Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 2472/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr.2472

Ședința publică de la 10.06.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Voicu Rodica

GREFIER - - -

...

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, prin consilier juridic, lipsind reclamantul.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, reclamanta a depus la dosar timbrul judiciar de 0,50 lei și taxa judiciară de timbru de 5 lei și cerere de judecare a cauzei în lipsă și pârâtul a depus întâmpinare prin care invocă excepția prescrierii dreptului la acțiune, în 2 exemplare, prin serviciul registratură.

Pârâtul, prin reprezentant, depune la dosar delegație.

Curtea anulează timbrul judiciar de 0,50 lei și apoi ia act de faptul că reclamantul solicită judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, în baza art.137 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru cererea din septembrie 2006 invocată de pârât prin întâmpinare și apoi pe fond.

Pârâtul, prin reprezentant, solicită admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune pentru cererea din septembrie 2006 și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

CURTEA

Asupra acțiunii de față, deliberând în condițiile art.256 cpc, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 30.03.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe - în calitate de reprezentant al Secției consulare al Ambasadei României din Chișinău, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului, privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, într-un termen scurt rezonabil, (30 de zile).

În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 1.09.2006 s-a prezentat personal la Secția Consulară să depună cererea de redobândire a cetățeniei române, și fost invitat să depună această cerere prin poștă, pe care a depus-o la data de 21.09.2006.

Deoarece până la data de 30.03.2009 reclamantul nu a primit nici un răspuns de acceptare a cererii sale consideră că această atitudine a secției consulare reprezintă refuzul nejustificat de a soluționa cererea privind invitarea într-un termen scurt rezonabil să depună cererea de redobândire a cetățeniei române.

Se mai arată că pârâtul nu poate invoca propria vinovăție, fiind direct responsabil de această tergiversare de soluționare nejustificată.

De asemenea, se arată că reclamantului îi este îngrădit dreptul actual, legal și constituțional la depunerea, înregistrarea cererilor de redobândire a cetățeniei române, drept reglementat de legea 21/1991 și care stabilește cu valoare de principiu că ceste cereri se vor depune la secțiile consulare ale României în străinătate.

Instituția redobândirii cetățeniei române reprezintă o măsură legală reparatorie prin care persoanele care au fost deposedate fără voia lor, sau din motive neimputabile lor de această cetățenie, precum și descendenții acestora până la gradul II, sunt repuse în drepturi ori îngrădirea depunerii cestor cereri la secția consulară lipsește de efectele juridice legale dispozițiile Legii 21/1991.

În drept, cererea se întemeiază pe disp. art.1,2,7 și 8 din Legea nr.554/2004; art.12 alin.3 din Legea 21/1991, art.10 din Legea 396/14.06.2002, art.5 alin.1 din Constituția României.

La dosar s-au depus în dovedirea acțiunii înscrisuri.

Pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a formulat întâmpinare și a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune față de cererea formulată în septembrie 2006 în raport de prev.art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Reclamantul nu a precizat că cererile din lunile septembrie și octombrie 2008 ar fi cereri independente față de prima.

Pe fond se solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, motivat de faptul că Secția Consulară din cadrul Ambasadei României la Chișinău are o capacitate limitată de a procesa dosarele, activitatea se desfășoară în două schimburi datorită numărului mic de funcționari, față de numărul foarte mare de cereri (peste 360.000) așa încât persoanele care au dorit să depună cerere pentru redobândirea cetățeniei române sunt invitate în ordinea cronologică a formulării cererilor de intenție să se prezinte la Secția consulară unde are loc verificarea documentelor, dosarul fiind transmis ulterior în țară la Ministerul Justiției.

Consideră pârâtul că reclamantul a formulat scrisoare de intenție la data de 21.09.2006 și în aceste condiții nu poate pârâta să creeze premisele unei discriminări prin acceptarea depunerii documentelor peste rând din partea reclamantei, considerând-o ca inechitabilă.

În ceea ce privește respectarea unui termen rezonabil, reglementat prin art.10 al Convenției Europene privind cetățenia, se impune a se avea în vedere situația reală, respectiv numărul mare de cereri în lucru, raportat la personalul consular desemnat să îndeplinească formalitățile de primire a dosarelor.

Se mai arată că nu este vorba de un refuz nejustificat având în vedere că pârâtul a adresat un răspuns reclamantei.

Analizând cu prioritate excepția prescripției la acțiune în conf.cu art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, Curtea constată că aceasta este nefondată și va fi respinsă în ceea ce privește cererea din luna septembrie 2006.

Curtea consideră că este lipsită de eficiență juridică analizarea excepției prescripției dreptului al acțiune pentru cererea promovată în septembrie 2006 în condițiile în care aceeași cerere a fost reformulată și în februarie 2009,iar petitul cererii reclamantei este obligarea pârâtului la primirea cererii referitoare la redobândirea cetățeniei române.

Nu se poate spune că pentru prima cerere este prescrisă acțiunea, iar pentru următoarele nu, ci se constată caracterul continuu al refuzului de a primi cererile care va fi analizat de la prima solicitare la ultima cerere.

Curtea apreciază că nu poți analiza ultima cerere depusă de reclamantă fără aon eglija pe prima în considerarea caracterului nejustificat al refuzului autorității pârâte de a primi cererea și a termenului îndelungat pentru soluționare.

Pe fond analizând actele dosarului, instanța constată că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art.12 alin.3 din Legea 21/1991 privind cetățenia română: "persoanele care au domiciliul sau reședința în străinătate, pot depune cererea de redobândire a cetățeniei române însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie".

Reclamantul la data de 21.09.2006 a formulat scrisoarea de intenție, de redobândire a cetățeniei române. Deși a revenit la data de 2.02.2009 reclamantului nu i s-a comunicat nici un răspuns.

Curtea reține că pârâtul a amânat data concretă privind invitarea reclamantului pentru primirea cererii de redobândire a cetățeniei române.

Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004 "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Curtea constată că în speță nu este statuat un termen în care autoritatea pârâtă să proceseze cererile formulate pentru redobândirea cetățeniei române, ci doar împrejurarea că cererile vor fi înaintate de îndată comisiei pentru cetățenie, depinzând de autoritatea pârâtă cum își organizează la nivel intern serviciile în acest sens.

Cu toate acestea, Curtea consideră că amânarea reclamantei pentru o dată neprecizată pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, duce la imposibilitatea reclamantului de a-și valorifica drepturile prev. de Legea 21/1991, lipsind de efecte juridice prevederile art.12 alin.3 din Legea 21/1991, cu atât mai mult cu cât aceasta este prima etapă, cererile urmând a fi trimise de îndată comisiei de cetățenie din cadrul Ministerului Justiției din România, pentru a urma procedura prevăzută de lege, procedură care necesită din nou mai mult timp.

Din acest punct de vedere Curtea constată refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, neavând relevanță motivele de ordin managerial invocate de pârât.

Având în vedere cele reținute mai sus, în conformitate cu art.18 din Legea nr.554/2004, va admite acțiunea, va obliga pârâtul să stabilească o dată de depunere de către reclamantă a cererii de redobândire a cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil. înseamnă în accepțiunea Curții cel mult 6 luni de la data primei cereri trimise prin scrisoare recomandată, termen care în speță este îndeplinit și deci, pârâtul va trebui să invite reclamantul deîndată pentru depunerea cererii sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția prescrierii acțiunii pentru cererea din septembrie 2006.

Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Republica M, raionul, localitatea în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, cu sediul în Al. nr.14, sector 1,

Obligă pârâtul să stabilească o dată de depunere de către reclamant a cererii de redobândire a cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 10.06.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.VR

EF/4ex.

28.07.2009

Președinte:Voicu Rodica
Judecători:Voicu Rodica

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 2472/2009. Curtea de Apel Bucuresti