Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 398/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.02.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 398
Ședința publică din 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL A, împotriva sentinței civile nr. 2928/18.XII.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor A, având ca obiect refuz soluționarea cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru reclamanta recurentă se prezintă avocat, pentru pârâta intimată se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbatere recursului.
Avocatul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru efectuarea expertizei, deoarece instanța de fond a omis să se pronunțe asupra petitului privind acordarea certificatului medico veterinar, instanța de fond neanalizând actele și probele de la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.2928/18.XII.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamanta L împotriva pârâtei Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
În data de 2.10.2006, reclamanta - SRL - s-a adresat verbal dr., medic veterinar la Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor A, pentru eliberarea unor certificate sanitar-veterinare,în scopul comercializării unor produse din.
În data de 4.10.2006, s-a adresat în scris pârâtei Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor A, cererea ei fiind înregistrată sub nr. 7444/4.10.2006, solicitând clarificarea motivului pentru care i se refuză eliberarea certificatelor sanitar - veterinare, de către medicul respectiv. În adresă nu se face vorbire în concret pentru ce cantități și către ce societăți comerciale s-a solicitat eliberarea de certificate.
În data de 9.10.2007 trei medici veterinari din cadrul pârâtei au efectuat un control de specialitate la Punctul de lucru al reclamantei din A,-, constatând o serie de nereguli cu privire la modul în care societatea dezambalează și reambalează peștele congelat, în pungi de polietilenă, consemnate pe larg în nota de constatare, precum și măsurile ce se impun pentru remedierea deficiențelor, după ce, anterior în data de 25.09.2006, administratorul societății reclamante a fost invitat să se prezinte în data de 2.10.2006, ora 9, le sediul pârâtei în vederea evaluării unității.
Tot în data de 9.10.2006, pârâta i-a eliberat reclamantei un număr de 4 certificate sanitar veterinare, prin care aceasta livrează produse din congelat, reambalat în pungi de polietilenă și cutii de carton, către alte societăți comerciale, după cum urmează; cu Certificatul AR -/9.10.2006 cantitatea de 1650 kg la - SRL, județul B, cu certificatul nr. -/9.10.2006, cantitatea de 2850 kg la - G O, cu Certificatul nr. -/9.10.2006, cantitatea de 2400 kg la - T și cu certificatul nr. -/9.10.2006, cantitatea de 2250 la o societate de alimentație publică din
Prin eliberarea acestor certificate și încheierea notei de constatare de către pârâtă, nu se confirmă susținerile reclamantei că demersul său făcut prin adresa din 4.10.2006, nu ar fi fost soluționat în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a clarifica starea de fapt, în ședința publică din 23.10.2007, instanța de fond a dispus ca reclamanta, prin administratorul ei -, să răspundă printr-un interogatoriu, la o serie de întrebări cu precădere cu privire la certificatele sanitar veterinare solicitate.
Deși reclamanta a susținut, prin răspunsul la interogatoriu, că nu cele 4 certificate, sunt cele solicitate de ea, nu a adus nici o probă din care să rezulte la ce societăți comerciale a intenționat să comercializeze și pentru care pârât ar fi refuzat eliberarea de certificate, arătând doar că ar fi vorba despre o societate comercială, din B, fără a-i indica denumirea.
Reclamanta nu a indicat și nici nu a adus nici o probă din care să rezulte ce cantități de produse din s-au depreciat și degradat - deși i s-a pus în vedere să prezinte acte constatatoare în acest sens și care sunt clienții pe care ia-pierdut din culpa pârâtei, ca urmare a refuzului acesteia de a-i elibera certificate.
În ședința publică din 19.06.20107, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile, având ca obiective stabilirea cuantumului prejudiciului suferit de ea, ca urmare a refuzului pârâtei de a-i elibera certificate sanitar-veterinare, pentru comercializarea produselor din.
Deși instanța, i-a învederat că expertiza trebuie să cuprindă obiective concrete și precise pentru ca să se poată pronunța asupra oportunității ei, și să fie precedată de alte probe pentru a stabili faptele și împrejurările care au contribuit la pretinsul prejudiciu precum și a raportului de cauzalitate dintre aceasta și refuzul pârâtei de a-i elibera certificatele sanitar-veterinare aceasta nu s-a confirmat acestor dispoziții.
Ulterior, reclamanta a indicat obiectivele expertizei, dar având în vedere că nu au fost propuse alte probe, în sensul celor antemenționate, în ședința publică din 1.12.2007, instanța de fond a dispus respingerea acestei probe, deoarece nu se impune efectuarea unei expertize contabile pentru a dovedi interzicerea desfășurării unor activități comerciale și cu privire la dovedirea prejudiciului de imagine suferit, constând în pierderea clienților, aceste împrejurări, putând fi dovedite prin alte probe, nu prin expertiză contabilă.
Instanța de fond nu a putut reține refuzul pârâtei Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor A de a-i elibera reclamantei certificate sanitar-veterinare, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. g din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, susținerile ei fiind infirmate de cele patru certificate eliberate în data de 9.10.2006 și nici un fel de prejudiciu suferit de reclamată din culpa pârâtei, în condițiile art. 998-999 Cod civil.
Astfel instanța de fond a respins acțiunea reclamantei în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Arad în vederea efectuării expertizei contabile.
În motivarea recursului reclamanta a arătat, în esență. Că pârâta i-a cauzat prejudicii prin refuzul nejustificat și nelegal de a emite certificate sanitar-veterinare, că la dosarului cauzei se găseau facturi fiscale care demonstrau relațiile comerciale cu - Com 2003 SRL B și cu - SRL, în timp ce instanța de fond a reținut greșit că nu ar fi depus probe din care să rezulte că a solicitat eliberarea unor certificate sanitar veterinare către alte societăți comerciale. Reclamanta a mai arătat că, prima instanță a precizat că nu se poate reține refuzul pârâtei de a elibera certificatele solicitate întrucât la 9.10 2006 emis 4 certificate, dar a ignorat că pârâta verifica doar dacă marfa corespunde consumului, din punct de vedere sanitar-veterinar, însă nu are competența de a impune încheierea de relații comerciale cu anumite societăți care să impună vânzarea unei anumite cantități de marfă, ci doar să preia din certificate, din facturile emise sau avizele de însoțire a mărfii, fiind evident că pârâta a dat dovada de rea credință la eliberarea actelor certificate.
Reclamanta a mai arătat că prima instanță a revenit nelegal asupra expertizei contabile, deoarece numai prin efectuarea expertizei se putea determina cu exactitate prejudiciul suferit de societate, că măsura pârâtei a fost abuzivă și nejustificată în condițiile în care societatea îndeplinea toate condițiile impuse de lege. Societatea, a mai precizat reclamanta din cauza refuzului pârâtei a pierdut atât clienți potențiali, cât și o parte importantă a clienților permanenți.
Recursul este nefondat.
Astfel, cum a reținut corect instanța de fond, susținerile reclamantei A, că pârâta Direcția Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor a refuzat nelegal de a emite certificate sanitar veterinare acestei societăți comerciale, nu se confirmă. În această chestiune instanța de fond a manifestat rol activ și nu numai că a examinat afirmațiile reclamantei prin prisma înscrisurilor depuse de părți la dosar, ci a procedat chiar la luarea unui interogatoriu administratorului societății pentru a lămuri dacă într-adevăr perfect a solicitat alte certificate sanitar veterinare decât cele eliberate de pârâtă, dar reprezentanta reclamantei nu a fost în măsură să indice probe din care să rezulte că a solicitat eliberarea unor certificate pentru comercializarea peștelui către alte societăți comerciale, dar că a fost refuzată. Existența unor facturi fiscale ( la care se referă reclamanta) anulate nu demonstrează că i-ar fi solicitat pârâtei eliberarea de certificate sanitar veterinare pentru comercializarea peștelui către acele societăți.
În mod evident pârâta nu are dreptul de a impune încheierea de relații comerciale cu anumite societăți comerciale sau ce cantitate de marfă să vândă clienților, dar din probatoriul administrat nu se poate reține că aceasta ar fi avut comportamentul respectiv. Pârâta nu a făcut altceva decât să verifice marfa ce urma să fie vândută, din punct de vedere sanitar veterinar, și a eliberat certificate numai pentru produsele corespunzătoare, fără ca prin aceasta să-i impună reclamantei un anume comportament în afaceri, așa cum susține în recurs.
Curtea observă că prima instanță a examinat riguros toate susținerile reclamantei, pe care le-a înlăturat motivat deoarece nu rezultă un refuz nejustificat din partea Direcției Sanitare și pentru Siguranța Alimentelor A de a elibera certificate sanitar veterinare, fapt care să-i fi cauzat prejudicii societății comerciale reclamante, în condițiile în care nu a produs probe nici cu privire la refuzul pârâtei, dar nici nu privire la cantitățile de ce s-ar fi alterat sau care sunt clienții pe care i-ar fi pierdut din culpa pârâtei.
În lipsa probelor cu privire la cele arătate, evident că justificat prima instanță a revenit asupra expertizei contabile și sub acest aspect, de asemenea, critica din recurs nu poate fi primită.
Așa fiind, Curtea constată că reclamanta nu a făcut dovada refuzului nejustificat al pârâtei și, în consecință, nici a prejudiciului suferit, astfel că soluția primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care, potrivit art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefundat recursul declarat de, împotriva sentinței civile nr.2928/18.12.2007 a Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL A, împotriva sentinței civile nr. 2928/18.XII.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./15.05.2008
Tehnored. /21.05.2008/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători:,
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Barbă Ionel, Olaru Rodica
