Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--25.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.321
Ședința publică din 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Alexandru Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr.2874/11.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Penitenciarul Arad, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că recurenți au cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.2874/11.12.2007, pronunțată în Dosarul nr.3206/-, Tribunalul Arada declinat în favoarea Judecătoriei Arad competența materială de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul, pentru obligarea pârâtului penitenciarul cu regim de maximă siguranță A la anularea regulamentului de ordine interioară și recunoașterea unor drepturi și daune morale.
S-a reținut faptul că reclamantul, prin cererea introductivă a solicitat obligarea pârâtului Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță A la anularea regulamentului de ordine interioară B/4226/14.05.2007, recunoașterea unor drepturi și daune morale.
Reclamantul a făcut precizarea în instanță arătând că cererile la care a făcut referire în acțiune, au fost înaintate spre soluționare Judecătorului delegat dar la momentul judecării cauzei nu cunoaște modul cum au fost soluționate.
Potrivit art.129 Cod procedură civilă, instanța de contencios administrativ are posibilitatea ca în temeiul rolului său activ să dea propria sa calificare în drept a acțiunii în funcție de scopul urmărit de părți.
Litigiile având ca obiect încălcarea drepturilor ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate sunt de competența judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, potrivit Cap.4 art.38 din Legea nr.275/2006 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate și se judecă potrivit art.460 alin.1,3 și 6 Cod procedură civilă.
Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004 modificată prin legea nr.267/2007, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară, astfel că eventuala încălcare a drepturilor reclamantului are la bază măsurile dispuse de conducerea penitenciarului, restabilirea acestor drepturi nefiind posibilă fără cenzurarea respectivelor dispoziții conform Legii nr.275/2006, reglementare cu caracter special ce are prioritate în raport cu reglementarea generală cu privire la actele administrative prevăzute în legea contenciosului administrativ.
Întrucât dispozițiile art.38 alin.2 din legea nr.275/2006 se referă la măsurile privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de Cap.4 din lege în mod corect reclamanta a formulat plângere adresându-se Judecătorului delegat care trebuie să soluționeze toate plângerile și cererile întemeiate pe această lege.
Dispozițiile art.460 alin.2-5 din Codul procedură penală se aplică în mod corespunzător și în cazul soluționării contestației formulate împotriva Încheierii Judecătorului delegat.
Raportat la dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004 și ale art.158 alin.3 Cod procedură civilă, instanța de contencios administrativ a declinat cauza spre soluționare instanței competențe, la Judecătoria Arad.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul solicitând judecarea cauzei în prima instanță la Tribunalul Arad.
În motivare, în esență a susținut că instanța nu a pus în discuție declinarea competenței materiale, că este nemulțumit că nu s-a judecat cauza și că nu cunoaște motivul hotărârii.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel constată că nu este fondat și-l va respinge conform următoarelor considerente:
La termenul de judecată a cauzei, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului, în prezența reclamantului și a apărătorului acestuia, astfel că nu se justifică susținerile privind nepunerea în discuție a excepției și necunoașterea motivelor acesteia.
Nemulțumirea asupra nejudecării fondului cauzei nu se justifică, întrucât numai după ce instanța la care s-a declinat competența materială va primi dosarul, se va trece la judecarea pe fond a cererilor formulate de reclamant.
Asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului, se constată că în mod corect s-a stabilit că judecarea cererii prin care reclamantul se referă la încălcarea unor drepturi prin măsuri dispuse de conducerea penitenciarului nu intră în competența secției de contencios administrativ a Tribunalului, declinând competența materială în favoarea instanței de drept comun, Judecătoria Arad.
Prin urmare, recursul va fi respins ca nefondat, conform art.312 (1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr.2874/11.12.2007 pronunțată în Dosar nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 19.III.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
red. - 1.04.2008
tehnored. /2 ex./2.04.2008;
Prima instanță: Tribunalul Arad; Judecător:, Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Răzvan Pătru, Alexandru Cristian
