Refuz soluționare cerere institutii publice. Sentința 4419/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 4419
Ședința publică de la 10.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 1 dosar, lipsind pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că obiectul pricinii este refuz soluționare cerere,procedura de citare este legal îndeplinităși că pârâtul a depus, la data de 03.12.2009, întâmpinare, în două exemplare.
Curtea comunică reclamantului, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de pârât, prin întâmpinare, și, în subsidiar, pe fondul cererii de chemare în judecată.
Reclamantul, prin avocat, solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiată. Pe fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar. Precizează că solicită și admiterea capătului de cerere privind acordarea de daune morale, fiind inadmisibil a se aștepta 3 ani pentru a se înregistra o cerere, fiind evident prejudiciul creat.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al acestuia de a- soluționa cererea privind primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și, pe cale de consecință, să fie obligat să- primească cererea de redobândire a cetățeniei române în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă hotărârii instanței.
De asemenea, s- solicitat obligarea pârâtului la acordarea de daune morale în cuantum de 1000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 30.09.2006, s-a adresat cu primă cerere scrisă către Secția Consulară Ambasadei României din Chișinău, instituție competentă potrivit Legii cetățeniei române nr. 21/1991 să primească cererile de redobândire cetățeniei române din partea solicitanților care au domiciliul în Republica M, că timp de 2 ani și 10 zile nu fost invitat pentru a depune cererea de redobândire a cetățeniei române împreună cu actele necesare, astfel că, la data de 17.07.2009, revenit cu nouă cerere adresată Ministerului Afacerilor Extern, cu rugămintea de aot ransmite către Secția Consulară Ambasadei României din Chișinău.
Reclamantul a precizat că până în prezent nu primit niciun răspuns la cererile sale, că această atitudine Secției Consulare Ambasadei României din Republica reprezintă în fapt și în drept refuzul nejustificat de a- soluționa cererea și că, în aceste condiții, îi este îngrădit dreptul actual, legal și constituțional la depunerea, înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române.
În motivarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale, reclamantul arătat că timp de aproximativ 2 ani și 10 luni fost privat de posibilitatea de beneficia de cetățenia română, prin refuzul nejustificat de a- înregistra cererea de redobândire a cetățeniei române, că prin această atitudine pârâtul i- încălcat demnitatea umană fiind nevoit să se umilească, să stea de fiecare dată la cozi, să cheltuiască bani, timp, etc. pentru obține viza de intrare în România.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1, art. 2 alin. 2, art. 7 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 12 alin. 3 din Legea cetățeniei române nr. 21/1991 și art. 10 din Legea nr. 396/14.06.2002 pentru ratificarea Convenției europene asupra cetățeniei, art. 5 alin. 1, art. 20 și art. 21 din Constituție.
Prin întâmpinarea formulată la data de 03.12.2009, pârâtul invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, față de disp. art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, arătând că reclamantul formulat acțiunea cu mențiunea că întemeierea în fapt acesteia este lipsa unui răspuns la cererea adresată în luna septembrie 2006, fără a preciza faptul că cererea din data de 17.09.2009 ar fi o cerere independentă față de prima, astfel că, la data sesizării instanței, se împlinise termenul de 6 luni în care reclamantul trebuia să formuleze acțiunea, termen ce curs de la data când s- împlinit intervalul legal de răspuns pentru prima cerere, respectiv data de 30.10.2006.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că existența unei capacități limitate Secției Consulare din cadrul Ambasadei României la Chișinău de procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetățeniei române și actele necesare impus organizarea unei programări, că potrivit acesteia, cele peste 360.000 de persoane care au dorit să depună cererea de redobândire a cetățeniei române sunt invitate, în ordinea cronologică formulării cererilor de intenție, să se prezinte la Secția Consulară, unde are loc verificarea existenței documentelor prevăzute de lege, dosarul fiind transmis ulterior Ministerului Justiției pentru analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române.
Pârâtul subliniat că este de importanță esențială faptul că activitatea de organizare Ministerului Afacerilor Externe în Republica nu aparține integral deciziei luate la nivelul acestei instituții, că trebuie analizată situația specifică derulării activității în exteriorul României, cu aprecierea justă a gradului în care Ministerul Afacerilor Externe poate dimensiona structura sa administrativă într-un teritoriu ce nu se află sub suveranitatea statului român.
În privința reclamantului, pârâtul menționat că a formulat scrisoarea de intenție la data de 30.09.2006, că pentru a se analiza temeinic și legal respectarea termenului rezonabil reglementat de art. 10 din Convenția europeană privind cetățenia, se impune a fi analizată situația reală, respectiv numărul mare de cereri existent în lucru raportat la personalul desemnat să îndeplinească formalitățile de primire în cadrul Secției Consulare Ambasadei României la Chișinău.
Mai mult, s- apreciat că nu fost depășit termenul rezonabil între data de 17.07.2009 (data cererii prealabile) și data introducerii acțiunii.
Referitor la daune morale, sub rezerva timbrării legale capătului de cerere potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, pârâtul susținut că sunt complet nefondate, deoarece reclamantului nu s-a adus niciun prejudiciu de natură să antreneze obligarea sa la plata sumei de 1000 lei, pretenția fiind numai afirmată, fără detalia spectrul vătămărilor (atingere onoarei, lezarea imaginii publice, etc.).
Pârâtul mai arătat că pretinsa încălcare demnității umane nu poate fi justificată prin enumerarea situațiilor ce nu au fost create în contextul dedus judecății și care se întemeiază pe facultate de deveni cetățean român, neexistând legătură strictă între primirea cererii de redobândire a cetățeniei române și certitudinea dobândirii acestui statut.
În dovedirea acțiunii s- administrat proba cu înscrisuri.
Curtea, examinând cu prioritate, potrivit disp. art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția prescripției dreptului la acțiune, constată că aceasta este neîntemeiată și urmează fi respinsă, având în vedere că sesizarea instanței a avut loc în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, care curge de la expirarea termenului legal de soluționare a cererii, întrucât pârâtul nu comunicat niciun răspuns la cererea reclamantului din data de 30.09.2006, reiterată la data de 17.07.2009.
Dispozițiile Legii nr. 21/1991 nu prevăd un termen în care autoritatea pârâtă să primească și să înregistreze cererile de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, iar în lipsa unei dispoziții legale exprese, instanței îi revine obligația de a exercita un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru se asigura protecție reală drepturilor consfințite de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru realizarea acestui scop, omisiunea legiuitorului poate fi complinită prin raportare la "termenul rezonabil" statuat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, termen care constituie componentă esențială dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenție.
În speță, timpul scurs de la data înregistrării primei cereri a reclamantului (30.09.2006) și până la data sesizării instanței (05.08.2009), raportat la cerința impusă de legiuitor, în sensul ca aceste cereri să fie înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie, precum și la faptul că până la data judecării cauzei reclamantul nu primit niciun răspuns la cererea formulată, conduce la concluzia nerespectării termenului rezonabil de către autoritatea pârâtă.
În consecință, în temeiul disp. art. 18 alin. 1 și alin. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va dispune admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtului să- primească reclamantului cererea de redobândire cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă sentinței.
De asemenea, în temeiul art. 18 alin. 3 din același act normativ, pârâtul va fi obligat la plata către reclamant sumei de 1000 lei cu titlu de daune morale, având în vedere că lipsa totală de acțiune a autorității pârâte timp de aproximativ 3 ani de zile a avut ca efect privarea reclamantului de dreptul legal și constituțional de depunere a cererii de redobândire a cetățeniei române.
Reclamantul suferit cu certitudine un prejudiciu moral datorat sentimentului de frustrare și nedreptate provocat de atitudinea autorității, pentru care simpla constatare refuzului de soluționare a cererii nu poate constitui reparație echitabilă.
Ținând seama de circumstanțele cauzei, instanța apreciază că suma de 1000 lei solicitată cu titlu de daune morale reprezintă o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 504,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant constând în onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât.
Admite acțiunea formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în B, str. - - nr. 41, -orp C,. 1,. 3, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE, cu sediul în B, str. - - nr. 31, sector 1.
Obligă pârâtul să- primească reclamantului cererea de redobândire cetățeniei române în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Obligă pârâtul la plata către reclamant sumei de 1000 lei daune morale și a sumei 504,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 4 ex.
18.01.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
