Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 3596/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3596

SEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30.10.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Vasile Bîcu

GREFIER: - -

Pe rol soluționarea acțiunii in contencios administrativ formulată de reclamantul, in contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.

Dezbaterile in fond și susținerile orale ale părților au avut loc in ședința publică din data de 23.10.2009, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitate reclamantei să depună note scrise, a amânat pronunțare la 30.10.2009, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 15.05.2009, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României, nr. -/07.05.2009 emisă de către Serviciul pentru al Județului

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a intrat pe teritoriul României în data de 28.02.1997 în baza vizei de lungă ședere pentru desfășurarea de activități economice. A desfășurat activități comerciale în România, îndeplinind condițiile impuse de către Legea nr. 194/2002 republicată. În perioada în care a desfășurat aceste activități, fiul său, cetățean chinez, s-a căsătorit cu un cetățean român. În aceste condiții, în calitate de părinte și de rudă de gradul I al fiului meu a solicitat organelor române competente, eliberarea unei vize de lungă ședere pentru reîntregirea familiei.

Respectiva cerere i-a fost respinsă de către autoritățile române. Menționează că, solicitând eliberarea acestui tip de viză nu a mai solicitat prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României potrivit vizei pe care a primit-o la intrarea în țară. În aceste condiții, a depășit termenul prevăzut în dispoziția legală mai sus menționată cu 21 de zile. Arată că, refuzul eliberării vizei de lungă ședere pentru reîntregirea familiei nu i-a fost comunicată, el aflând de această respingere în momentul în care s-a prezentat, de bună voie, în data de 06.05.2009 la Oficiul Român pentru al Jud.

Practic, în acel moment a fost pus într-o situație specială: pe de a parte, cererea pentru acordarea vizei de lungă ședere pentru reîntregirea familiei i-a fost refuzată, fără a fi informat despre motivele care au stat la baza acestui refuz, iar pe de altă parte, nu a solicitat, în termen legal prelungirea vizei de lungă ședere pentru desfășurarea de activități comerciale (în condițiile în care îndeplinește întrutotul condițiile impuse de către Legea nr. 194/2002) tocmai motivat de faptul că a solicitat acordarea vizei pentru reîntregirea familiei.

De asemenea, nu a fost nici un moment vorba de faptul că a stat ilegal pe teritoriul României, fiind depistat, în acest sens, de către autoritățile române. Dimpotrivă, de bună voie, s-a prezentat la Oficiul Român pentru, solicitând informații despre stadiul solicitării de acordare a vizei pentru reîntregirea familiei.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 194/2002, în art. 134 pct. 7 constituie contravenție nerespectarea termenului de depunere a cererii de prelungire a dreptului de ședere temporară, prevăzut de art. 51 alin. 1 și se sancționează, potrivit art. 135 lit. a cu amendă între 100 și 500 lei.

De asemenea, în art. 51 alin. 1 se precizează că,cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară se depun personal de către solicitanți, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru de la locul de reședință". Concret, acest articol face referire numai la intervalul de 30 de zile în care trebuia făcută cererea pentru prelungirea dreptului de ședere temporară, fără a preciza, în cadrul acelui articol care este și sancțiunea.

De altfel, singura sancțiune pentru nerespectarea acestui termen este cea prevăzută în art. 134 pct. 7. iar practica în materie a Oficiului Român pentru B, este constantă în acest sens. Nu se impunea, sub nici o formă emiterea unei astfel de decizii de returnare, măsură pe care o consideră abuzivă.

La 29.05.2009, pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâtul a arătat că reclamantul a intrat în România la data de 28.02.1997, prin intermediul unei vize de lungă ședere, valabilă 90 zile, identificată prin simbolul D/AC eliberată de Ambasada României la în scopul desfășurării de activități comerciale.

Ulterior pârâtul i-a prelungit celui în cauză succesiv dreptul de ședere până la 16.04.2009 pentru același scop, respectiv desfășurarea de activități comerciale.

La data de 07.05.2009, reclamantul s-a prezentat la ghișeul Serviciului pentru I, unde a declarat verbal că dorește prelungirea dreptului de ședere în calitate de membru de familie al unui cetățean român, fără a prezenta documente în susținerea solicitării sale. Cu această ocazie, în urma verificărilor efectuate de către lucrătorii pârâtului, s-a constatat că reclamantul are dreptul de ședere pe teritoriul României expirat din data de 16.04.2009, totalizând 21 de zile de ședere ilegală, stabilindu-se totodată că sunt incidente prevederile art. 11 alin. 1. Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 82 alin. 3 lit. e pct. 1 din același act normativ, pe numele străinului s-a emis Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. - din 07.05.2009.

În ceea privește motivele pentru care reclamantul solicită instanței admiterea contestației și anularea actului administrativ atacat, învederează următoarele:

Art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, republicată, stipulează în mod expres că, aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere."

Pe de altă parte, conform prevederilor art. 4 alin. 4 din nr.OUG 194/2002, republicată:,4. aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade."

Astfel, coroborând dispozițiile art. 4 alin. 4 cu cele ale art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, republicată, rezultă că legiuitorul instituie în mod expres și imperativ străinului obligația de a părăsi țara de îndată ce a expirat dreptul de ședere conferit prin viză sau permis de ședere, în caz contrar urmând a fi dispusă sancțiunea îndepărtării din țară prin intermediul deciziei de returnare.

Din documentele depuse la dosarul instanței se poate lesne observa că străinul la momentul depistării nu era posesorul unui drept de ședere pe teritoriul României, încălcând astfel prevederile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, la care am făcut referire anterior. Astfel, cel în cauză a avut prelungit dreptul de ședere pe teritoriul României pentru desfășurarea de activități comerciale până la 16.04.2009.

Raportând momentul depistării, 07.05.2009, la cele expuse mai sus este evident că șederea acestuia pe teritoriul României era ilegală, străinul având obligația de a părăsi țara la data de 16.04.2009, ori în cazul în care dorea să își prelungească dreptul de ședere, trebuia să depună o cerere în acest sens cu 30 de zile înaintea expirării dreptului de ședere în conformitate cu prevederile art.51 alin. 1 din OUG 194/2002, republicată, care stipulează expres faptul că, cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară se depun personal de către solicitanți, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru ".

În ceea ce privește susținerile reclamantului din motivarea contestației referitoare la refuzul prelungirii dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei în calitate de membru de familie al unui cetățean român, învederează instanței faptul că aceste susțineri sunt lipsite de temei, întrucât și în aceste condiții străinul avea obligația să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care i s-a aprobat șederea conform art. 51 alin. 1 din OUG 194/2002, republicată.

Referitor la amenda contravențională în valoare de 400 RON cu care petentul a fost sancționat, aceasta a fost emisă în baza art. 134 alin.2 din OUG 194/2002, republicată, ca urmare a nerespectării de către străin a prevederilor art. 11 alin. 1 și nicidecum a încălcării prevederilor art. 51 alin. 1 din același act normativ așa cum eronat acesta a menționat în cuprinsul contestației.

Având în vedere faptul că petentul a încălcat dispozițiile imperative ale art. 11 alin. 1 și art. 4 alin. 4 din actul de referință în domeniul străinilor, pârâtul apreciază că în mod temeinic și legal a emis pe numele acestuia actul administrativ contestat.

Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

Din probele administrate, Curtea reține că reclamantul a intrat în România la data de 28.02.1997, prin intermediul unei vize de lungă ședere, valabilă 90 zile, identificată prin simbolul D/AC eliberată de Ambasada României la în scopul desfășurării de activități comerciale.

Ulterior pârâtul i-a prelungit celui în cauză succesiv dreptul de ședere până la 16.04.2009 pentru același scop, respectiv desfășurarea de activități comerciale.

În urma verificărilor efectuate de către lucrătorii pârâtului, s-a constatat că reclamantul are dreptul de ședere pe teritoriul României expirat din data de 16.04.2009, totalizând 21 de zile de ședere ilegală, stabilindu-se totodată că sunt incidente prevederile art. 11 alin. 1. Având în vedere aceste aspecte, în temeiul art. 82 alin. 3 lit. e pct. 1 din același act normativ, pe numele străinului s-a emis Decizia de returnare de pe teritoriul României nr. - din 07.05.2009.

Potrivit art. 4 alin. 4 din nr.OUG 194/2002, republicată:,4. aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade."

Coroborând dispozițiile art. 4 alin. 4 cu cele ale art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, republicată, rezultă că legiuitorul instituie în mod expres și imperativ străinului obligația de a părăsi țara de îndată ce a expirat dreptul de ședere conferit prin viză sau permis de ședere, în caz contrar urmând a fi dispusă sancțiunea îndepărtării din țară prin intermediul deciziei de returnare.

Reclamantul avea obligația de a părăsi țara la data de 16.04.2009. În cazul în care dorea să își prelungească dreptul de ședere, trebuia să depună o cerere în acest sens cu 30 de zile înaintea expirării dreptului de ședere în conformitate cu prevederile art.51 alin. 1 din OUG 194/2002, republicată, care stipulează expres faptul că, cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară se depun personal de către solicitanți, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru ".

Deoarece legea nu distinge și dacă reclamantul a depus cerere de eliberare a unei vize de lungă ședere pentru reîntregirea familiei, l avea obligația să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care i s-a aprobat șederea conform art. 51 alin. 1 din OUG 194/2002, republicată.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOT Ǎ ǍȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul cu reședința în,-, județul I împotriva pârâtului OFICIUL ROMÂN PENTRU cu sediul în B, str. -. -., nr. 15, sector 5.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. jud. /4 ex./05.11.2009

Președinte:Vasile Bîcu
Judecători:Vasile Bîcu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 3596/2009. Curtea de Apel Bucuresti