Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 24/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 24/F-
Ședința publică din 21 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță, acțiunea formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de reclamantul, domiciliat în DTS,-, județul M, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea, nr. 2. sector 6, citat la sediul, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, B- -, nr. 14, sector 5 și, fost procuror general, citat la sediul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și la sediul Ministerului i Naționale din B, str. -, nr. 3-5, sector 5, casat, cu rejudecare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra acțiunii au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
Pronunțarea asupra acțiunii s-a amânat la data de 21.01.2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată:
La data de 17.07.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, președintele acestei instituții, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al acesteia ( ), pentru a fi obligați să-i verifice și să-i sancționeze disciplinar pe procurorii care nu i-au soluționat plângerea în termen legal și să-i oblige să respecte legea.
În motivare, reclamantul susține că a fost condamnat pe nedrept la pedeapsa închisorii, pentru înșelăciune, prin hotărâri netemeinice și nelegale; a formulat în anul 2003 o plângere împotriva celor vinovați și deși a făcut numeroase reveniri, inclusiv la Procurorul General, Ministerul d e Justiție și Președintele României, în mod nejustificat, nu i-au fost soluționate cererile.
A mai menționat, că solicită să-i fie acordate daune morale și materiale pentru repararea pagubei cauzate prin refuzul nejustificat de soluționare a cererilor sale și de asemenea, a arătat că interesul său se justifică, pentru a se revizui greșelile de judecată. În urma formulării cererii de strămutare, Curtea de Apel Craiova, a înaintat cauza, Curții de APEL PITEȘTI.
Prin Sentința nr.31/F-C/ 27.02.2008, pronunțată la curtea de APEL PITEȘTI, a fost respinsă ca prescrisă acțiunea formulată de către reclamant.
În considerente, a reținut că, petentul a formulat plângeri, în lunile februarie și august 2003 și deși avea la dispoziție o perioadă de 6 luni, stabilită de legiuitor pentru a se adresa instanței judecătorești, a formulat acțiunea de abia la data de 05.07.2006. A motivat, că aceasta, nu se regăsește nici în situația de excepție, (formularea cererii în termen de un an, de la data refuzului), întrucât, nu a administrat dovezi din care să rezulte motivele temeinice care l-au împiedicat să formuleze acțiune în justiție.
Dispozițiile art.11 au caracter imperativ.
Împotriva acestei soluții, reclamantul a formulat recurs în termen legal, susținând nelegalitatea soluției, prin aceea, că a formulat numeroase cereri după înregistrarea plângerilor din anul 2003, inclusiv în anul 2006, pentru a i se comunica stadiul cercetărilor, însă nu a primit răspuns.
Prin Decizia nr.2699/26.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul, s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că reclamantul a formulat numeroase reveniri și a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, în vederea luării unor măsuri pentru urgentarea soluționării și, neprimind răspuns, în ianuarie 2006, și-a reformulat plângerea, așa încât, instanța de contencios administrativ, a fost sesizată, în termenul impus prin art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În aceste condiții, a fost reinvestită Curtea de APEL PITEȘTI, cu soluționarea fondului acțiunii.
Prin concluziile sale scrise, formulate de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii formulată de către reclamant, cu motivarea, că solicitarea acestuia, se circumscrie sferei reglementate de Codul d e procedură penală, nefiind posibilă soluționarea pe calea contenciosului administrativ, în raport de dispozițiile art.5 alin.2 din legea nr.554/2004.
A mai menționat, că nemulțumirea reclamantului, vizează, faptul că, nu s-a adoptat o soluție favorabilă în cauză, având în vedere soluția de neîncepere a urmăririi penale, formulată împotriva procurorilor care au instrumentat cauza penală, soluția fiind confirmată și de procurorii ierarhic superiori.
Tot cu privire la fond, a precizat, că reclamantul a fost condamnat la 5 ani de închisoare, prin hotărâre definitivă, fiindu-i respinsă și cererea de revizuire.
A fost administrată proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține, că în anul 2003, reclamantul s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o plângere penală formulată împotriva unor procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care au cercetat faptele penale săvârșite de acesta.
În ceea ce privește conținutul acestei plângeri, Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat instanței, prin adresa nr.278/II///2009, că în anul 2003, nu s-au înregistrat plângeri sau dosare penale, formulate de reclamant.
În "anexele nr.1 și 4"înaintate de către reclamant, refăcute prin similitudine cu cele inițiale, sunt detaliate o serie de infracțiuni de abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor, săvârșite de procurori sau alte persoane, care ulterior, au făcut obiectul dosarului penal nr.297/P/2006, în care s-a pronunțat soluție de neîncepere a urmăririi penale.
Reclamantul a sesizat și Consiliul Superior al Magistraturii și pe pârâtul, "Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție".
Din adresa nr.1815/C/1284/2005 ("anexa nr.9") înaintată de Parchetul de către Înalta Curte de Casație și Justiție, către Secția de urmărire penală și criminalistică, rezultă, că "memoriile" formulate de către reclamant la data de 25.06.2003, 20.01.2005, 5 și 9 iunie 2005, cu privire la anchetarea unor magistrați și cadre ale poliției pentru săvârșirea mai multor infracțiuni în legătură cu două dosare penale, au fost înaintate spre soluționare, la data de 21.06.2005, iar soluția s-a pronunțat în anul 2006.
Fiind investită cu cercetarea mai multor persoane, în cadrul aceleiași plângeri, nu se poate aprecia o tergiversare nejustificată din partea acestei instituții.
Nu au fost încălcate termene legale și nu există dispoziții legale, care să oblige instituția de a purta o corespondență cu reclamantul, anterior pronunțării unei soluții penale. Prin urmare, reclamantul, nu a fost vătămat în drepturile sale recunoscute de lege.
În aceste condiții, s-ar impune, ca instanța să verifice, dacă există o justificare de înaintare tardivă, a memoriului din data de 25.06.2003, (înaintat la data de 21.06.2005, Secției de urmărire penală și criminalistică) pentru a se pronunța soluția penală.
În adresa nr.1815/C/1284/2005, înaintată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 20.06.2005, pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, se evidențiază, că reclamantul a adresat numeroase sesizări în perioada noiembrie 2002 - ianuarie 2005, cu privire la temeinicia și legalitatea soluției, pronunțate în dosarul nr.5839/2001 al Judecătoriei Turnu -
Se mai subliniază, că la data de 25.06.2003, acesta a trimis un memoriu la Parchetul Național Anticorupție, "exprimându-și evaziv nemulțumirea în legătură cu modul în care s-au efectuat cercetările penale de către organele de poliție și parchet"; cum acesta s-a desesizat, s-a înaintat cauza secției competente, care în urma reexaminării, a apreciat, că nu există motive, pentru a se promova recurs în anulare și că "acuzele aduse organelor de cercetare penală, au fost făcute doar în scop șicanator și de răzbunare, concluzie confirmată de domnul Prim adjunct al Procurorului General".
Prin deducție logică, tergiversarea amintită, s-ar justifica, prin modalitatea imprecisă în care au fost formulate acțiunile penale (memorii abundente în care sunt aduse acuze).
Acțiunile penale, trebuiau întocmite în raport de dispozițiile legale, precizate și adresate instituțiilor competente legal.
Lipsa cunoștințelor juridice, trebuia complinită de către un specialist. Trimiterea memoriilor de la o instituție la alta, precum și calificarea imprecisă a acțiunii, au făcut, ca cele două memorii din anul 2003, ce fac obiectul prezentei acțiuni, să conducă la o interpretare ambiguă a scopului urmărit de către petent și de abia, după mai multe reveniri și sublinieri formulate de acesta, a fost posibilă adoptarea unei soluții penale.
În sprijinul acestui punct de vedere, sunt edificatoare adresele nr-/12.05.2003 și nr.1474/C/3181/2003, înaintate de Secția Judiciară Penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Penitenciarului d e Maximă Siguranță C, prin care se evidențiază, că obiecțiile reclamantului, nu sunt întemeiate, nefiind motive pentru declararea recursului în anulare.
După aprecierea reclamantului, pentru fiecare dintre memoriile formulate "trebuiau să fie întocmite dosare penale", deși vizau aceleași părți și aceleași fapte. Acest punct de vedere, nu poate fi acceptat, întrucât nu există astfel de reglementări legale, iar pe de altă parte, ar antrena forța de muncă numeroasă și inutilă, care în final, ar putea pronunța chiar soluții contradictorii. Prin urmare, nu are nici un fel de relevanță, faptul că rezultatul cercetării penale, se referă doar la analiza unei sesizări penale din anul 2005 (de exemplu), câtă vreme, cele anterioare sunt similare, au același scop și vizează aceleași părți.
Cum toate aceste memorii, au primit în cele din urmă în mod corect, o soluție unică penală, care i-a fost adusă la cunoștință reclamantului, este evident, că prezenta acțiune este lipsită de obiect și că în speță, nu a fost vătămat.
Nu a fost vătămat, nici prin modalitatea în care a procedat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și celelalte instituții, întrucât, constatând că nu au competențe, în a soluționa cauze penale, au înaintat memoriile instituțiilor competente și i-au comunicat reclamantului acest răspuns.
Acest pârât, nu se putea autoinvesti, cu cercetarea disciplinară a unor magistrați, în condițiile în care erau invocate săvârșirea unor fapte penale.
În concluzie, plângerile formulate de către reclamant, au fost supuse verificării, s-au soluționat și i-au fost comunicate soluțiile. Eventualele nemulțumiri ale acestuia, cu privire la soluții, se pot materializa și pe linie penală.
Legat de excepția de inadmisibilitate a formulării acțiunii la instanța de contencios administrativ, se va preciza, că dispozițiile art.5(2) din Legea nr.554/2004, restricționează numai soluționarea plângerilor penale sau alte acțiuni reglementate de Codul d e procedură penală de către instanță, nu și refuzul unui serviciu public de a soluționa sau de a răspunde unei persoane vătămate, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private. De aceea, instanța va respinge excepția ca neîntemeiată.
De altfel, acest aspect a fost deja tranșat și de către instanța superioară.
În raport de soluția dată în capătul principal, reclamantul nu a fost păgubit nici moral nici material.
Întrucât reclamantul, nu a făcut dovada că a fost vătămat în drepturile ori în interesele sale legitime, prin nesoluționarea cererii sale în termen legal, în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, se va respinge acțiunea reclamantului, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în DTS,-, județul M, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, cu sediul în B, Calea, nr. 141 B, sector 6, citat la sediul, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B, B- -, nr. 14, sector 5 și, fost procuror general, citat la sediul Parchetului de pe lângă ÎCCJ și la sediul MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE DIN, str. -, nr. 3-5, sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
- -
Grefier,
Red.
/7 ex/23.01.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim
