Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 150/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 150/F/CA/2009
Ședința publică de la 23 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâții BIROUL PENTRU AL JUDEȚULUI H și OFICIUL ROMÂN PENTRU, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la cea de-a doua strigare a cauzei făcută după ora 12,30, se constată lipsa părților, precum și a mandatarului reclamantului, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 18.06.2009, adresă din partea T prin care se arată că cei doi minori în cauză au fost încredințați tatălui, în speță reclamantului, care își asumă responsabilitatea cu privire la creșterea, îngrijirea și educarea acestora.
Reprezentanta Ministerului Public, procuror, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată încheiată faza probatorie, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public.
Procuror, având cuvântul, solicită instanței admiterea prezentei contestații de față, în principal primând interesul copiilor în cauză, care, conform adresei depuse la dosar, au fost dați în îngrijire reclamantului, care, având venituri, se ocupă de întreținerea și educarea lor.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse de procuror, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei în contencios de față,
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub dosar nr-, reclamantul cetățean, a chemat în judecată pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU din cadrul MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și BIROUL PENTRU H solicitând a se dispune anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României a reclamantului cu nr.-/16 04 2009 emisă de pârâtul Biroul pentru H și obligarea acestuia să prelungească reclamantului dreptul de ședere pe teritoriul României.
În motivarea acțiunii, reclamantul susține că decizia de returnare este nelegală întrucât a încheiat o căsătorie reală cu cetățeana română, a locuit și conviețuit cu acesta, locuind împreună cu copilul acesteia și copilul recunoscut de reclamant pe care îl are în întreținere astfel încât în speță sunt incidente prevederile art.92 alin1.litera b din OUG nr. 194/2002, fiind interzisă returnarea.
Prin întâmpinare, pârâtul solicită respingerea acțiunii, susține că decizia a fost corect emisă, întrucât din interviul soților, din constatările la fața locului, rezultă că reclamantul a încheiat o căsătorie de conveniență, deoarece între soți coabitarea matrimonială nu există, soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei, la interviu au declarații contradictorii,iar reclamantul este într-adevăr tatăl copilului - cetățean român însă nu prestează acestuia întreținere. Conform adresei 1424/20 04 2009 DGASPC T ambii copii sunt neglijați grav de părinți fiind propusă față de minori instituirea plasamentului în regim de urgență la asistent maternal profesionist, așa încât nu sunt îndeplinite cerințele prelungirii dreptului de ședere prevăzut de art.63 alin.1 din nr.OUG194/2002, nefiind incidente prevederile art.92 alin.2 din nr.OUG194/2002.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Reclamantul cetățean este căsătorit cu cetățeana româncă, căsătorie încheiată în România la 22 11 2008 act de căsătorie înscris în registrele de stare civilă la Primăria Sînnicolau M (fila 9).Reclamantul este tatăl minorului născut în România la 8 01 2009 în
Reclamantul a primit viză de lungă ședere în România în scopul angajării în muncă, intrând în România la 6 06 2007 și având reglementat drept de ședere în acest scop în perioada 24 09 2007-31 08 2008. După expirarea dreptului de ședere a solicitat acordarea statutului de refugiat,cerere respinsă irevocabil prin hotărâre judecătorească.
La 16 03 2009 reclamantul a depus cerere pentru prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de reîntregirea familiei, în calitate de soț al unei cetățene române, la Biroul pentru al Județului H (fila 22), în speță efectuându-se verificări în ce privește incidența art.63 alin.2 și 3 din nr.OUG194/2002.
Astfel, soții au fost intervievați, interviurile fiind consemnate în procesele verbale din 13 04.2009 (filele 55-66).
De asemenea, s-au făcut verificări în ce privește condițiile de cazare la 01.04.2009 conform procesului verbal de la fila 54.
Apreciind că din aceste două constatări se desprind elemente ce ar duce la concluzia că reclamantul a încheiat o căsătorie de conveniență (nu există conviețuire matrimonială, declarațiile soților sunt inconsecvente cu privire la aspecte esențiale ale căsătoriei lor, nu se asigură întreținere), pârâtul Biroul pentru al Județului Har espins cererea reclamantului de prelungire a dreptului de ședere pentru reîntregirea familiei și a emis Decizia de returnare nr. -/16 04 2009 justificat de incidența în cauză a prevederilor art.63 alin.1 raportat la art.63 alin.2 lit.a, c și f, precum și alin.3 lit.a, b și d din nr.OUG194/2002, conform art.82 alin.3 lit.b din nr.OUG194/2002 (fila 7).
Decizia a fost adusă la cunoștința reclamantului prin înmânare la 16 04 2009, care a semnat de luare la cunoștință.
Contestația împotriva deciziei a fost înregistrată în termenul legal de 10 zile de la comunicare, Curtea de APEL ALBA IULIA fiind legal sesizată sub acest aspect, cât și în ce privește competența teritorială.
Instanța apreciază că probațiunea administrată în cauză de reclamant (depozițiile martorilor) dar mai ales actele care au stat la baza emiterii deciziei, administrate în cauză de către pârât (interviul soților, actul de constatare a domiciliului comun), conduc la concluzia că reclamantul are dreptul de a rămâne în România deoarece se află în situația de excepție a returnării, prevăzută de art.92 alin 1 litera b din OUG 194/2002 republicată potrivit căreia, îndepărtarea este interzisă dacă străinul este părinte al unui minor care are cetățenia română, dacă minorul se află în întreținerea acestuia sau dacă există obligația plății pensiei alimentare, obligație pe care străinul și-o îndeplinește cu regularitate; (2) Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se poate acorda sau, după caz, prelungi dreptul de ședere în România de către Oficiul Român pentru, pentru unul dintre scopurile și în condițiile prevăzute la capitolul IV, fără a mai fi necesară obținerea în prealabil a unei vize de lungă ședere.
Prin adresa nr. 1424/20 03 2009 DGASPC Taf ost atenționat pârâtul că reclamantul ca tată al copilului cetățean român nu prestează acestuia întreținere, ambii copii sunt neglijați grav de părinți fiind propusă față de minori instituirea plasamentului în regim de urgență la asistent maternal profesionist. Instanța a verificat în cursul procesului dacă propunerea s-a materializat, însă prin adresa nr.33179/18 06 2009 DGASPC Taa rătat că la 24 03 2009 cei doi copii au fost preluați de reclamant la domiciliul acestuia din -.8 în baza declarației 14688/24 03 2009 reclamantului,prin care acesta își asumă responsabilitatea cu privire la creșterea, îngrijirea și educarea acestora. În baza acestei noi adrese instanța apreciază că în cauză s-a demonstrat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art.92 alin.1 lit.b,ceea ce va conduce la anularea măsurii returnării reclamantului de pe teritoriul României.
Astfel, potrivit art.63 din OUG 194/2002 "Oficiul Român pentru refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență.
Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență pot fi următoarele:
a) coabitarea matrimonială nu există;
b) soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei;
c) lipsa unei contribuții efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie;
d) soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi;
e) există date că anterior unul dintre soți a încheiat o căsătorie de conveniență;
f) soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia;
g) încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani între soți, cu excepția sumelor primite cu titlu de dotă."
Prin urmare, instanța apreciază că nu sunt incidente în cauză prevederile art.63 lit.a, b și f din nr.OUG194/2002, reținute ca argumente pentru a respinge cererea de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României pentru reîntregirea familiei formulată de reclamant și pentru a emite decizia de returnare.
Conform art. 4 alin.4 din Ordonanța 194/2002 pe timpul șederii în România străinii sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României. Reclamantul a respectat scopul pentru care i s-a permis intrarea în România.
Se constată că în mod greșit s-a respins cererea de prelungire dreptului de ședere al reclamantului în România și că decizia de returnare a fost emisă, nefiind incidente prevederile art.82 alin.3 litera "b" din ordonanță potrivit cărora "Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept."Dimpotrivă în cauză este incident cazul de excepție de la returnare prevăzut de art.92 alin.1 lit. b din ordonanță,sigur cât timp se va dovedi că reclamantul se ocupă de întreținerea,creșterea și educarea fiului său,cetățean român.
În consecință, instanța va admite acțiunea reclamantului și va desființa decizia de returnare atacată, urmând ca pârâtul să reexamineze cererea reclamantului de prelungire a dreptului de ședere.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, cetățean, cu domiciliul ales în D, Bd. -, -. C,. 44, parter împotriva pârâților MIRA - Oficiul Român pentru cu sediul în B, str. lt. col. nr. 15 A sector 5 și Biroul pentru al Județului H cu sediul în D, str. - nr. 130 și în consecință:
(continuare minuta sentinței nr. 150/CA/2009 din dosar nr-)
Anulează Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. - din 16.04.2009 emisă de pârâtul 2 și obligă pârâtul să soluționeze cererea de prelungire a dreptului de ședere formulată de reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.06.2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. 29 Iunie 2009/2 ex
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea
