Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 176/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 176
Ședința publică din 21.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 2: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 3: Alina
Grefier: -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă și de recurentul-pârât SPITALUL CLINIC DE URGENȚE B împotriva sentinței civile nr. 432/04.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, personal, și recurentul-pârât, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 20 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta-reclamantă, personal, solicită amânarea judecății pentru a-și angaja apărător.
Recurentul-pârât, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii, având în vedere că, pe de o parte, la termenul din data de 11.06.2009 cauza a fost amânată pentru ca recurenta-reclamantă să-și pregătească apărarea, și, pe de altă parte, și recurenta-reclamantă a formulat recurs, astfel încât nu se justifică amânarea judecății.
Curtea, deliberând asupra cererii recurentei-reclamante de amânare a judecății pentru a-și angaja apărător, o respinge, nefiind temeinic motivată conform prevederilor art. 156 alin. 1.civ.Cod Penal, apoi dispune lăsarea dosarului la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns părțile.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului recurentei-reclamante invocată de recurentul-pârât.
Recurentul-pârât, prin avocat, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată, în raport de prevederile art. 303 alin. 1 și 2.civ.Cod Penal Precizează că recurenta-reclamantă a declarat recursul la data de 16.20.2009, dar motivele de recurs le-a depus la data de 15.04.2009, cu nerespectarea dispozițiilor Codului d e procedură civilă, având în vedere că sentința i-a fost comunicată la data de 13.02.2009.
Recurenta-reclamantă, personal, arată că, dintr-o eroare, a luat în calcul data de motivare, însă solicită ca instanța să considere recursul în termen, pentru respectarea principiului dreptului la apărare. Lasă excepția la aprecierea instanței.
Recurentul-pârât, prin avocat, depune înscrisuri, menționând că a făcut vorbire despre acestea în cererea de recurs. Le comunică și recurentei-reclamante, personal, menționând că aceasta le cunoaște.
Recurenta-reclamantă, personal, învederează că documentele depuse de recurentul-pârât sunt false, nu au fost aduse la cunoștința ei, nefiind expediate prin serviciul poștal. Arată că le cunoaște și că cererea sa pentru adeverința de șomaj este falsă. Astfel, ceea ce este trecut în colțul din dreapta sus al cererii sale este completat doar pentru a fi adus în fața instanței. Depune adresa nr. 1126/14.05.2008 emisă de Spitalul Clinic de Urgențe. Arată că la fila 9 din dosarul de fond există decizia nr. 30 din 09.04.2009, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, însă această decizie este motivată în fals, invocându-se art. 55 și 56 din Codul muncii. Precizează că se înscrie în fals în ce privește rezoluția de pe cererea sa privind eliberarea adeverinței pentru șomaj, rezoluție scrisă de managerul spitalului,.
Recurentul-pârât, prin avocat, arată că poate prezenta originalul, pentru a se confrunta cu copia depusă la dosar.
Recurenta-reclamantă, personal, precizează că înțelege să conteste contextul în care a avut loc completarea documentului respectiv. La data de 13.05.2008 a solicitat eliberarea adeverinței pentru șomaj, având loc un schimb dur de replici cu managerul spitalului,.
Curtea pune în vedere recurentei-reclamante, personal, să precizeze ce contestă.
Recurenta-reclamantă, personal, arată că i s-a desfăcut contractul de muncă pe art. 55 lit. a) și 56 lit. h), având în vedere că în arhiva spitalului exista un Cod al muncii în formă veche, fiind întemeiată astfel decizia pentru a nu beneficia de șomaj.
Curtea precizează recurentei-reclamante că aspectele invocate, privind rezoluția existentă pe cererea depusă la dosar, vor fi avute în vedere la analiza recursurilor. În temeiul art. 305.civ.Cod Penal, încuviințează recurentului-pârât proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le utile și pertinente soluționării cauzei, apoi acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurenta-reclamantă, personal, arată că documentele aduse în fața instanție au fost completate pentru uzul instanței, nefiind utile cauzei, încercându-se inducerea în eroare a instanței. S-a trecut în fals mențiunea de pe colțul din dreapta sus al cererii sale, pentru a se arunca vina asupra sa.
Recurentul-pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. Arată că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, având în vedere actele dosarului. Recurenta-reclamantă a solicitat spitalului eliberarea adeverinței pentru șomaj și a cărții de muncă, iar conducerea spitalului a fost de acord, stabilindu-se o dată pentru a fi ridicate actele. Deși s-a comunicat recurentei-reclamante data pentru a-și ridica actele, aceasta a refuzat să se prezinte, acționând în judecată. Astfel, recurenta-reclamantă nu se poate prevala de propria culpă. Solicită și cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Recurenta-reclamantă, personal, solicită respingerea recursului recurentului-pârât. Arată că la dosar există cererea sa prin care a solicitat eliberarea adeverinței pentru șomaj, în care descrie modul cum a fost tratată, iar managerul spitalului a refuzat eliberarea adeverinței în temeiul art. 56 lit. h), fiind nevoită să revină pentru a i se elibera o simplă adeverință și carnetul de muncă. Arată că interesul său era de a-și întocmi actele pentru dosarul de șomaj. Solicită a nu se lua în considerare susținerile recurentului-pârât, pentru că i s-a interzis accesul în spital. Solicită respingerea recursului recurentului-pârât.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul București -Secția A IX-A Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. 47972/3/CA/2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul SPITALUL CLINIC DE URGENȚE B, ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna, obligarea la comunicarea catre rec1amanta a adeverintei solicitate prin cererea inregistrata sub nr.1146/15.05.2008 care sa contina datele necesare obtinerii indemnizatiei de somaj, obligarea paratului la plata catre reclamanta a sumei de 800.000 lei cu titlu de daune morale, obligarea paratului la plata catre reclamanta a unor daune materiale constand in cheltuieile de intretinere, energie si rate bancare pe care ar fi putut sa le achite daca ar fi beneficiat la timp de indemnizatia de somaj. obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata și stabilirea unui termen de executare a sentintei de 7 zile de la ramanerea ei irevocabila si aplicarea unei amenzi in sarcina conducatorului paratului in cuantum de 20% lin salariul minim brut pe economie.
Prin sentința civilă nr.432/04.02.2009 a Tribunalului București -Secția A IX-A Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea și obligat pârâtul la emiterea și comunicarea către rec1amantă a adeverinței care să-i certifice stagiul de cotizare realizat în sistemul asigurărilor pentru șomaj realizat în ultimele de luni anterioare desfacerii raportului de muncă, în termen de 7 zile de la rămânerea revocabilă a sentinței, sub sancțiunea amendării conducătorului institutiei pârâte cu amenda în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economiei zi de întârziere.
De asemenea a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale, a fost respins capătul de cerere privind daunele materiale ca prematur și a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență că prin decizia nr.30/09.04.2008, paratul a desfăcut contractul individual de munca al reclamantei începând cu data de 09.04.2008. Prin cererea înregistrata sub nr.1146/1S.0S.2008, rec1amanta a solicitat paratului eliberarea adeverintei-tip care sa contina datele necesare obtinerii indemnizatiei de somaj. Prin adresa nr.-.0S.2008 paratul a comunicat reclamantei refuzul de eliberare a adeverintei cu motivarea ca nu indeplineste conditiile legale pentru obtinerea indemnizatiei de somaj.
În raport de prevederile art.36 alin.2 din Legea nr.76/2002, nu angajatorul are dreptul sa aprecieze daca fostul salariat are sau nu dreptul la obtinerea indemnizatiei de somaj, ci numai agentia teritoriala pentru ocuparea fortei de munca, iar față de dispozițiile art.34 alin.1 lit. a din Legea nr.76/2002, paratul avea obligatia de a elibera reclamantei adeverinta care sa faca referire la stagiul de cotizare realizat în ultimele 24 de luni, urmand ca agentia teritoriala pentru ocuparea fortei de munca sa aprecieze daca stagiul realizat este suficient sau nu pentru acordarea indemnizatiei.
Ceea ce priveste daunele morale, instanta a constatat ca, de principiu, refuzul de soluționare a unei cereri legitime este susceptibil de a provoca partii un sentiment de frustrare si neputinta, provocandu-i astfel un prejudiciu moral a carui contravaloare a apreciat-o la suma de 500 lei, iar în ceea ce priveste daunele materiale determinate de neplata unor datorii ale reclamantei, instanta a constatat ca acest capat de cerere este formulat prematur, la acest moment existand certitudinea ca rec1amanta indeplineste conditiile pentru a beneficia de indemnizatia de somaj, neexistand astfel siguranta ca privarea de aceasta indemnizatie s- datorat exclusiv neeliberarii adeverintei de catre parat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a declarat recurs în termenul de recurs prevăzut de lege, la data de 16.02.2009, iar motivele de recurs le-a depus printr-un memoriu separat la Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin care a criticat sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul memoriului.
Recurentul-pârâta a arătat în recursul său că la data înregistrării cererii, 15.05.2008 s-a dispus eliberarea de către Serviciul eliberarea adeverinței tip, stabilind data de ridicare a acesteia și a Carnetului de muncă data de 20.05.2008 între orele 8-15. Deși i s-a comunicat în repetate rânduri reclamantei să vină să i se elibereze documentele, aceasta a refuzat preferând acționarea în judecată.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția nulității recursului formulat de recurenta-reclamantă, iar la data de 21.01.2010 a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
În ceea ce privește excepția nulității recursului recurentei-reclamante, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată.
Potrivit art. 303 alin.1 din Codul d e procedură civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar conform art.303 alin.2, termenul pentru depunerea motivelor de recurs curge de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speță, sentința recurată a fost pronunțată la data de 04.02.2009, și a fost comunicată recurentei la data de 13.02.2009, așa cum rezultă din dovezile de comunicare, iar reclamanta a declarat recurs împotriva acestei sentințe la data de 16.02.2009, menționând că motivele le va depune până la primul termen de judecată.
La data de 22.10.2009, printr-o cerere depusă în fața Curții de APEL BUCUREȘTI, și nu instanței a cărei hotărâre se atacă conform art.302 pr.civ, reclamanta a înaintat motivele de recurs.
Potrivit art.306 din Codul d e procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs.
Constatând că recursul nu a fost motivat în termen de 15 zile de la data când recurentei-reclamante i s-a comunicat sentința recurată și nu sunt motive de ordine publică pe care instanța de recurs să le invoce din oficiu, Curtea urmează să admită excepția nulității recursului și să constate nulitatea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041.pr.civ. Curtea apreciază recursul recurentului-pârât ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Recurentul-pârât a susținut că la data înregistrării cererii, 15.05.2008 s-a dispus eliberarea de către Serviciul eliberarea adeverinței tip, stabilind data de ridicare a acesteia și a Carnetului de muncă data de 20.05.2008 între orele 8-15. Deși i s-a comunicat în repetate rânduri reclamantei să vină să i se elibereze documentele, aceasta a refuzat preferând acționarea în judecată.
Însă, din actele dosarului rezultă că prin adresa nr.1126/14.05.2008 pârâta îi comunică reclamantei că nu se încadrează în categoriile desemnate de lege a fi trecute în șomaj deoarece contractul de muncă a fost desfăcut exclusiv din vina acesteia și, întrucât ori de câte ori vine în spital are un comportament aberant și proferă jigniri și amenințări la adresa conducerii și pentru că refuzat să se prezinte pentru a ridica cartea de muncă la Serviciul, începând cu data de 14.05.2008 accesul în spital este interzis, în situația în care are nevoie urgentă de cartea de muncă urmează să contacteze telefonic spitalul, iar orice legătură administrativă urmează a fi rezolvată prin serviciul poștal.
Este adevărat că pe cererea din data de 15.05.2008 depusă de reclamantă există o rezoluție a managerului general al spitalului, prin care era de acord cu completarea adeverinței și se stabilea data de ridicare a acesteia și a Carnetului de muncă data de 20.05.2008 între orele 8-15, însă nu există nici o dovadă că reclamantei i s-a comunicat termenul fixat, în condițiile în care reclamanta a primit la data de 19.05.2008, adresa nr.1126/14.05.2008, cu conținutul de mai sus.
Pârâta a completat adeverința în cauză cu nr.1195/20.05.2008, fiind depusă la dosarul de recurs la data de 21.01.2010 de către pârâtă, pentru prima dată, când a fost și comunicată pârâtei, astfel încât capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea către rec1amanta a adeverinței solicitate prin cererea înregistrata sub nr.1146/15.05.2008 care sa conțină datele necesare obținerii indemnizației de șomaj, sub sancțiunea amendării, va fi respinsă ca rămasă fără obiect.
În mod corect a reținut instanța de fond că, în raport de prevederile art.36 alin.2 din Legea nr.76/2002, nu angajatorul are dreptul sa aprecieze daca fostul salariat are sau nu dreptul la obtinerea indemnizatiei de somaj, ci numai agentia teritoriala pentru ocuparea fortei de munca, iar față de dispozițiile art.34 alin.1 lit. a din Legea nr.76/2002, paratul avea obligatia de a elibera reclamantei adeverinta care sa faca referire la stagiul de cotizare realizat în ultimele 24 de luni, urmand ca agentia teritoriala pentru ocuparea fortei de munca sa aprecieze daca stagiul realizat este suficient sau nu pentru acordarea indemnizatiei.
Pârâtul a procedat, ața cum s-a reținut la emiterea adeverinței, chiar dacă în adresa nr.1126/14.05.2008 pârâta îi comunică reclamantei că nu se încadrează în categoriile desemnate de lege a fi trecute în șomaj deoarece contractul de muncă a fost desfăcut exclusiv din vina acesteia, însă nu a procedat la comunicarea acesteia, în plus, i-a comunicat că începând cu data de 14.05.2008 accesul în spital este interzis, în situația în care are nevoie urgentă de cartea de muncă urmează să contacteze telefonic spitalul, iar orice legătură administrativă urmează a fi rezolvată prin serviciul poștal.
Această stare de fapt i-a provocat reclamantei un sentiment de frustrare si neputinta, provocandu-i astfel un prejudiciu moral a carui contravaloare a fost apreciată în mod just de instanță la suma de 500 lei, astfel încât, Curtea va menține dispozițiile sentinței în ceea ce privește soluționarea acestui capăt de cerere.
De asemenea, instanța va menține dispozițiile sentinței și în ceea ce privește daunele materiale, recursul declarat de recurenta-reclamantă fiind constatat nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurenta-reclamantă .
Admite recursul declarat de recurentul-pârât SPITALUL CLINIC DE URGENȚE împotrivasentinței civile nr. 432/04.02.2009pronunțată îndosarul nr.47972/3/CA/2008al Tribunalului București -Secția A IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de obligare a pârâtului la emiterea și comunicarea adeverinței-tip sub sancțiunea amendării, ca rămasă fără obiect.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - --- - -
GREFIER
RED.HP/HP/2 ex
Jud fond/
Președinte:Horațiu PătrașcuJudecători:Horațiu Pătrașcu, Diana Magdalena Bulancea, Alina
