Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 1197/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1197
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI se prezintă procuror.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, prin consilier cu delegație la dosar, lipsind reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea deciziei contestate întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii planului de afaceri, nu a prezentat dovada asigurării sociale de sănătate și nu a făcut dovada deținerii mijloacelor necesare întreținerii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a plângerii ca neîntemeiată întrucât reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României.
CURTEA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Oficiul Român pentru solicitând obligarea pârâtului la prelungirea dreptului său de ședere în România în scopul desfășurării de activități comerciale și anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.92629/11.12.2007.
În motivarea plângerii a arătat că a venit în România cu viză de intrare acordată în scopul desfășurării de activități comerciale având drept de ședere aprobat de autoritatea competentă. A formulat în termen legal cerere de prelungire a dreptului de ședere pentru o nouă perioadă de un an cu care i-a fost respinsă, fiind emisă decizia de returnare cu termen de ieșire din țară de 90 de zile de la data luării la cunoștință.
Reclamantul a apreciat că cele două decizii sunt nelegale, fiind emise cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, întrucât îndeplinește toate condițiile prev. de art.50 alin.2 lit.g coroborat cu art.51 alin.2, art.55 alin.2 lit.a, f și alin.3 lit.b,e din OUG 194/2002, dovada îndeplinirii acestora fiind făcută prin înscrisurile care au constituit documentația anexă la cerere de prelungire.
Refuzul ORI de a-i prelungi dreptul de ședere încalcă principiul proporționalității consacrat de jurisprudența CEDO.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că reclamantul a avut prelungit dreptul de ședere până la data de 18.04.2007 desfășurarea de activități comerciale. La data de 19.11.2007 s-a adresat pârâtului cu o cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară, în urma verificărilor constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prev de OUG nr.194/2002, respectiv de art.50 alin.2 lit.g, art.51 alin.2, art.55 alin.2 lit.a,e și f și art.55 alin.3 lit.b și
Au fost depuse la dosar decizia contestată și documentația care a stat la baza emiterii acesteia. Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că reclamantul a intrat în România la data de 26.02.2006 în baza vizei D/AC/- eliberată de Consulatul General al României la în scopul desfășurării de activități comerciale, în baza avizului Agenției Române pentru Investiții. Dreptul de ședere a fost prelungit în perioada 19.04.2006 - 18.04.2007 pentru desfășurarea de activități comerciale.
La data de 19.11.2007 reclamantul a formulat cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară în scopul desfășurării de activități comerciale în calitate de asociat al SC " SRL".
La data de 11.02.2007 pârâtul a emis decizia de returnare a reclamantului de pe teritoriul României nr.92629/11.12.2007 prin care aceasta era obligată să părăsească teritoriul în termen de 90 de zile de la data luării la cunoștință de decizie, întrucât i s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere în temeiul art.52 din OUG nr.194/2002.
S-a constatat că, reclamantul nu îndeplinește condițiile prev. de art.50 alin.2 lit.g, art.51 alin.2, art.55 alin.2 lit.a, f și alin.3 lit.b,e din OUG nr.194/2002, reținându-se în fapt că nu a prezentat documente care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri, iar în calitate de asociat nu deține mijloace de întreținere în cuantum de cel puțin 500 euro lunar, obținute din activitatea desfășurată pe teritoriul României, nu a prezentat certificatul cu principalii indicatori economico - financiari și nici asigurarea socială de sănătate.
Curtea apreciază că decizia de returnare este legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor legale menționate în cuprinsul său.
Potrivit art.50 alin.2 lit.g din OUG nr.194/2002, dreptul de ședere temporară se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, dacă solicitantul prezintă dovada asigurării de sănătate.
De asemenea, art.55 alin.2 lit.a și f din același act normativ prevede că prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții - activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri, iar străinul deține mijloace de întreținere în cuantum de cel puțin 700 euro lunar, dacă este acționar și 500 euro lunar dacă este asociat, obținute din activitatea desfășurată pe teritoriul României.
O altă condiție care trebuie îndeplinită este cea prev. de art.55 alin.2 lit.e din ordonanța referitoare la investiția care trebuie să fie concretizată fie în aport de capital sau tehnologie în valoare de 70.000 euro în cazul acționarului sau de 50.000 euro în cazul asociatului, fie alternativ, în crearea a cel puțin 15 locuri de muncă în cazul acționarului și 10 în cazul asociatului. În cazul creării de locuri de muncă, acestea trebuie să fie încadrate cu persoane angajate cu normă întreagă de muncă, în condițiile legii.
Conform art.55 alin.3 lit.b și e din ordonanță, dovada îndeplinirii condițiilor prev. în prezentul articol se face cu documente care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri și certificatul cuprinzând principalii indicatori economico- financiari emis de instituția competentă care să cuprindă, conform bilanțului anual date referitoare la active imobilizate total, cifra de afaceri, profitul net sau pierderi.
Înscrisurile depuse de reclamant pentru prelungirea dreptului de ședere menționate în referatul aflat la fila 19 dosar nu fac dovada îndeplinirii condițiilor avute în vedere de pârât pentru respingerea cererii.
Reclamanta nu a depus la ORI și nici la instanță dovada asigurării sociale de sănătate, certificatul cuprinzând principalii indicatori economico - financiari și dovada că deține mijloace de întreținere de 500 euro lunar obținute din activitatea desfășurată pe teritoriul României.
Referitor la planul de afaceri, se constată că SC " " SRL și-a propus pentru anul 2006 o investiție de 240.000 USD din surse proprii de finanțare și o cifră de afaceri estimată de 200.000 USD, investiția urmând să cuprindă cheltuieli legate de cumpărare spații, concesionare/achiziționare clădire construită și reamenajare în valoare de 150.000 USD, achiziționare mijloace de transport și utilaje specifice, cheltuieli legate de obținerea autorizațiilor pentru activitatea de producție, cheltuieli cu importul de mărfuri, materiale și accesorii, cheltuieli pentru înregistrarea mărfii și cheltuieli generale.
Totodată, se menționează în planul de afaceri că până la sfârșitul anului 2006, societatea trebuie să aibă minim 10 angajați.
Reclamantul nu a depus documente care să ateste că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri, că a efectuat investițiile propuse pentru anul 2006 și că a angajat personal (cel puțin 10 salariați) pentru desfășurarea activității societății, astfel încât susținerea că îndeplinește toate condițiile prev. de textele de lege invocate în decizia de returnare este neîntemeiată.
Respingerea cererii de prelungire a dreptului de ședere și emiterea deciziei de returnare au fost dispuse în mod legal de către pârât, nefiind emise cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, așa cum se susține în plângere.
Aprecierea reclamantei că a fost încălcat principiul proporționalității consacrat în jurisprudența CEDO nu poate fi reținută în condițiile în care pârâtul nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile imperative ale legislației naționale.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de reclamantul, cu reședința în B-, Bl.64,.B1,.95, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în B--5, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.03.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Gh./4 ex.
03.04.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
