Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 3177/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bulancea Diana Magdalena
GREFIER: - -
Ședința publică din data de 09.10.2009
Sentința civilă nr. 3177
Pe rol se află spre soluționarecererea formulată de către reclamantul, domiciliat în Republica M, localitatea, raionul Cahul și cu domiciliul procesual ales în municipiul B,-, -orp C, etaj 1,. 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul lor Externe, cu sediul în mun. B,-, Sector 1, având ca obiect -refuz nejustificat de soluționare.
S-a făcut referatul cauzeide către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.10.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9.10.2009.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 15.06.2009, sub nr-, reclamantul,domiciliat în Republica M, localitatea, raionul Cahul și cu domiciliul procesual ales în municipiul B,-, -orp C, etaj 1,. 3, sector 1, solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul lor Externe, cu sediul în mun. B,-, Sector 1, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea sa privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și să fie obligat pârâtul să-i primească cererea în maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 lei reprezentând daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a nvederat instanței ca pe data de 29.09.2006 s-a adresat cu o primă cerere scrisă către Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, instituție competentă conform Legii cetățeniei române nr. 21/1991 modificată și republicată, să primească cererile de redobândire a cetățeniei române din partea solicitanților (foști cetățeni români și descendenții acestora până la gradul II) care au domiciliul în Republica Arată că s-a prezentat personal în septembrie 2006 în vederea depunerii cererii si actelor necesare pentru redobândirea cetățeniei romane, insa i-a fost refuzată primirea, comunicându-i-se că trebuie să facă o cerere scrisă de programare prin poștă, recomandat cu confirmare de primire, pentru a fi invitat să depună cererea de redobândire împreună cu actele doveditoare, cerere expediată la data precizată inițial. Până în acest moment nu a primit niciun răspuns cu privire la această primă cerere cu toate că termenul legal este de mult expirat. Ulterior, la data de 30.03.2009 a revenit cu o nouă cerere către Ministerul lor Externe din B cu rugămintea de a înainta această cerere către Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău, prin care a solicitat din nou să fie invitat pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române, întrucât Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău refuză să pună în aplicare prevederile art. 6 din Ordonanța nr. 27/2002 cu privire la reglementarea activității de soluționare a petițiilor, neorganizând un compartiment distinct pentru relații cu publicul care să înregistreze, să se îngrijească de rezolvarea petițiilor și să expedieze răspunsurile către petiționari. Nici această a doua cerere nu i-a fost soluționată favorabil, prin adresa nr. G5-1/P/859 din data de 06.04.2009 Direcția Generală Consulare invitându-l să aștepte pentru a depune cererea la o dată ulterioară, neprecizată. Ulterior, la data de 08.05.2009 a revenit cu o nouă cerere, de asemenea nesoluționată. Arată că această atitudine a Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău reprezintă un refuz nejustificat de a-i soluționa cererea, fiindu-i îngrădit dreptul actual, legal și constituțional la depunerea și înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, întrucât nici până la depunerea prezentei cereri, la peste 2 ani și 9 luni de la data formulării primei cereri, nu a fost invitat să depună cererea de redobândire a cetățeniei române. Arată că instituția redobândirii cetățeniei române reprezintă o măsură legală reparatorie, astfel încât timp de aproximativ 2 ani și 9 luni de zile a fost privat de posibilitatea de a beneficia de cetățenia română, prin refuzul nejustificat de a-i fi înregistrată cererea, prin această atitudine pârâtul încălcându-i demnitatea umană, fiind nevoit să se umilească, să stea la cozi, să cheltuiască bani, timp pentru a obține viza pentru România, având o speranță legitimă la redobândirea cetățeniei, astfel încât se justifică cererea sa de obligare a pârâtului la plata de daune morale.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 101și 12 alin. 3 din Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română, art. 10 din Legea nr. 396/14.06.2002 care ratifică Convenția Europeană asupra Cetățeniei a Consiliului Europei, art. 5 alin. 1 și art. 21 alin. 3 din Constituția României și art. 1, art. 2 alin. 2, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar o serie de înscrisuri în fotocopie.
Prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune ca urmare a depășirii termenului prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prin raportare la data adresării cererii (septembrie 2006), iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a invocat numărul foarte mare de astfel de solicitari, peste 360.000, precum si dificultatile generate de spatiul prea mic al sectiei consulare, numarul restrans de functionari, astfel ca cererile sunt procesate in ordine cronologica, fiind inechitabila solutionarea "peste rand" a cererii reclamantului, in raport de sutele de mii de persoane ce si-au exprimat anterior dorinta de a redobandi cetatenia. Paratul a mai sustinut ca nu este depasit termenul rezonabil reglementat prin art. 10 al Conventiei Europene privind cetatenia, avand in vedere situatia reala, cat si fata de data depunerii cererii - 30.03.2009 (data cererii prealabile )- si data introducerii actiunii. Pe de alta parte, s-a sustinut ca dispozitiile respectivei Conventii nu sunt incidente in speta din moment ce prevad o obligatie a statului in a facilita redobandirea cetateniei de catre persoanele care o aveau, numai in situatia in care domiciliaza in mod obisnuit si legal pe teritoriul său, ipoteza in care nu se regasesc reclamantii. Susține că "termenul rezonabil" de soluționare a cererii, invocat de către reclamant, a fost decantat de jurisprudența CEDO dar nu se aplică decât în cazuri expres specificate, și se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante: complexitatea cazului, comportamentul reclamantului și al autorităților. Pe de altă parte, întreaga procedură de redobândire a cetățeniei (de la data formulării cererii de intenție și până la data admiterii sau respingerii cererii) se subsumează dreptului suveran al statului de a analiza aceste cereri raportat la condițiile obiective în care activitatea în cauză se poate desfășura. Arată că în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 21/1991, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 147/2008 ce a fost aprobată prin Legea nr. 171/2009, la alin. 3, legiuitorul a înțeles să normeze situația ce se regăsește la unele secții și oficii cnsulare ale României în străinătate sub aspectul soluționării acelor situații în care num arul solicitanților este mult mai mare decât capacitatea de procesare a oficiului, stabilind că numărul maxim de cereri primite în intervalul unui an pentru fiecare oficiu consular nu poate depăși 30.000 de dosare. Pârâtul subliniază și eforturile sale de "lege ferenda" reprezentate de proiectul de lege aflat în procesul legislativ la Camera Deputaților, potrivit căruia cererea și documentele vizând recunoașterea cetățeniei române vor putea fi depuse și la prefecturile oricărui județ din România, astfel încât nu se poate invoca lipsa de diligență a Statului Român pentru deblocarea impasului real în care s-a ajuns la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău. În privința daunelor morale, apreciază că sunt complet nefondate întrucât reclamantului nu i s-a adus niciun prejudiciu de natură să antreneze obligarea sa la plata sumei de 1000 lei, iar față de motivele obiective expuse, nu este în culpă.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă exceptia precrierii dreptului la acțiune, Curtea o constata neîntemeiată față de următoarele argumente:
Acțiunea promovată de către reclamant are ca bază faptul juridic al nesluționării, de către instituția pârâtă, în termenul legal, al cererii adresate acesteia, asimilată unui act administrativ unilateral potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Or, față de situația de fapt determinată chiar de pasivitatea pârâtului, precum și față de diligențele depuse de către reclamant, Curtea apreciază că față de poziția exprimată de către pârât pentru prima dată prin adresa nr. G5-1/P/859 la data de 06.04.2009, prin Direcția Generală Consulare, curgerea termenului de prescripție a fost întrerupt prin recunoașterea explicită a dreptului reclamantului la soluționarea cererii sale inițiale, iar față de momentul primirii acestui răspuns, de când curge un nou termen de prescripție, acțiunea este formulată în termen.
Este adevarat ca prima cerere, la care nu s-a comunicat vreun răspuns, a fost depusă în anul 2006, însă având în vedere că reclamantul a revenit în cursul anului 2009 cu două cereri avand același obiect, data luată în calcul pentru calcularea termenului de prescripție este cea a ultimei adrese de răspuns.
Perioada scursă de la data exprimării inițiale a voinței de obținere a programării pentru depunerea cererii va fi avută în vedere doar la aprecierea asupra caracterului justificat/nejustificat al refuzului de solutionare a cererii în anul 2009.
A împărtăși opinia pârâtului ar echivala cu sancționarea reclamantului, care se află într-o situație defavorabilă în raport cu autoritatea publică, în cadrul unei proceduri speciale desfășurate de către o autoritate a aunui alt stat, lipsită de orice previzibilitate, și a favoriza aceeași atitudine de pasivitate a autorității în îndeplinirea uneia din atribuțiile sale.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la susținerile părților, pe fondul cauzei Curtea reține următoarele:
În fapt, reclamantul este cetățean al M care și-a exprimat intenția de a redobândi cetățenia română în temeiul art. 10 din Legea nr. 21/1991, sens în care, în luna septembrie a anului 2006 s-a prezentat la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău pentru a depune cerere în acest sens. I s-a recomandat sa formuleze o cerere scrisă de programare/intenție, pe care să o transmită prin poștă, recomandat, cu confirmare de primire, pentru a fi programat ulterior în vederea depunerii actelor pentru redobândirea cetățeniei române, aspecte necontestate în cauză.
Prima cerere scrisă a fost adresată secției consulare în data de 26 septembrie 2006, conform avizului de receptie ( 8).
răspuns, reclamantul la data de 20.03.2009 (fila 9) a revenit cu o nouă cerere adresată Ministerului lor Externe din B cu solicitarea de a înainta această cerere prin care a solicitat din nou să fie invitat pentru depunerea cererii de redobândire a cetățeniei române către Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău.
Ca urmare a adresei nr. G5-1/P/859 emisă la data de 06.04.2009 de Direcția Generală Consulare din cadrul pârâtului ( 10) prin care era invitat să aștepte până în momentul în care cererea sa va fi procesată, reclamantul a revenit cu cerere in acelasi sens în data de 08.05.2009 ( 11 ). Prin raspunsul din 06.04.2009 releva numarul foarte mare de cereri care trebuie procesate.
În drept, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 101alin. 1 din Legea nr. 21/1991, "Fostii cetateni romani care inainte de data de 22 decembrie 1989 au pierdut cetatenia din motive neimputabile lor sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata fara voia lor, precum si descendentii acestora pana la gradul II pot redobandi ori li se poate acorda cetatenia, la cerere, cu pastrarea cetateniei straine si stabilirea domiciliului in tara sau cu mentinerea acestuia in strainatate, daca indeplinesc conditiile prevazute la art. 8 alin. 1 lit. b), c), e) i fl".
Conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 "Cererea de acordare sau, dupa caz, de redobandire a cetateniei romane se formuleaza in limba, se adreseaza Comisiei pentru cetatenie si se depune personal sau, in cazuri temeinic justificate, prin mandatar cu procura speciala si autentica la sediul Ministerului Justitiei, Directia cetatenie, si este insotita de acte care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de prezenta lege. Persoanele care au domiciliul sau resedinta in strainatate pot depune cererea de acordare, intemeiata pe dispozitiile art. 10^ 1, sau de redobandire a cetateniei romane, insotita de actele care dovedesc indeplinirea conditiilor prevazute de lege, la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare campetente ale Romaniei. Cererile vor fi inaintate de indata Comisiei pentru cetatenie".
Conform art. 10 din Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Convenției europene asupra cetateniei, adoptata la Strasbourg la 6 noiembrie 1997, "Fiecare stat parte trebuie sa faca astfel incat sa examinezeintr-un termen rezonabilcererile privind dobandirea, pastrarea, pierderea cetateniei sale, redobandirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetatenie".
Din lecturarea acestui text reiese ca solicitantii pot depune oricand cereri pentru redobandire a cetateniei romane, nefiind prevazuta nicaieri o procedura precum cea derulata de parat, in sensul programarii pentru depunerea cererii si a documentelor necesare. Prin urmare, reiese ca ele trebuie primite pe loc, urmand a fi inaintate de indata comisiei pentru cetatenie.
Desigur ca un termen legal nu este in mod necesar si termenul rezonabil pentru solutionarea unei anumite cereri. Practica ulterioara poate insa consacra un alt termen rezonabil, in functie de anumite situatii de fapt, de greutati intampinate in solutionarea cererilor, de masura in care ele sunt imputabile instutitiei respective
In situatia de fata, nimeni nu contesta numarul covarsitor de astfel de cereri, peste 360.000, nici greutatile inerente in gestionarea unui asemenea numar de cereri, in conditiile personalului redus al sectiei consulare si al insuficientei spatiului, insa astfel de aspecte nu pot amana la nesfarit depunerea cererilor de catre solicitanti. Modul de organizare a activitatii institutiei, legislatia care ingreuneaza procedura si nu lasa loc alternativelor la depunerea cererilor, sunt aspecte care nu sunt imputabile reclamantului, iar pana la un punct nici paratului; trecand insa peste un anumit termen rezonabil de solutionare a unei cereri, termen a carui nesocotire duce la insasi negarea dreptului, care devine unul iluzoriu, peste acest moment nu mai intereseaza dificultatile intampinate de parat, mai exact ele nu il pot exonera la nesfarsit de obligatiile sale, pârâtul trebuind sa gaseasca solutii administrative pentru rezolvarea situatiei.
Nu trebuie omis faptul ca aceasta procedura, pentru care reclamantul a fost nevoit sa se adreseze instantei de judecata, este doar primul pas, constand efectiv in depunerea cererii si a documentelor aferente, urmand abia apoi procedura mult mai îndelungată a solutionarii efective a cererii de catre Directia din cadrul Ministerului d e Justitie.
In lumina celor expuse mai sus, Curtea apreciaza ca termenul de aproape 2 ani si 9 luni, cat a trecut de la formularea cererii, poate fi considerat nerezonabil in acceptiunea art. 10 din Conventia europeana asupra cetateniei, adoptata la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 si ratificata de Romania prin Legea nr. 396/2002.
Or, aceasta obligatie de solutionare a cererilor in termen rezonabil subsumeaza toate etapele eventuale ale unei proceduri, inclusiv cele premergatoare depunerii efective a cererii, cat timp aceasta din urma e conditionata de anumite proceduri si termene.
Vazand expirarea acestui termen, cererea reclamantului fiind veche de peste 3 ani, Curtea urmeaza a admite actiunea si, in temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, va obliga paratul sa primeasca cererea si actele necesare cu privire la redobandirea cetateniei romane de catre reclamanti, intr-un termen de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari.
Curtea apreciază, de asemenea, că prin nesoluționarea cererii reclamantului într-un termen rezonabil, acesta a fost prejudiciat prin prelungirea inevitabilă a întregii proceduri de examinare a cererii de redobândire a cetățeniei, încălcându-i-se, prin chiar derizoriul obiectului cererii sale - simpla invitație la depunerea cererii - în raport de timpul consumat pentru aceasta, dreptul la examinarea cererii într-un termen rezonabil; Curtea are în vedere conștiința neputinței reclamantului persoană fizică, frustrarea încercată la conștientizarea faptului că ritmul de primire a cererilor nu i-ar permite depunerea acesteia în cursul vieții, cu atât mai puțin soluționarea sa. Față de aceste considerente, Curtea apreciază că cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 1.000 lei este pe deplin justificată, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, Curtea va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 154,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului ales, în temeiul dispozițiilor art. 246 din Codul d e procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea acestui litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de către pârât.
Admite cererea formulată de reclamantul,domiciliat în Republica M, localitatea, raionul Cahul și cu domiciliul procesual ales în municipiul B,-, -orp C, etaj 1,. 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtulMinisterul lor Externe,cu sediul în mun. B,-, Sector 1.
Constată refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și obligă pârâtul să primească cererea de redobândire a cetățeniei române în maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 154,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-
//2 ex.- 15.12.2009
Președinte:Bulancea Diana MagdalenaJudecători:Bulancea Diana Magdalena
