Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 1709/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1709
Ședința publică din data de 22 aprilie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, prin avocat și pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, prin consilier juridic
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâtul, prin consilier juridic, depune întâmpinare, comunicând un exemplar reclamantului, prin avocat.
Reclamantul, prin avocat, face dovada timbrării cu 39 lei a capătului de cerere privind daunele morale.
Părțile arată că nu mai au înscrisuri de depus.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea sa și pe cale de consecință, obligarea pârâtului la stabilirea datei de depunere a cererii de redobândire a cetățeniei române în maxim 30 de zile. Solicită admiterea și a capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata unor daune morale în cuantum de 1000 lei. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii, pe cele două capete de cerere, ca neîntemeiată pentru considerentele expuse în întâmpinare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 6 februarie 2009, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, obligarea acestuia să îi stabilească un termen scurt pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, precum și la plata de daune morale în cuantum de 1000 de lei.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a învederat instanței că, în octombrie 2008, s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău cu o cerere scrisă în vederea depunerii cererii sale de redobândire a cetățeniei, însă nici până la momentul sesizării instanței nu a fost programat, cu toate că a revenit cu cererea sa în ianuarie 2009.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 22 aprilie 2009, pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE a solicitat în principal respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea poziției sale procesuale pe fondul cauzei, pârâtul a invocat numărul foarte mare de astfel de solicitări, de ordinul sutelor de mii, precum și dificultățile generate de spațiul prea mic al secției consulare, numărul restrâns de funcționari, astfel că cererile sunt procesate în ordine cronologică, fiind inechitabilă soluționarea "peste rând" a cererii reclamantului.
Mai mult, de la momentul formulării cererii de către reclamant și până la investirea instanței, nu au trecut decât 3 luni.
Examinând cererea reclamantului, Curtea reține următoarele:
1. Starea de fapt în prezenta cauză, necontestată de părțile litigante, se prezintă pe scurt astfel:
Reclamantul este cetățean al M care și-a exprimat intenția de a redobândi cetățenia română în temeiul art. 10 din Legea nr. 21/1991, sens în care, în data de 20.10.2008, a transmis Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău, la solicitarea acesteia, o cerere scrisă de programare/intenție, prin poștă, recomandat, cu confirmare de primire, pentru a fi programat ulterior în vederea depunerii actelor pentru redobândirea cetățeniei române.
nici un răspuns, reclamantul a revenit cu o noua cerere, în data de 19.01.2009, neprimind însă răspuns nici la aceasta.
2. Examinând fondul cererii reclamantului, Curtea reține că, potrivit disp. art. 12 alin. 2 din Legea nr. 21/1991, "ersoanele p. care au domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispozițiile art. 10 alin. 1 și art. 10^1, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie".
Din lecturarea acestui text reiese că solicitanții pot depune oricând cereri pentru redobândirea cetățeniei române, nefiind prevăzută nicăieri o procedură precum cea derulată de pârât, în sensul programării pentru depunerea cererii și a documentelor necesare. Prin urmare, reiese că ele trebuie primite pe loc, urmând a fi înaintate de îndată comisiei pentru cetățenie.
Desigur că un termen legal nu este în mod necesar și termenul rezonabil pentru soluționarea unei anumite cereri.
Instituirea prin lege a unui anumit termen pentru soluționarea unei cereri nu induce decât o prezumție simplă a legiuitorului în sensul că termenul statuat ar fi suficient pentru soluționarea acelei cereri.
Practica ulterioară poate însă consacra un alt termen rezonabil, în funcție de anumite situații de fapt, de greutăți întâmpinate în soluționarea cererilor, de măsura în care ele sunt imputabile instituției cu pricina
În situația de față, nimeni nu contestă numărul covârșitor de astfel de cereri, de ordinul sutelor de mii, nici greutățile inerente în gestionarea unui asemenea număr de cereri, în condițiile personalului redus al secției consulare și al insuficienței spațiului, însă astfel de aspecte nu pot amâna la nesfârșit depunerea cererilor de către solicitanți.
Modul de organizare a activității instituției, legislația care îngreunează procedura și nu lasă loc alternativelor la depunerea cererilor, sunt aspecte care nu sunt imputabile reclamantului, iar până la un punct nici pârâtului; trecând însă peste un anumit termen rezonabil de soluționare a unei cereri, termen a cărui nesocotire duce la însăși negarea dreptului, care devine unul iluzoriu, peste acest moment nu mai interesează dificultățile întâmpinate de pârât, mai exact ele nu îl pot exonera la nesfârșit de obligațiile sale, el trebuind să găsească soluții administrative pentru rezolvarea situației.
Pârâtul este cel mai în măsură pentru a formula spre pildă o simplă propunere de lege ferenda, care să permită, cu titlu de exemplu pentru degrevarea secției consulare din Republica M, depunerea acestor cereri (de redobândire a cetățeniei) și în România, la niște birouri pe care să le deschidă special în acest scop, urmând ca acest prim filtru (al verificării existenței actelor necesare) să fie exercitat în țară sau chiar depunerea lor direct la Direcția cetățenie.
O atare soluție ar fi justificată cu atât mai mult reglementarea din art. 12 alin. 2 vizat ușurarea demersurilor solicitanților, ajungându-se însă la contrariul acestei finalități urmărită de legiuitor, îngreunându-le demersurile până la anularea efectivă a dreptului.
Nu trebuie omis faptul că această procedură, pentru care reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată, este doar primul pas, constând efectiv în depunerea cererii și a documentelor aferente, urmând abia apoi procedura mult mai de durată a soluționării efective a cererii de către Direcția Cetățenie a Ministerului d e Justiție.
4. În lumina celor expuse mai sus, Curtea apreciază că termenul de mai de 6 luni de la depunerea cererii și până la pronunțarea prezentei, poate fi considerat mai mult decât rezonabil în accepțiunea art. 10 din Convenția europeană asupra cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, "Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie".
Or, această obligație de soluționare a cererii în termen rezonabil subsumează toate etapele eventuale ale unei proceduri, inclusiv cele premergătoare depunerii efective a cererii, cât timp aceasta din urmă e condiționată de anumite proceduri și termene.
5. În ceea ce privește daunele morale solicitate, Curtea apreciază aceste pretenții ca neîntemeiate, având în vedere pe de o parte că abia s-au împlinit cele șase luni apreciate ca termen rezonabil de instanță, iar pe de altă parte că la momentul sesizării instanței trecuseră abia trei luni.
Văzând expirarea acestui termen, cererea reclamantul fiind veche de șase luni, Curtea urmează a admite în parte acțiunea și - în temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - va obliga pârâtul să stabilească un termen scurt pentru depunerea de către reclamant a cererii de redobândire a cetățeniei, urmând a respinge pretențiile acestuia privind plata de daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales în mun. B,-, bloc corp C,. 1,. 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, cu sediul în mun. B,-, sector 1, și, în consecință:
Obligă pârâtul să stabilească un termen scurt pentru depunerea de către reclamant a cererii de redobândire a cetățeniei.
Respinge pretențiile reclamantului privind plata de daune morale.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
