Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 1229/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL
SECTIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1229
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09.03.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
GREFIER: - -
Pe rol se află în pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru..
Cauza a fost reținută în pronunțare la termenul din 23.02.2010, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 02.03.2010 și 09.03.2010.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 30.06.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU anularea hotărârii comunicate prin adresa nr. -/MC/S2/D3 din 23.04.2009 și pronunțarea unei hotărâri prin care să se aprobe stabilirea domiciliului său în România.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în decizia de respingere a cererii s-a indicat temeiul de drept- art. 71 lit. f din OUG 194/2002 rep. fără ca reclamantul să întreprindă acțiuni care să pună în pericol siguranța națională.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele depuse la dosar (cu mențiunea că cele clasificate "secret" și "secret de serviciu" au fost depuse în păstrarea persoanei autorizate și au fost analizate de instanță), Curtea constată că hotărârea de respingere a cererii de acordare a dreptului de ședere permanentă în România pentru motivul că reclamantul prezintă pericol la adresa siguranței naționale nu are la bază împrejurări obiective, concrete, care să fundamenteze o astfel de concluzie.
Curtea reține că noțiunea de "pericol" presupune și posibilitatea,primejdiaproducerii unei vătămări la adresa siguranței naționale.
Însă această situație nu poate fi doar afirmată, fără a se baza pe niște elemente concrete, aplicate la cazul respectiv (și nu de ordin general).
Or se constată că pârâtul își bazează soluția pe împrejurări de fapt care nu sunt în măsură prin ele însele să conducă la concluzia existenței unui pericol pentru siguranța națională, respectiv pe concluzii, aprecieri, fără un suport faptic.
În mod corect reclamantul a invocat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 50/1991 care enumeră activitățile ce constituie "amenințări la adresa siguranței naționale a României": a) planurile și acțiunile care vizează suprimarea sau știrbirea suveranității, unității, independenței sau indivizibilității statului român;
b) acțiunile care au ca scop, direct sau indirect, provocarea de război contra țării sau de război civil, înlesnirea ocupației militare străine, aservirea față de o putere străină ori ajutarea unei puteri sau organizații străine de a săvîrși oricare din aceste fapte;
c) trădarea prin ajutarea inamicului;
d) acțiunile armate sau orice alte acțiuni violențe care urmăresc slăbirea puterii de stat;
e) spionajul, transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora, procurarea ori deținerea ilegală de documente sau date secrete de stat, în vederea transmiterii lor unei puteri sau organizații străine ori agenților acestora sau în orice alt scop neautorizat de lege, precum și divulgarea secretelor de stat sau neglijență în păstrarea acestora;
f) subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forță a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale țării, precum și actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării naționale;
g) acțiunile prin care se atentează la viața, integritatea fizică sau sănătatea persoanelor care îndeplinesc funcții importante în stat ori a reprezentanților altor state sau ai organizațiilor internaționale, a căror protecție trebuie să fie asigurată pe timpul șederii în România, potrivit legii, tratatelor și convențiilor încheiate, precum și practicii internaționale;
h) inițierea, organizarea, săvîrșirea sau sprijinirea în orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă unitatea și integritatea teritorială a României, precum și incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;
i) actele teroriste, precum și inițierea sau sprijinirea în orice mod a oricăror activități al căror scop îl constituie săvîrșirea de asemenea fapte;
j) atentatele contra unei colectivități, săvîrșite prin orice mijloace;
k) sustragerea de armament, muniție, materii explozive sau radioactive, toxice sau biologice din unitățile autorizate să le dețină, contrabanda cu acestea, producerea, deținerea, înstrăinarea, transportul sau folosirea lor în alte condiții decît cele prevăzute de lege, precum și portul de armament sau muniție, fără drept, dacă prin acestea se pune în pericol siguranța națională;
l) inițierea sau constituirea de organizații sau grupări ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a acestora, în scopul desfășurării vreuneia din activitățile enumerate la lit. a)-k), precum și desfășurarea în secret de asemenea activități de către organizații sau grupări constituite potrivit legii".
Curtea mai reține că reclamantul are recunoscută de către statul românprotecția subsidiară( cetățeanul străin nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat dar există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios- condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau o amenințare serioasă, individuală, la adresa vieții sau integrității, ca urmare a violenței generalizate în situații de conflict armat intern ori internațional, dacă solicitantul face parte din populația civilă- art. 26 din legea 122/2006).
Conform art. 28 lit. d din aceeași lege, protecția subsidiară nu se acordă cetățenilor străini atunci când există motive serioase să se creadă că aceștia constituie un pericol la adresa ordinii publice și siguranței naționale ale României.
Iar în cazul în care această situație s-a descoperit după acordarea protecției subsidiare, aceasta se anulează (art. 101 din legea 122/2006).
Pe de altă parte, se mai reține că reclamantul este căsătorit cu, cu cetățenie română, având împreună doi copii minori, născuți în România.
Având în vedere și faptul că neîndeplinirea condiției prevăzute la art. 71 lit. f din OUG 194/2002 (" nu prezintă pericol pentru ordinea publică și siguranța națională") a fost singurul considerent pentru care cererea a fost respinsă, Curtea va admite contestația, va anula decizia comunicată prin adresa nr. -/MC/S2/D3/23.04.2009 și va obliga pârâtul la acordarea dreptului de ședere permanentă în România.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 și 3.civ.Cod Penal, având în vedere și obiectul pricinii și munca depusă de avocat, va admite în parte cererea de cheltuieli de judecată, urmând a obliga pârâtul la plata sumei de 1000 lei (onorariu de avocat redus de la 3000 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Admite contestația formulată de reclamantul, cu reședința în B,-,. 7 B,. 50, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU cu sediul în B,-, sector 5.
Anulează hotărârea comunicată prin adresa nr. -/MC/S2/D3/23.04.2009.
Obligă pârâtul să emită o decizie de acordare a dreptului de ședere permanentă în România.
Obliga pârâtul la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
19.03.2010
4 ex.
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu
