Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 2880/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVIL NR. 2880
ȘEDINȚA PUBLIC DE LA DATA DE 10.07.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Radu Constantin Daniel
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI DE FRONTIER, având ca obiect "anulare act administrativ".
Dezbaterile și susținerile prților au avut loc în ședința public de la termenul din 19.06.2009 care au fost consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat și care face parte integrant din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a deibera și pentru a da posibilitatea prților s depun concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 26.06.2009, 03.07.2009 și 10.07.2009 și a hotrât urmtoarele:
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de;
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului B- Sectia a-IV-a Civila sub nr- reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu paratul MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE-INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERA, ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna ridicarea masurii de interzicere a intrarii in Romania.
In motivarea cererii s-a aratat ca la data de 14.02.2007, in dosarul nr-, prin sentinta penala nr.51, ramasa definitiva prin neapelare la data de 05.03.2007, Judecatoria Devaa pronuntat o condamnare de 2 ( doua ) luni inchisoare pentru savarsirea de catre reclamant a infractiunii de complicitate la tentativa de trecere frauduloasa a frontierei de stat, pedeapsa suspendata conditionat in baza art. 81 alin.1 Penal, stabilindu-se termen de incercare cu durata de 2 ani si 2 ( doua ) luni si plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare catre stat. In baza acestei sentinte penale, a dispus masura interzicerii intrarii in Romania la data de 08.09.2006 pe o perioada de 5 ( cinci ) ani, pana la data de 08.09.2011, conform prev. OUG nr.194/2002 rep. privind regimul strainilor in Romania. Astfel, in luna septembrie 2007, fiind vecin la cateva strazi ( in orasul, Republica M ), la ziua onomastica a unor cunostinte de familie, a cunoscut-o pe numita, cu care, ulterior, a devenit prieten, iar apoi, cu acordul parintilor, s-au casatorit la data de 08.04.2008, sotia fiind cetatean R, studenta in B in cadrul Universitatii Romano-Americane., s-a aratat, intrucat reclamantului i-a fost interzisa intrarea pe teritoriul Romaniei pana in septembrie 2011 consumarea casatoriei devine imposibila, intrucat numai locuind impreuna familia poate functiona, ori sotia sa locuieste in B in locuinta proprietatea parintilot. Reclamantul a invocat prev. Codului familiei privind ocrotirea de catre stat a familiei si casatoriei, sustinand ca prin masura de a-i interzice intrarea pe teritoriul Romaniei nu se poate mentine casatoria incheiata de reclamant.
S-a mai aratat ca prin cererea nr./11.06.2008 a solicitat paratului ridicarea masurii interzicerii intrarii in Romania, iar raspunsul a fost unul negativ, motivat de faptul ca "raportat la prevederile actului normative antementionat ( OUG nr.194/2002 ) se afla in imposibilitatea rezolvarii favorabile a solicitarii dumneavoastra; pentru ridicarea acestei masuri aveti posibilitatea de a va adresa instantelor de judecata".
In drept, actiunea a fost intemeiata pe disp. prevazute in:- Codul familiei, OUG nr.194/2002 rep. OUG nr.102/2005 privind libera circulatie pe terittoriul Romaniei a cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Economic European, CEDO ( art. 8 ), Declaratia Universala a Drepturilor Omului ( art. 16 paragraful 3 ).
In dovedire actiunii reclamantul a depus la dosar o serie de inscrisuri in copie.
Prin intampinarea formulata de parat s-a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului, iar, pe fond, s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin sentinta civila nr.1752/25.11.2008 Tribunalul B- Sectia a-IV-a Civila a admis exceptia necompetentei materiale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel B- Sectia a-VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, pe rolul careia cauza a fost inregistrata sub acelasi nr-.
Parata a invocat si exceptia tardivitatii formularii actiunii, de disp. art. 101 alin. 5 din OUG nr.194/2002 rep. si data comunicarii masurii interzicerii intrarii in Romania, anume 11.06.2008 prin adresa CR 21055.
In solutionarea exceptiei, reclamantul a precizat neechivoc ca obiectul actiunii nu este dat de contestarea legalitatii actului administrativ tipic constand in luarea masurii interzicerii intrarii in Romania, ci in actul administrativ asimilat constand in refuzul recunoasterii dreptului sau de a-i fi ridicata aceasta masura.
Deliberand cu intaietate asupra exceptiei tardivitatii formularii actiunii, conf. art. 137 alin. 1. Curtea o apreciaza ca nefiind intemeiata
Astfel, cat timp actul administrativ contestat nu este reprezentat de cel prin care s-a dispus luarea masurii interzicerii intrarii in Romania pe o perioada de 5 ani, ci cel asimilat constand in refuzul recunoasterii dreptului sau de a-i fi ridicata aceasta masura, in consecinta termenul de introducere a actiunii nu este cel prevazut in Legea speciala ( art. 101 alin.5 din OUG nr.1194/2002 rep. ), ci cel general de a ataca in contencios administrativ un act administrativ asimilat, anume art. 11 alin. 1, de 6 luni curgand de la exprimarea refuzului de recunoastere a unui drept si de acordare a posibilitatii de exercitare a acestuia. Ori, acest refuz a fost exprimat prin prin adresa nr./11.06.2008, in timp ce actiunea fost promovata in data de 02.10.2008, asadar inauntrul termenului de prescriptie, cat si a celui de tardivitate. Pentru aceste argumente, Curtea urmeaza a respinge exceptia.
Analizand actele si lucrarile dosarului, pe fond, instanța reține urmtoarele:
In fapt, situatia prezentata de reclaman corespunde adevarului.
Astfel, la data de 14.02.2007, in dosarul nr-, prin sentinta penala nr.51, ramasa definitiva prin neapelare la data de 05.03.2007, Judecatoria Devaa pronuntat o condamnare de 2 ( doua ) luni inchisoare pentru savarsirea de catre reclamant a infractiunii de complicitate la tentativa de trecere frauduloasa a frontierei de stat, pedeapsa suspendata conditionat in baza art. 81 alin.1 Penal, stabilindu-se termen de incercare cu durata de 2 ani si 2 ( doua ) luni si plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare catre stat. In baza acestei sentinte penale, a dispus masura interzicerii intrarii in Romania la data de 08.09.2006 pe o perioada de 5 ( cinci ) ani, pana la data de 08.09.2011, conform prev. OUG nr.194/2002 rep. privind regimul strainilor in Romania. Astfel, in luna septembrie 2007, fiind vecin la cateva strazi ( in orasul, Republica M ), la ziua onomastica a unor cunostinte de familie, a cunoscut-o pe numita, cu care, ulterior, a devenit prieten, iar apoi, cu acordul parintilor, s-au casatorit la data de 08.04.2008, sotia fiind cetatean R, studenta in B in cadrul Universitatii Romano-Americane. Prin cererea nr./11.06.2008 a solicitat paratului ridicarea masurii interzicerii intrarii in Romania, iar raspunsul a fost unul negativ, motivat de faptul ca "raportat la prevederile actului normative antementionat ( OUG nr.194/2002 ) se afla in imposibilitatea rezolvarii favorabile a solicitarii dumneavoastra; pentru ridicarea acestei masuri aveti posibilitatea de a va adresa instantelor de judecata".
Curtea apreciaza ca acest refuz de a ridica masura de interzicere a intrarii in Romania este unul nejustificat, in acceptiunea data de art. 2 lit. i ) din legea nr.554/2004, fiind emis cu exces de putere, anume cu exercitarea dreptului de apreciere al autoritatii publice parate prin incalcarea unui drept fundamental al reclamantului, acela la respectarea vieții de familie.
Astfel, fara a se contesta legalitatea masurii luate in considerarea sentintei penale, totusi dispozițiile legale ale OUG nr.194/2002 rep. trebuie raportate la reglementarea prevazuta de art. 8 alin. (1) și (2) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum și la jurisprudența Curții Europene, prin care s-a instituit obligația statelor semnatare de a se abține de la orice amestec in exercitarea de catre o persoana a dreptului sau la respectarea vieții de familie, exercitarea acestui drept trebuind sa fie reala și efectiva.
Potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția Romaniei, tratatele ratificate de Parlament potrivit legii, fac parte din dreptul intern, cat și ca, potrivit art. 20 alin. (1) din legea fundamentala, „ dispozițiile constituționale privind drepturile și libertațile cetațenilor, vor fi interpretate și aplicate in concordanța cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Romania este parte ”, iar conform alin. (2) al art. 20, „ daca exista neconcordanțe intre pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, și legile interne, au prioritate reglementarile internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile ”.
Este adevarat ca art. 8 din Convenție inscrie distinct viața familiala printre drepturile persoanei care se bucura de protecție, dar nu o definește.
dispozițiilor cuprinse in art. 8 din Convenție nu au impiedicat, insa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului sa se pronunțe cu privire la respectarea dreptului la viața familiala in diverse situații, nuanțat de la caz la caz, inclusiv referitor la legaturile de familie ale non-naționalilor pe teritoriul altui stat. In acest sens s-a instituit ca principiu ca „ statele contractante trebuie sa asigure ordinea publica, in special prin exercitarea unui drept de control pe temeiul unui drept internațional bine stabilit și cu observarea obligațiilor asumate de state prin tratate internaționale, asupra intrarii și stabilirii non-naționalilor pe teritoriul lor ” ( cauza Berrehab c/ - ).
Totodata, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului in materie a statuat in mod constant ca noțiunea de familie trebuie ințeleasa in sens larg, ea neputand fi limitata doar la familia fondata pe casatorie, cum greșit a concluzionat prima instanța.
In speța, indepartarea strainului de pe teritoriul Romaniei i-ar ingradi dreptul la respectarea vieții de familie, prevazut in art.26 din Constituția Romaniei, republicata și art.8 alin. (1) din Convenția Europeana pentru apararea drepturilor omului și a libertaților fundamentale, ratificata prin Legea nr.30/1994 tocmai pentru ca reclamantul nu are o viata de familie in intelesul dat de jurisprudenta CEDO. Astfel, nu subzista elemente de fapt a conchide ca inexistenta vietii de familie reale si a unei convietuiri autentice intre cei doi soti. De altfel, paratul nici nu contesta ca cei doi soti ( dintre care unul este cetatean R si locuieste in Romania ) nu ar avea o relatie personala, reala, factuala, efectiva, astfel incat sa nu poate fi atrasa protectia art. 8 ( in acest sens cauzele CEDO si Contra, decizia de inadmisibilitate din 21.10.2004 si cauza nr.45582/99 Lebbink contra Olandei, hotararea din 11.06.2004 ). Caracterul efectiv, de substanta a legaturii este un element esential pentru a exista o viata de familie in sensul Conventiei, element ce nu a fost negat de parat.
In plus, in cazul cuplurilor proaspat casatorite, precum in speta ( cat timp reclamantul s-a casatorit in data de 08.04.2008 si a solicitat ridicarea masurii interzicerii intrarii in Romania in iunie 2008 ), CEDO foloseste o prezumtie ca art. 8 este aplicabil chiar daca acestea nu au stabilit inca o viata de familie ( cauza Abdulaiz, si Balkandali contra Marea Britanie, hotararea din 28.03.1985 ), insa efectivitatea relatiei este prezumata cu exceptia cazului in care absenta ei este evidentaa sau dovedita ca atare, ceea ce nu s-a probat in speta.
Ca atare, Curtea apreciaza ca mentinerea masurii interzicerii intrarii reclamantului in Romania poate fi considerata ca o ingerinta in viata de familie a sotilor, nejustificata sub paragraful 2 al art. 8, masura de a se aduce atingere acestui drept doar in considerarea pedepsei penale - de 2 ( doua ) luni inchisoare pentru savarsirea de catre reclamant a infractiunii de complicitate la tentativa de trecere frauduloasa a frontierei de stat, pedeapsa suspendata conditionat in baza art. 81 alin.1 Penal, stabilindu-se termen de incercare cu durata de 2 ani si 2 ( doua ) luni si plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare catre stat- nefiind una proportionala cu scopul urmarit, cu atat mai mult cu cat aproape 2 ani de zile reclamantul a respectat aceasta masura.
de aceste considerente, Curtea urmeaza a admite actiunea si a obliga paratul sa ridice masura de interzicere a intrarii in Romania aplicata reclamantului la data de 08.09.2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT R ȘTE:
Respinge exceptia tardivitatii actiunii ca neintemeiata.
Admite actiunea precizata formulata de reclamantul, cu domiciliul ales in B,-, -. 1,. 1,. 5, sector 5 ( la avocat ) in contradictoriu cu paratul INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERA, cu sediul in B,-, sector 6.
Obliga paratul sa ridice masura de interzicere a intrarii in Romania aplicata reclamantului la data de 08.09.2006.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 10.07.2009.
PRESEDINTE
- - -
GREFIER
- -
RED. ( 4 EX)
Președinte:Radu Constantin DanielJudecători:Radu Constantin Daniel
