Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 195/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 195
Ședința publică din data de 26 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă C de APEL PLOIEȘTI, a fost reprezentat prin procuror C.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de contestatorul, domiciliat în comuna, sat, Județ D, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL ROMÂN PENTRU prin BIROUL PENTRU DAMBOVITA, cu sediul în Târgoviște,str. - C, nr. 2, Județ
Acțiunea a fost timbrată cu suma de 10 lei potrivit chitanței nr. - și timbre judiciare de 1 leu, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul asistat de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr.21, intimatul Oficiul Român pentru prin - Biroul pentru D, fiind reprezentată de consilier juridic potrivit delegației nr.-, prezenți fiind martorii: - și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-au audiat martorii prezenți, depozițiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Avocat pentru contestator, depune la dosar: contractul de închiriere din 14.04.2009,ancheta socială din 11.09.2009,certificatul de căsătorie nr. -, 7 planșe fotografice și o xerocopie a art. 62- 64 din Legea privind regimul străinilor în România, ce au fost comunicate și reprezentantului Ministerului Public și reprezentantului intimatului.
Având cuvântul onsilier juridic pentru intimatul - Oficiul Român pentru prin Biroul pentru D, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv cerere tip C 40/3023 din 6.03.2001, cererea -/4.06.2001, certificatul de înmatriculare din 22.11.2000, adresa nr.-/28.06.2001, procesul verbal de constatare din 22.06.2001, certificatul constatator 68114/30.05.2001, cererea nr. -/25.02.2003, hotărârea nr. 316.103 și motivarea acesteia, decizia nr. 2928/9.12.2004 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII-a, ce au fost comunicate contestatorului și reprezentantului Ministerului Public.
La solicitarea instanței, avocat pentru contestator, cât și consilier juridic pentru intimat, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Având cuvântul reprezentatul Ministerului Public, arată, de asemenea, că alte cereri nu mai are formulat.
Curtea, luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul pe fond pentru contestator, avocat, solicită admiterea contestației, anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.-/24.08.2009 emisă de Direcția de Migrație - Biroul pentru D, precizând că a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar că nu este vorba de o căsătorie de conveniență, din luna aprilie 2009, contestatorul locuiește împreună cu soția sa, au închiriat un apartament unde locuiesc împreună cu cei doi minori. Mai arată că a fost o ceremonie decentă, cei doi chiar se iubesc, astfel că decizia de returnare este nelegală și netemeinică.
Având cuvântul pe fond, pentru intimatul Oficiul Român pentru prin - Biroul pentru D, consilier juridic, solicită respingerea contestației privind anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României, precizând că așa cum a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar, contestatorul a intrat în România pentru prima dată în 2000, pe motiv că are o firmă, însă în anul 2001, s-a constatat că firma nu exista, a stat ilegal 3 ani, după care a cerut azil politic, nu a părăsit România, a stat ascuns 5 ani din 7, în declarațiile notariale spune că nu a fost căsătorit niciodată nici în nici în România, iar în momentul căsătoriei nu prezintă un certificat de celibatar din. Având în vedere că șederea în România este ilegală, va solicita o cercetare administrativă cu privire la încheierea căsătoriei, susține că a existat o căsătorie de conveniență, motiv pentru care solicită respingerea contestației.
Având cuvântul reprezentantul Ministerului Public, arată că față de probele administrate în cauză, rezultă că, s-a încheiat o căsătorie de conveniență, motiv pentru care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea deciziei de returnare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată:
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, contestatorul, a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul Oficiul Român pentru prin Biroul pentru D, să dispună anularea Deciziei de returnare nr. -/24.08.2009 și să i se atribuie viza de ședere în România.
În motivarea contestației s-a arătat că decizia emisă de intimat este nelegală și netemeinică, sunt invocate prevederile art. 63 alin. 1 și 2 lit. d și f din OUG 194/2002, articol ce nu are nicio legătură cu situația contestatorului, iar textul de lege invocat nu conține lit.
S-a mai susținut că la 10.07.2009, a încheiat căsătoria cu numita la Primăria comunei, jud. D, care nu este o căsătorie de conveniență, în realitate cei doi au avut o relație de concubinaj de aproximativ un an, timp în care
a avut grijă de cei doi copii minori ai soției sale, proveniți dintr-o altă relație, cei doi soți au închiriat un apartament cu două camere în B în luna aprilie 2009, întrucât își desfășurau activitatea în B, iar în comuna se deplasează atunci când le permite timpul, între contestator și există relații normale de familie, neputându-se dovedi că au încheiat o căsătoriei de conveniență.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12 octombrie 2009, intimatul a solicitat respingerea contestației, întrucât urmare cererii formulate de contestator privind prelungirea dreptului de ședere în România în scopul reîntregirii familiei, cei doi soți au fost invitați la sediul instituției la 18.08.2009, în vederea susținerii interviului, în prezența unui traducător autorizat în limba chineză, iar în urma evaluării prin comparație, a celor declarate de soți, s-a constat existența elementelor unei căsătorii de conveniență, cei doi fiind inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut și nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi, astfel că, s-a concluzionat de ORI că respectiva căsătoriei este una de conveniență fiind incidente disp. art. 63 alin. 2 lit. d și f din OUG 194/2002, lui fiindu-i refuzată cererea de prelungire a dreptului de ședere în România.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială fiind audiați martorii - și (filele 82-86) la solicitarea contestatorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
La data de 4 august 2009, contestatorul a depus la intimată cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei, Oficiul Român pentru, prin Biroul pentru D, în conformitate cu disp. art. 63 alin. 3 lit. a din OUG 194/2002, republicată în 2007, a procedat la invitarea la sediul instituției a lui și a numitei în vederea susținerii interviului în prezența unui traducător autorizat de limbă chineză, încheindu-se procesul verbal de interviu din 10.08.2009, (filele 56, 46-52), iar la data de 7 august 2009, intimata prin reprezentații săi s-a deplasat la domiciliul declarat de către contestator, respectiv în comuna, sat, jud. D, încheind procesul verbal cu situația constatată (filele 53-53).
După analizarea cererii formulată de, a procesului verbal de interviu, a actelor depuse de contestator în susținerea cererii sale, intimatul a emis decizia nr. - /24.08.2009, prin care a respins cererea de prelungire a dreptului de ședere în România a contestatorului, întrucât între acesta și, a fost încheiată o căsătorie de conveniență, fiind incidente disp. art. 63 alin. 1 și alin 2 lit. d și f din OUG 194/2002, iar contestatorul nu se află în vreuna din situațiile de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României conform art. 102 și 103 din același act normativ, dispunându-se ca în termen de 30 de zile, contestatorul să părăsească teritoriul statului român (filele 5 și 7).
Astfel, în mod corect intimata a concluzionat că lui nu i se poate prelungi dreptul de ședere în România, nefiind incidente dispozițiile art. 62 din OUG 194/2002, republicată, refuzându-i-se prelungirea acestui drept obținut în baza căsătoriei, întrucât sunt aplicabile prev. art. 63 alin. 2 lit. d și e din același act normativ, căsătoria încheiată între contestator și, fiind una de
conveniență, întrucât ofițerul de interviu nu a putut proceda la luarea interviului celor doi soți, decât în prezența unui traducător autorizat de limbă chineză, neînțelegând limba română, astfel că cei doi soți nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi, nefiind consecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut, sau a altor informați relevante despre aceștia, referitoare la modul în care s-au cunoscut, prima întâlnire, decizia de a se muta împreună, descrierea imobilului în care locuiesc, descrierea ultimului weekend.
În ceea ce privește critica contestatorului potrivit căreia textele de lege invocate în decizia de returnare nu au nicio legătură cu situația sa, art. 63 neconținând lit. f, Curtea constată că nu este întemeiată, întrucât, face referire la textul inițial al OUG 194/2002, și nu la cel actual, actul normativ fiind republicat în Monitorul Oficial 851/12.12.2007, dându-se textelor o nouă numerotare, art. 63 reglementează căsătoria de conveniență, iar la alin. 2 sunt enumerate limitativ elementele pe baza cărora se poate constata o astfel de căsătorie, lit. d și f fiind cele ce sunt aplicabile în situația contestatorului, respectiv soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi și sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut sau a altor informații relevante.
Nici critica potrivit căreia relația dintre contestator și, este o căsătoriei reală și nu una de conveniență, nu este întemeiată, întrucât din procesul verbal de interviu și declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că cei doi s-au cunoscut în aprilie 2009 și nu înainte cu un an de încheierea căsătoriei cum a susținut, cei doi locuiesc împreună în apartamentul închiriat din B, după data încheierii căsătoriei și nu anterior, iar în comuna, județul D, nu au locuit niciodată, declarația numitei, autentificată sub nr. 1708/30.07.2009 (filele 6 și 8), fiind dată în scopul atașării acesteia la cererea formulată de contestator la 4.08.2009, pentru ca situația acestuia să fie analizată de Biroul pentru D, și nu de Biroul pentru Acest birou, în anul 2001 a emis Dispoziția de părăsire a teritoriul României, nr. -, întrucât, nu își justifica șederea, ulterior fiind emisă și Dispoziția de depistare nr. 4034, anulată urmare împlinirii termenului de prescripție de trei ani, din 2001 și până în prezent cetățeanul chinez stând ilegal pe teritoriul României, căutând o oportunitate de a-și obține documentele de ședere, pe care a fructificat-o prin căsătoria de conveniență încheiată cu.
Față de toate aceste considerente, Curtea constată că în mod corect intimata a refuzat cererea contestatorului de prelungire a dreptului de ședere în România, întrucât căsătoria încheiată cu este una de conveniență, fiind aplicabile disp. art. 63 alin. 1 și alin.2 lit. d și f din OUG 194/2002, decizia nr. -/24.08.2009, este legală și temeinică, contestația nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge contestația formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de contestatorul, domiciliat în comuna, sat
, Județ D, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL ROMÂN PENTRU prin BIROUL PENTRU DAMBOVITA, cu sediul în Târgoviște,str. - C, nr. 2, Județ D, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26 octombrie 2009.
Președinte
- - Grefier
- -
Operator de date cu caracter personal,
notificare nr. 3120
Red. MS
Tehnored. DL
13.11.2009/4 ex.
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria
