Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 123/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.123
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI se prezintă procuror .
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul prin avocat și pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar cerere precizatoare în sensul că solicită anularea deciziei de returnare și obligarea autorității pârâte la eliberarea autorizației de muncă. Solicită proba cu înscrisuri și martori pe situația de fapt.
Reprezentantul pârâtului solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar și se opune la încuviințarea probei cu martori arătând că decizia de returnare are ca temei șederea ilegală și nu refuzul eliberării autorizației de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a probei cu înscrisuri și de respingere a probei cu martori apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei întrucât reclamantul a contestat doar decizia de returnare nu și refuzul eliberării autorizației de muncă, aspect pe care dorește să-l dovedească cu martori.
Curtea, după deliberare, apreciază că este utilă, concludentă și pertinentă proba cu înscrisuri și o încuviințează pentru ambele părți. Respinge proba cu martori apreciind că nu este utilă, concludentă și pertinentă față de obiectul acțiunii prin care se contestă doar decizia de returnare nu și refuzul eliberării autorizației de muncă.
Apărătorul reclamantului depune la dosar un set de înscrisuri.
La a doua strigare a cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, respectiv anularea deciziei de returnare cu toate consecințele juridice ce decurg din acest fapt arătând că reclamantul a solicitat emiterea autorizației de muncă concomitent cu prelungirea dreptului de ședere. Susține că reclamantul a solicitat transferul (pe aceeași funcție) de la o societate la altă societate care avea același obiect de activitate. S-a refuzat eliberarea autorizației de muncă pe considerentul că societatea nu are niciun angajat, nu desfășoară nicio activitate și nu are niciun punct de lucru declarat. Arată că a depus înscrisuri din care rezultă că societatea respectivă desfășoară activitate și are angajați, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii și menținerea deciziei de returnare ca fiind temeinică și legală întrucât dreptul de ședere al reclamantului a expirat la data de 08.07.2009, acesta având o ședere ilegală pe teritoriul României de 44 de zile.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acțiunii ca neîntemeiată arătând că decizia a fost emisă în mod legal, aceasta sancționând lipsa de diligență a cetățeanului străin care nu a formulat, în termen legal, cererea de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.08.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU solicitând anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.-/21.08.2009, cu toate consecințele ce decurg din admiterea contestației.
În motivarea contestației a arătat că decizia a fost emisă pentru nerespectarea obligațiilor prev. de art.4 alin.4 și art.11 alin.1 din OUG 194/2002, susținerile pârâtului fiind total nefondate întrucât a deținut permis de ședere valabil pentru angajarea în muncă la SC SRL la care este asociat și administrator. Până la expirarea permisului de ședere a solicitat o nouă autorizație de muncă la SC Grup SRL la care este, de asemenea, asociat și administrator întrucât nu își putea prelungi dreptul de muncă la cealaltă societate dacă avea datorii la bugetul de stat.
A demarat toate formalitățile necesare, a depus dosarul la ORI cu aproape 60 de zile înainte să expire viza de ședere, dar cererea i-a fost respinsă pe motiv că societatea nu desfășoară activitate și nu are puncte de lucru, ceea ce este total neadevărat, susține reclamantul. Societatea are o cifră de afaceri, are 5 angajați, are profit și își desfășoară activitatea chiar la sediul social, nefiind nevoie de punct de lucru declarat.
Reclamantul și-a precizat obiectul contestației în sensul că solicită anularea deciziei de returnare și obligarea autorității pârâte la eliberarea autorizației de muncă solicitate la SC Grup SRL prin al cărei refuz s-a emis decizia de returnare.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației având în vedere că la data de 21.08.2009 s-a constatat că permisul de ședere al reclamantului era expirat din 08.07.2009, iar acesta nu figurează în evidențe cu o nouă solicitare de prelungire a dreptului de ședere temporară.
S-a mai precizat că reclamantul avea obligația de a părăsi țara la data de 08.07.2009, or în cazul în care dorea să-și prelungească dreptul de ședere, trebuia să depună o cerere în acest sens cel târziu la data încetării dreptului de ședere, conform art.56 alin.3 din OUG 194/2002.
Referitor la motivele invocate în contestație, pârâtul a apreciat că acestea depășesc cadrul procesual față de motivarea în fapt și în drept a deciziei de returnare.
Au fost depuse la dosar decizia de returnare contestată și documentația care a stat la baza emiterii acesteia, iar reclamantul a depus copii ale unor înscrisuri referitoare la SC Grup SRL și anume bilanț prescurtat la data de 31.12.2008, cont de profit și pierdere la data de 31.12.2008, raportul administratorilor societății pe anul 2008, state de salarii pentru perioada mai - septembrie 2009, relații comunicate de Oficiul Registrului Comerțului I de pe lângă Tribunalul București.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că reclamantul a avut prelungit dreptul de ședere pe teritoriul României în perioada 09.07.2008 -08.07.2009, în calitate de angajat la SC SRL.
Reclamantul a decis schimbarea angajatorului, sens în care SC SRL a solicitat Direcției pentru a Municipiului B, la data de 06.07.2009, autorizație de muncă pentru reclamant, cerere care a fost respinsă conform OUG 56/2007.
La data de 21.08.2009 pârâtul a emis Decizia de returnare de pe teritoriul României nr.- prin care i-a adus la cunoștință reclamantului că este obligat să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a deciziei întrucât nu îndeplinește condițiile prev. de art.4 alin. 4 și art.11 alin.1 din OUG 194/2002.
În fapt s-a reținut că nu a respectat obligațiile străinilor prevăzute în acest act normativ și nu a părăsit teritoriul României înaintea expirării dreptului de ședere stabilit prin permisul de ședere.
Curtea apreciază că decizia de returnare este legală, fiind emisă cu respectarea disp. OUG 194/2002 care la art.4 alin.4 stabilește că străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați - să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade.
Se constată că reclamantul nu și-a îndeplinit această obligație în condițiile în care la data emiterii deciziei de returnare avea o ședere ilegală de 44 de zile (permisul de ședere fiind expirat din 08.07.2009).
De asemenea, nu a respectat obligația impusă de art.11 alin.1 din același act normativ potrivit căruia străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere.
În raport de aceste considerente se reține că măsura returnării reclamantului de pe teritoriul României este legală, luată în conformitate cu disp. art.81 alin.1 din OUG 194/2002 care reglementează posibilitatea ORI de a emite decizie de returnare împotriva străinilor a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală.
Referitor la înscrisurile depuse de reclamant la dosar se constată că prin administrarea acestei probe reclamantul urmărește să dovedească faptul că SC Grup SRL desfășoară activitate și are angajați, respectiv că nu sunt adevărate motivele pentru care i s-a respins cererea de eliberare a autorizației de muncă.
Curtea apreciază că respectivele înscrisuri nu prezintă relevanță în soluționarea prezentei cauze în care se contestă decizia de returnare emisă pentru ședere ilegală în România și nu refuzul de eliberare a autorizației de muncă.
Actul prin care pârâtul a respins cererea angajatorului SC Grup SRL de eliberare a autorizației de muncă pentru reclamant reprezintă un act administrativ distinct de decizia de returnare, se întemeiază pe alte motive de fapt și de drept decât cele avute în vedere la emiterea deciziei de returnare și poate fi contestat distinct de decizia de returnare, în condițiile Legii nr.554/2004.
Obiectul prezentei contestații îl reprezintă decizia de returnare, analizarea legalității acesteia făcându-se prin prisma motivelor pentru care a fost emisă, respectiv ședere ilegală pe teritoriul României și nu prin raportare la motivele respingerii cererii de eliberare a autorizației de muncă.
În consecință, nu sunt relevante susținerile din contestație și înscrisurile depuse la dosar care vizează refuzul de eliberare a autorizației de muncă.
Ceea ce prezintă relevanță în cauză este nerespectarea de către reclamant a obligației de a părăsi țara la data de 08.07.2009, dată la care i-a expirat permisul de ședere, acesta nedepunând nicio cerere de prelungire a dreptului de ședere cel târziu la data încetării dreptului de ședere, potrivit art.56 alin.3 din OUG 194/2002.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul, cetățean, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B Calea nr.110, Bl.4..2,.64, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, cu sediul în B,--5, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./5 ex.
26.01.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
