
Reclamantul intimat, legal citat, nu a înțeles să formuleze întâmpinare, ci a solicitat judecata cauzei și în lipsa sa.
Curtea, analizând sentința atacată sub aspectul recursului declarat de pârât constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea cu nr. 370 din 6 02 2009 înregistrată la Primăria comunei, reclamantul a solicitat eliberarea unui certificat de urbanism, schița și pentru terenul cu care a fost pus în posesie în baza 18/1991, anexa 7, poziția 2, parcele cu nr.top. 2046/9; 2520/2; 98/ 2502/1 în suprafață totală de 2,54 ha.
Primăria comunei a răspuns la această cerere prin adresa cu nr. 370/6 02 2009, arătând că emiterea certificatului de urbanism se realizează de Consiliul Județean Sibiu, iar schița și pentru terenul cu care reclamantul a fost pus în posesie, sunt la Primăria.
In acest sens, reclamantul a formulat cerere către Primarul comunei, înregistrată sub nr. 289/6 02 2009, care prin răspunsul înregistrat sub nr. 289/23 02 2009 comunica reclamantului că procesul-verbal de punere în posesie este întocmit greșit, fiind cuprinse parcelele cu nr. top.71/ 2046/9; 100/2520/2 care sunt cuprinse și în titlu de proprietate cu nr-997, iar potrivit sentinței civile nr. 959/1999 prin care s-a dispus sistarea stării de indiviziune, titlu de proprietate este emis pe numele lui, astfel că nu poate fi emis titlu de proprietate pe numele reclamantului, fiind oferit teren în schimb.
La data de 2 03 2009, reclamantul a trimis o altă cerere către Primarul comunei prin care solicită eliberarea schiței pentru teren și a hărții cadastrale, cererea fiind înregistrată sub nr. 499, iar prin răspunsul redactat la data de 19 03 2009 se reiterează răspunsul anterior redactat sub nr. 289/23 02 2009.
Potrivit art.1 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.
Persoana vătămată este orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Autoritatea publică este orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
de putere este exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Dreptul vătămat este orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ, iar interesul legitim privat este posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.
Potrivit art. 8 din 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Potrivit art. 12 din lege, reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit nici un răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu.
În speță, se constată refuzul nejustificat al autorității de a comunica reclamantului actele solicitate, astfel că în mod temeinic și legal a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului este întemeiată, deoarece Primarul avea obligația să comunice reclamantului actele solicitate, acte ce au legătură cu terenul pentru care a fost pus în posesie potrivit 18/1991, astfel că justifică un interes legitim privat în sensul legii.
În consecință, recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA prin PRIMAR împotriva sentinței nr.406/CA/17.07.2009 pronunțată de Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Sibiu este nefundat și urmează a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA prin PRIMAR împotriva sentinței nr.406/CA/17.07.2009 pronunțată de Secția de Contencios Administrativ a Tribunalului Sibiu.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 ex./25.02.2010
Jud.fond -
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
