Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3178/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bulancea Diana Magdalena
GREFIER: - -
Ședința publică din data de 09.10.2009
Sentința civilă nr. 3178
Pe rol se află spre soluționarecererea formulată de către reclamanții, A, -, -, G,cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Drăgășani, în orașul D,-, județul V, în contradictoriu cu pârâtulMinistrul Justiției și Libertăților,cu sediul în mun. B,-, Sector 5, având ca obiect -cerere de suspendare a executăriiadresei nr. 76602 emisă la data de 3 iulie 2009 de cătreMinistrul Justiției și Libertăților,până la pronunțarea instanței de fond.
S-a făcut referatul cauzeide către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7.10.2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 9.10.2009.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 08.07.2009, sub nr-, reclamanții, A, -, -, G,cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Drăgășani, în orașul D,-, județul V, au solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtulMinistrul Justiției și Libertăților,cu sediul în mun. B,-, Sector 5,suspendarea executăriiadresei nr. 76602 emisă la data de 3 iulie 2009 de cătreMinistrul Justiției și Libertăților, până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii reclamanții au arătat, în esență, că prin adresa 76602/03.07.2009 s-a dispus ca "începând cu data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fara a include si sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica. Aceasta modalitate de calcul se va pastra si pentru viitor, plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica urmand sa se efectueze conform esalonarii prevazute de OUG 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.", astfel încât actul administrativ modifică un raport juridic existent între ei, în calitate de judecători și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Turnu M și Ministerul Justiției și Libertăților, fiind afectate în mod direct drepturile salariale, respectiv sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Reclamanții arată că pentru munca prestată în luna iunie 2009 aveau legitimă de a fi indemnizați și cu acest spor de 50%, astfel încât suprimarea acordării sporului începând cu data de 10.07.2009, aduce atingere unui drept reglementat prin nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, astfel cum a fost interpretată prin decizia nr. 21/2008 a Secțiilor Unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Arată că în preambulul adresei contestate se face trimitere la prevederile nr.OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, fiind creată în mod vădit confuzia că sporul ar putea să fie achitat de către ordonatorii de credite printr-o eșalonare așa cum este prevăzut în nr.OUG 71/2009. n mod evident, drepturile salariale câștigate nu pot intra sub incidența OUG nr. 71/2009, întrucât există cadrul legislativ de acordare a sporului ce nu a suferit până în prezent modificări. Aspectele referitoare la cheltuielile de personal, ce nu pot fi majorate (ce constituie baza adresei nr. -.05.2009 a Ministerului Finanțelor Publice), nu reflectă o bază legislativă și nu poate constitui un temei legal pentru diminuarea drepturilor salariale existente și câștigate. Susțin reclamanții că u este de neglijat nici împrejurarea că, potrivit art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, drepturile salariale ale magistraților nu pot fi suspendate sau diminuate decât în condițiile sau în cazurile prezentei legi. Or, în preambulul adresei nr. 76.602/03.07.2009 nu se face nicio referire la prevederile Legii nr. 303/2004, așa cum nici nr.OUG 71/2009 nu o face, ipoteză în care măsura adoptată de Ministrul Justiției și Libertăților în calitate de ordonator principal de credite se dovedește a fi nelegală. Mai mult decât atât, nr.OUG 71/2009 are în vedere plata sumelor prevăzute în titluri executorii și privește întregul sector bugetar, cu toate că în privința magistraților, asistenților judiciari și personalului auxiliar există norme speciale privind instituirea și efectuarea plății drepturilor salariale.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, consideră că aceasta este îndeplinită, astfel cum este definită de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ca prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Astfel, apreciază că este întrunită cerința cazului bine justificat, în definiția dată de 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, respectiv împrejurarea legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, acesta derivând din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar justiția trebuie să se pronunțe mai înainte asupra legalității și temeiniciei actului administrativ, aceasta și în raport de nr. R/89/9/13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Argumentele se regăsesc și în 16/2003 a Comitetului din cadrul Consiliului Europei, executarea deciziilor administrative trebuind să țină cont de drepturile și interesele persoanelor particulare, Aceeași recomandare reiterează principiile din nr. R/89/9/13.09.1989, care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța judecătorească, atunci când executarea unui act administrativ este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia, să ia măsuri provizorii corespunzătoare. În acest fel, apreciază că soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, măsură recomandată a fi luată de autoritatea jurisdicțională, fără ca în acest fel să se aducă atingere executării deciziilor administrative prin care se impun particularilor o serie de obligații, evitându-se astfel excesul de putere din partea pârâtului, atâta timp cât executarea actului administrativ ar putea crea pagube serioase, cu grave consecințe în patrimoniul reclamanților. Efectele adresei contestate au aplicabilitate directă asupra indemnizațiilor judecătorilor, asistenților judiciari și personalului auxiliar, care vor fi diminuate în mod considerabil față de nivelul la care aceștia sperau în mod legitim să le fie virate drepturile salariale aferente lunii iunie 2009. Nu s-ar putea oferi argumentul că sumele de bani vor putea fi acordate conform eșalonării prevăzute de nr.OUG 71/2009, tocmai pentru faptul că plata acestui spor nu intră sub incidența prevederilor acestui act normativ și în momentul de față nu există nicio certitudine că își va respecta obligațiile ce ii revin în calitate de ordonator principal de credite și de autoritate publică. n acest sens subliniază atitudinea față de celelalte drepturi salariale recunoscute magistraților, asistenților judiciari și personalului auxiliar și neonorate, constatate prin sentințe executorii și pentru care s-a dispus plata eșalonată prin acte normative modificate ulterior și declarate chiar neconstituționale, cu termene de plată asumate și nerespectate, executarea fiind guvernată de principiul conform căruia creditorul are posibilitatea să accepte o eventuală eșalonare, fiind inadmisibil ca debitorul să stabilească modalitatea de executare fără consimțământul creditorilor.
Subliniază că în carnetele de muncă au fost efectuate mențiunile referitoare la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor, urmare a existenței unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, a căror executare silită a început, fiind evident că un drept salarial înscris în carnetul de muncă nu mai poate forma obiectul unei suspendări ca aceea din nr.OUG 71/2009. Această împrejurare este de natură să aducă atingere art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, petenții având pentru luna iunie 2009, în baza cadrului legislativ intern existent, o valoare patrimonială despre care sperau în mod legitim că va fi concretizată, dar asupra căreia s-a exercitat la 3 iulie 2009 o ingerință nepermisă în sensul legii. La momentul când au înțeles să presteze activitatea de magistrați, asistenți judiciari și personal auxiliar în luna iunie 2009, erau îndreptățiți a spera că indemnizația acordată cuprinde și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, însă după încheierea lunii și prestarea activității pe luna precedentă sunt informați că drepturile salariale vor fi acordate la un nivel mult inferior.
Menționează că au făcut plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
În dreptcererea este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de împrejurarea că actul a cărui suspendare se solicită nu este un act administrativ în sensul Legii 554/2004, precum și excepția lipsei de interes, raportat la împrejurarea că în dosarul nr- Curtea de Apel Cluja suspendat deja efectele adresei, la fel și în dosarul nr- al Curții de Apel București.
Se susține că adresa nr.76.602/03.07.2009 reprezintă o adresă de înștiințare a ordonatorilor secundari și terțiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a unui nou act normativ, iar nu o manifestare unilaterală de voință, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice prin ea însăși.
Analizând actele și lucrările dosarului cu prioritate asupra excepției inadmisibilității cererii, raportat la caracterul actului atacat și excepției lipsei de interes în promovarea cererii, potrivit dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă,Curtea apreciază excepțiile ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele motive:
În fapt, rin p. adresa nr. 76602 emisă la data de 3 iulie 2009 de cătreMinistrul Justiției și Libertățilors-a dispus ca "incepand cu data de 10.07.2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fara a include si sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica. Aceasta modalitate de calcul se va pastra si pentru viitor, plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica urmand sa se efectueze conform esalonarii prevazute de OUG 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar."
În drept, Curtea apreciază că actul contestat reprezintă un act administrativ în înțelesul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, producând efecte juridice în ceea ce privește drepturile salariale cuvenite reclamanților, în sensul diminuării acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este definit ca fiind: "actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice". Așadar, actul administrativ apare ca fiind exteriorizarea voinței interne a unui organ al administrației publice de a produce în mod direct efecte juridice, adică de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Pentru a fi in prezența actului administrativ, manifestarea autorității administrației publice trebuie a fie expresă, neîndoielnică în a schimba ceva din ordinea juridică existentă până în momentul manifestării ei.
Astfel, actul a cărui suspendare se solicită nu constituie doar o operațiune tehnico-materială de aducere la cunoștința ordonatorilor secundari și terțiari de credite a faptului neacordării sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, de vreme ce acesta este și singurul act care materializează voința emitentului de a diminua drepturile salariale cu sporul amintit. Cu alte cuvinte, actul atacat a dat el însuși naștere raportului juridic de drept administrativ dedus judecății, iar împrejurarea că tot prin intermediul acestuia s-a făcut și încunoștințarea destinatarilor, nu este de natură a-l aprecia ca o simplă adresă de informare, calificarea actului fiind realizată nu în raport de denumirea formală pe care o poartă, ci în raport de efectele concrete pe care le produce.
În ceea ce privește finele de neprimire al lipsei dovezii introducerii plângerii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004, Curtea constata că reclamanții și-au îndeplinit obligația ca odată cu introducerea cererii de suspendare a efectelor actului administrativ să facă și dovada sesizării "în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare", condiție prealabilă pentru ca cenzura instanței de contencios administrativ să poată opera.
Așadar, instanța reține că litigiul de față este incontestabil un litigiu de contencios administrativ, pentru soluționarea căruia art. 7 alin. 1 dinLegea contenciosului administrativ nr. 554/2004a instituit o obligație imperativă în sarcina persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de a se adresa, anterior învestirii instanței, autorității emitente a actului administrativ unilateral atacat, pentru a solicita revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, instituind, totodată, un termen de decădere de 30 de zile de la data comunicării actului, și un termen de prescripție de maximum 6 luni de la data emiterii actului, în alin. 7 al aceluiași articol, iar odată ce aceste condiții prevăzute de legea specială în materie pentru exercitare dreptului la acțiune în contenciosul administrativ sunt îndeplinite, neoperând niciun fine de neprimire, cererea reclamanților apare ca admisibilă.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea actiunii, Curtea retine că împrejurarea invocată de către recurent referitoare la faptul că executarea actului a carui executare se solicita a fi suspendată în prezenta cauza, a fost deja suspendată în dosarele invocate de catre pârât, nu lipseste prezenta actiune de interes de vreme ce, potrivit alin.1 al art.14 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral se dispune până la pronunțarea instantei învestita cu solutionarea fondului pricinii având aceleași părți, adica a cererii în anularea actului promovată de către aceeași reclamanți.
În aceste condiții, de vreme ce durata supendarii actului administrativ se raporteaza la solutionarea cererii în anulare promovata de catre un reclamant, apare cu evidență irelevanța oricarei alte solutii pronuntate de instanta judecatoreasca cu privire la suspendarea aceluiasi act administrativ, dar la cererea altui reclamant, acțiunea neputand fi apreciata ca lipsita de interes fie si din perspectiva intinderii intervalului de timp pentru care se acorda suspendarea (mai mare sau mai mic în funcție de momentul solutionarii fondului).
Aceasta interpretare se impune cu atat mai mult cu cat dispozitiile tezei a II-a a alin.1 al art.14 stipuleaza ca în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Pentru aceste considerente, instanta va respinge ca nefondata și excepția lipsei de interes.
Analizând actele dosarului prin prisma normelor legale incidente in cauză, Curtea constata ca cererea reclamanților este întemeiata pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, "in cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiileart. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond."
Curtea apreciază ca reprezintă o îndoiala puternica si evidenta asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat împrejurarea ca acesta retroactivează, având incidență asupra drepturilor salariale cuvenite reclamanților pentru luna iunie 2009, deși este emis la data de 03.07.2009.
De asemenea, Curtea retine ca prin sentința civila nr. 1750/24.04.2009, pronunțata de - in dosarul nr-, irevocabila prin Decizia ICCJ nr. 3530 din 24.06.2009, a fost suspendata executarea ordinelor nr. 1163/C din 09.04.2009 si nr. 1165/C din 09.04.2009, emise de paratul, cu consecința rămânerii in vigoare a ordinului nr. 768/C/04.03.2009 emis de parat in aplicarea art. 47 din Legea 50/1996, astfel cum a fost interpretat conform Deciziei secțiilor unite ale ICCJ nr. 21/2008.
Întrucât ordinul nr. 768/C/04.03.2009 nu are in vedere executarea unor titluri executorii, respectiv a unor hotărâri judecătorești, ci are in vedere aplicarea dispozițiilor instituite de art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispoziții care nu au fost modificate sau suspendate, iar OUG 71/2009 privește plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, invocarea acestui act normativ in motivarea adresei nr. 76602/03.07.2009 reprezintă un caz bine justificat.
Prin adresa nr. 76602/03.07.2009 drepturile salariale, respectiv dreptul la sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, au fost diminuate retroactiv si prin aceasta se produce un prejudiciu reclamanților, care aveau o speranță legitimă in ceea ce privește valoarea patrimoniala pe care urmau sa o primească pentru prestarea activității în luna iunie 2009.
Astfel, constatând ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, se va admite cererea reclamanților și se va suspenda executarea actului administrativ reprezentat cainstrumentumde adresa nr. 76602 emisă la data de 3 iulie 2009 de cătreMinistrul Justiției și Libertăților,până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei de interes și inadmisibilității, invocată de către pârât.
Admite cererea formulată de reclamanții, A, -, -, G, cu domiciliul procesual ales la sediul Judecătoriei Drăgășani, în orașul D,-, județul V, în contradictoriu cu pârâtulMinistrul Justiției și Libertăților,cu sediul în mun. B,-, Sector 5.
Suspendă executarea adresei nr. 76602 emisă la data de 3 iulie 2009 de către Ministrul Justiției și Libertăților, până la pronunțarea instanței de fond.
Executorie de drept.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-
//2 ex.- 16.12.2009
Președinte:Bulancea Diana MagdalenaJudecători:Bulancea Diana Magdalena
