Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 148/2008. Curtea de Apel Bacau

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-

Dosar nr- Sentința nr. 148/2008

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 8 2008

PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga judecător

- - - - grefier

Cu participare procuror

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a venit pe rol judecarea cauzei în contencios administrativ, formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatulOficiul Român pentru - Serviciul pentru al Județului B,având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic pentru pârâtul Serviciul pentru al Județului B și reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, lipsă fiind reclamantul.

Procedura a fost legal îndeplinită.

S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:

Reprezentantul pârâtului invocă excepția netimbrării acțiunii, având în vedere că reclamantul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.

Față de excepția invocată de reprezentantul pârâtului d-na procuror pune concluzii de respingere a acesteia motivat de faptul că, dată fiind executarea deciziei de returnare, reclamantul nu mai are posibilitatea de a se adresa unei instanțe de judecată și nici de a achita taxa judiciară de timbru întrucât această taxă nu poate fi achitată decât în România. În concluzie, solicită respingerea excepției netimbrării având în vedere și practica Curții Europene a Drepturilor Omului.

Instanța, având în vedere articolul 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, consideră că în cauză există factori care trebuie luați în considerare pentru ca reclamantului să i se asigure dreptul de acces la o instanță. Astfel, se are în vedere că decizia de returnare a reclamantului a fost executată la 12.09.2008, precum și împrejurarea că taxa judiciară de timbru nu poate fi plătită decât în România. Se mai au în vedere dispozițiile art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2004 potrivit cărora hotărârea ce urmează să se pronunțe este irevocabilă. Prin urmare, aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 semnifică o restrângere a dreptului de acces la un tribunal în așa măsură încât este afectată însăși substanța acestui drept. În consecință, respinge excepția invocată de reprezentantului pârâtului și acordă acestuia cuvântul pentru a pune concluzii pe fondul cauzei.

Reprezentantul pârâtului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât, în opinia sa, decizia de returnare a fost emisă în deplină concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege. În acest sens, arată că reclamantul a fost depistat pentru ședere ilegală pe teritoriul României la data de 11.09.2008, dreptul său de ședere expirând la data de 22.07.2008, cumulând astfel o ședere ilegală pe teritoriul României de 48 zile. Totodată, menționează că reclamantului s-a emis decizia de returnare de pe teritoriul României la data de 12.09.2008, acesta fiind obligat să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință întrucât șederea a devenit ilegală și nu a respectat prevederile art. 11 pct.1 din OUG194/2002.

Susține că potrivit art.106 al.1 lit. a pct. i coroborat cu art.2 lit. d din actul normativ anterior menționat, durata șederii străinilor care au intrat în România este de un an, limita interdicției putând fi redusă la iar reclamantul a intrat în țară cu viză scurtă de ședere, având multiple intrări și ieșiri, scopul acestora fiind justificat prin desfășurarea de către acesta a unor activități culturale, științifice, umanitare sau alte activități care nu contravin legilor române, și nu de afaceri așa cum a susținut acesta în contestația sa, aspecte care corespund realității și au fost constatate de lucrătorii instituției pârâte.

Arată că potrivit art. 4 alin. 4 din OUG194/20002, străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și de a rămâne pe teritoriul României și să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, reclamantul nerespectând obligațiile impuse în sarcina sa.

Susține că la verificarea documentului de călătorie al reclamantului s-a constatat că acesta a cumulat 138 zile de ședere pe teritoriul statului român, din care doar 90 de zile legale, conform vizei sale, rezultând un număr de 48 zile de ședere ilegală pe teritoriul României. Totodată, arată că împotriva acestuia a fost luată măsura interdicției, măsură ce este legală și în conformitate cu dispozițiile art.81 din G 194/2002.

În concluzie, solicită a se constata că acțiunea este neîntemeiată și să fie respinsă ca atare.

D-na procuror solicită respingerea contestației ca nefondată având în vedere că decizia de returnare a reclamantului a fost executată.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:

La Curtea de APEL BACĂU, sub nr-, s-a înregistrat contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. -/12.09.208 prin care Oficiul Român pentru - Serviciul pentru al Județului Bad ispus returnarea contestatorului, cetățean, de pe teritoriul României.

În motivarea contestației, contestatorul a susținut următoarele:

Prin decizia contestată a fost considerat culpabil de faptul că nu a părăsit teritoriul României după expirarea dreptului de ședere conferit de viza C/ZA nr. -, adică pentru ședere ilegală pe teritoriul României; în consecință a fost sancționat cu instituirea interdicției de intrare în România pentru o perioadă de 6 luni.

Sancțiunea aplică este prea aspră întrucât pe parcursul șederii sale în România nu a săvârșit infracțiuni ori contravenții, nu a cauzat daune materiale sau morale, nu a fost recunoscut ca fiind social periculos și a comis atentate asupra statului român. La data de 12.06.2007 a înființat al căreia unic asociat este, iar interdicția de intrare pe teritoriul României îi va falimenta afacerea.

Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând, în esență, că măsura contestată a fost aplicată cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002.

Analizând contestația formulată în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie, curtea de apel constată următoarele:

Prin decizia nr. -/12.09.2008 Oficiul Român pentru - Serviciul pentru al Județului B s-a dispus returnarea contestatorului, cetățean, de pe teritoriul României, în temeiul art. 83 alin. 3 lit. a pct. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 întrucât șederea sa a devenit ilegală. Prin aceeași decizie împotriva contestatorului a fost instituită interdicția de intrare pe teritoriul României pentru o perioadă de 6 luni de la data ieșirii din țară, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. 1 coroborat cu art. 106 alin. 1 lit. a pct. i). Motivul pentru care a fost instituită această din urmă măsură constă în faptul că nu părăsit teritoriul României după expirarea dreptului de ședere conferit de viza C/ZA nr. -, cumulând, la data instituirii măsurii, un număr de 48 de zile de ședere ilegală.

Curtea de apel constată că decizia contestată este legală.

Astfel, contestatorul a avut dreptul de ședere în România conform vizei C/ZA nr. -, acordată la data de 26.03.2008; dreptul de ședere conferit de această viză este de 90 de zile în 6 luni și a expirat, după multiple intrări și ieșiri din România, la data de 22.07.2008. Prin simbolul C este identificată, potrivit art. 20 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, viza de scurtă ședere, viză care, potrivit art. 23 alin. 1 din ordonanță, permite străinilor să solicite intrarea pe teritoriul României, pentru alte motive decât imigrarea, în vederea unei șederi neîntrerupte sau a mai multor șederi a căror durată să nu depășească 90 de zile, în decurs de 6 luni de la data primei intrări. Potrivit art. 23 alin. 5 dreptul de ședere pe teritoriul României, conferit străinului prin viza de scurtă ședere, nu poate fi prelungit, iar potrivit art. 18 alin. 2 din ordonanță dreptul de ședere acordat prin viză se poate exercita numai în perioada de valabilitate a vizei.

Mai sunt de reținut și dispozițiile art. 11 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 potrivit cărora străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere.

Se constată, așadar, că dreptul contestatorului de ședere în România a expirat la data 22.07.2008, astfel încât după această dată șederea acestuia în România a devenit ilegală, devenind aplicabile dispozițiile art. 82 alin. 3 lit. a pct. i) din ordonanță. În aceste condiții, în temeiul dispozițiilor art. 106 alin. 1 lit. a, se aplică interdicția de intrare în România, contestatorul aflându-se în situația prevăzută de pct. pct. i), respectiv a unei șederi ilegale de la 30 de zile la un an, pentru străinii care nu au părăsit teritoriul României la expirarea dreptului de ședere conferit prin viză sau în temeiul unor convenții internaționale ori acte normative prin care se desființează unilateral regimul de vize.

Motivele invocate de contestator cu privire la comportamentul lui social pe teritoriul României nu au relevanță în condițiile sus reținute, adică a expirării dreptului de ședere conferit de viză.

Sunt lipsite de relevanță și motivele vizând activitățile comerciale pe care le-a inițiat în România. Contestatorului i s-a acordat viza C, potrivit art. 23 alin. 4 lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, pentru scopul declarat de contestator, respectiv pentru activități culturale, științifice, umanitare, tratament medical de scurtă durată sau alte activități care nu contravin legilor române. Ori, pentru desfășurarea de activități comerciale era necesară o viză de lungă ședere, identificată prin simbolul D/AC, viză prevăzută de art. 20 lit. d pct. iii) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 sau o viză de scurtă ședere în scopul prevăzut de art. 23 alin. 4 lit. d) teza ultimă, respectiv afaceri - pentru străinul care este sau urmează să devină asociat ori acționar al unei societăți comerciale din România.

Față de cele ce preced, curtea de apel constată ca fiind nefondată contestația.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul, domiciliat în B,-,. 4,. A, parter,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimatulOficiul Român pentru -Serviciul pentru al Județului, cu sediul în B, str. -. -, nr. 2, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 8.12.2008.

PREȘEDINTE: Gabriela Mona Ciopraga

Grefier,

red. sent.

tehnored. /2 ex.

23.12.2008

Președinte:Gabriela Mona Ciopraga
Judecători:Gabriela Mona Ciopraga, Magda Vișan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 148/2008. Curtea de Apel Bacau