Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.11.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.47
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.01.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru Dacu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.660/CA/19.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții - intimați consilier juridic, lipsă fiind reclamanta - recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâților - intimați depune la dosar delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților - intimați pune concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.660/CA/19.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș respinge acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T prin PRIMARUL MUNICIPIULUI T, având ca obiect contestație.
În considerentele hotărârii, instanța de fond reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T prin PRIMARUL MUNICIPIULUI T să se constate că pârâta nu a răspuns la solicitarea sa de recalculare și comunicare a impozitului aferent anilor 2005 - 2006, înregistrată sub nr. --/24.11.2006 cu termen de rezolvare la 22.12.2006; să fie obligată pârâta să-i comunice suma datorată pentru impozite; să se dispună exonerarea reclamantei de la plata majorărilor de întârziere și a penalităților care curg din neachitarea taxelor de impozit și să fie obligată la plata daunelor morale și materiale în echivalent cu cuantumul majorărilor și penalităților stabilite de aceasta la impozitul reclamantei, ca urmare a culpei pârâtei, pentru necomunicarea în termen și corect a impozitului datorat.
Prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 25.04.2007 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la comunicarea impozitului aferent pe anul 2007.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, astfel:
Reclamanta invocă faptul că i s-a comunicat în luna septembrie 2006 în privința impozitului pentru imobilul din T,-, faptul că are o restanță de 1.200.000 lei pentru anul 2005 iar pe anul 2006 figurează cu un impozit de 6.900.000 lei. Susținerile reclamantei au fost contrazise de precizările pârâtei care, prin întâmpinare, a arătat că reclamanta nu figurează cu debite restante pe anul 2005 iar în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada că pârâta i-a emis o înștiințare de plată pentru suma pretinsă cu titlu de debit restant pe anul 2005, nu există în speță un act administrativ în înțelesul dispozițiilor art. 2 lit. c, din Legea nr. 554/2004 modificat prin Legea nr. 262/19.07.2007 vătămător pentru reclamantă.
Nu se poate reține nici lipsa răspunsului autorității pârâte sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri în înțelesul dispozițiilor art. 2 lit. h și i din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, întrucât însăși din adresa nr. -4355/25.04.2007 ( fila 16) se constată că în evidențele pârâtei reclamanta nu figurează cu debite restante pe anul 2005.
Referitor la cererea reclamantei de a constata că pârâta nu a răspuns cererii sale de recalculare impozit teren și clădire și obligarea instituției pârâte ca în urma verificărilor efectuate să procedeze la comunicare sumei datorate cu titlu de impozit, instanța reține că în speță pârâta și-a îndeplinit această obligație întrucât la cererea reclamantei de calculare a impozitului înregistrată sub nr. /-/24.11.2006 ( fila 4), i s-a comunicat răspunsul de la fila 15 dosar, în sensul că pentru anul 2006 impozitul pe clădiri este de 218 lei și pe teren de 246 lei. Aceeași soluție rezultă și din adresa -4355/25.04.2007 ( fila 16 ) unde se arată că la impozitul pe clădire de 218 lei reclamanta datorează dobânzi de 64 lei iar la impozitul pentru teren în sumă de 246 lei dobânzi de 59 lei.
Plata dobânzilor apare ca justificată în cazul în care conform art. 255 Cod fiscal, impozitul pe clădiri se plătește anual în două rate egale până la datele de 31 martie și 30 septembrie, inclusiv, iar în privința impozitului pe anul 2006 însăși reclamanta recunoaște, în petitul acțiunii, că s-a prezentat pentru plata impozitului în luna septembrie 2006 iar cererea de recalcularea impozitului a fost înregistrată la Primăria T abia la data de 24.11.2006.
Situația plății este identică și pentru impozitul pe teren ( art. 260. fiscal).
Or, în aceste condiții, reclamanta cunoscând că neplata integrală a impozitului pe clădiri și teren până la data de 30 septembrie, inclusiv, atrage plata dobânzilor, nu poate pretinde exonerarea de la plata dobânzilor calculate conform art. 114 și urm. pr.fiscal.
În privința obligației pârâtei la plata daunelor materiale și morale în echivalent cu cuantumul majorărilor și penalităților stabilite la impozitul reclamantei, instanța reține că acest capăt de cerere nu este precizat în conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. 1 pct. 3.pr.civ. în ceea ce privește câtimea obiectului cererii stabilită după prețuirea reclamantei. În speță identificarea și repararea prejudiciului moral și material suferit de reclamantă presupune cu necesitate dovedirea unei vătămări produse reclamantei ce a rezultat direct din atitudinea pârâtei ( de necomunicare a răspunsului datorat) pentru prejudiciul material iar pentru prejudiciul moral, a stărilor de angoasă, incertitudine, nesiguranță etc. în care s-ar fi aflat reclamanta ca urmare a inacțiunii pârâtei, aspecte care nu au fost în nici un fel dovedite de reclamantă, motiv pentru care se respinge și acest petit.
Referitor la obligarea pârâtei de a-i comunica impozitul aferent pe anul 2007 instanța a reținut că reclamantei i s-a eliberat la data 11.09.2007 ( fila 22) extras de rol cuprinzând obligațiile din impozite locale pe anul 2007, pe care nu a înțeles să le conteste în condițiile și procedura de urmat prevăzută de Codul d e Procedură Fiscală.
Soluția susredată a fost atacată, în termenul legal, cu recurs de către reclamantă, care solicită modificarea sentinței și admiterea cererilor sale așa cum au fost formulate, susținând, în esență, că acțiunea în instanță a fost determinată de mai multe deplasări la pârâtă pentru a-i comunica o sumă corectă privind impozitul datorat, după înștiințarea verbală că ar mai avea restanțe pentru anul 2005, după care recunosc prin adresa emisă (fără dovada comunicării), că nu are debit restant pe 2005 și apoi, tot fără a fi înștiințată, i se calculează dobânzi și penalități pentru întârzierea în plata impozitului. Mai arată că, prejudiciul moral pe care a înțeles să-l solicite este suma dobânzilor și penalităților ce se vor calcula până la rămânerea definitivă a sentinței, apreciată la 400 RON, iar prejudiciul moral este cerut pentru starea produsă de inacțiunea pârâtei, care nu a făcut dovada că i-ar fi dat vreun răspuns la solicitările sale și a tergiversat judecarea cererii prin formularea întâmpinării după 3 luni de la citarea în instanță.
Analizând recursul de față prin prisma motivelor învederate și în conformitate cu prevederile art.3041Cod procedură civilă, Curtea, constată că este nefondat și-l va respinge ca atare, cu aplicarea dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Hotărârea tribunalului este temeinică și legală, ea răspunzând cererilor reclamantei în toate petitele sale pe care le găsește neîntemeiate în raport de probele administrate și care infirmă susținerile din acțiune, reclamanta nefiind în măsură să probeze o vătămare în dreptul de a i se răspunde la cererile vizând debitele reprezentând impozitul anual datorat, nici sub aspect material și nici moral.
În recurs, nu au fost relevate aspecte noi, de natură a modifica starea de fapt și de drept reținută în considerentele sentinței și conformă, așa cum s-a menționat, cu probele administrate și cu temeiurile juridice aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.660/19.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 24.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/18.02.08
TEHNORED:/19.02.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Cristian Alexandru Dacu
