Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 3828/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3828
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul Oficiul Român pentru - Direcția pentru a Municipiului B, prin consilier juridic, lipsind reclamantul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâtul, prin consilier juridic, arată că nu mai are înscrisuri de depus.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca neîntemeiată și menținere a deciziei contestate ca legală și temeinică.
CURTEA
Prin contestația înregistrată la data de 4 iunie 2009, reclamantul a solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, anularea deciziei de returnare nr. -/29.05.2009 prin care s-a dispus obligarea sa la părăsirea teritoriului României.
În motivarea contestației sale, reclamantul a învederat faptul că era posesorul vizei G5-2/D/AS/- valabilă în perioada 12.12.2007 - 12.06.2008, intrând pe teritoriul R la data de 17.12.2007, la vremea respectivă fiind detașat la o societate comercială din România.
În considerarea acestui fapt a depus documentația prevăzută de legea română, fiindu-i eliberat cadrul RO -, valabil de la 09.10.2008 și până la 03.04.2009. astfel că, potrivit acestui tip de viză, avea un drept legal de ședere de un an de zile, drept limitat de pârâtă prin măsura adoptată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în ședința publică din data 17 iunie 2009, pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B a solicitat respingerea contestației ca nefondată, întrucât, la momentul depistării acestuia, în data de 29.05.2009, îi expirase dreptul de ședere pe teritoriul României, încă din data de 03.04.2009, iar la momentul depistării nu figura cu o nouă cerere de prelungire a dreptului de ședere.
Examinând cauza prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de returnare nr. -/29.05.2009 ( 3) s-a dispus părăsirea teritoriului României de către reclamant, în temeiul disp. art. 81 alin. 1 și art. 82 alin. 3 lit. a pct. I din OUG nr. 194/2002, având în vedere că șederea acestuia pe teritoriul României a devenit ilegală, prin expirarea dreptului de ședere.
Decizia de returnare contestată a fost fundamentată pe încetarea dreptului reclamantului de ședere în țară începând cu data de 3 aprilie 2009, astfel că au devenit incidente prevederile art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor, potrivit cărora " aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere".
Prin urmare, încetând dreptul de ședere legală al reclamantului pe teritoriul României, au devenit incidente prevederile art. 79 alin. 1 coroborat cu art. 80 din ordonanță, care îndrituiesc pârâtul a dispune măsura returnării de pe teritoriul României; astfel, " Împotriva străinilor care au intrat ilegal,a căror ședere pe teritoriul României a devenit ilegală,a căror viză sau drept de ședere a fost anulat sau revocat, a acelora cărora li s-a refuzat prelungirea dreptului de ședere temporară, a acelora cărora le-a încetat dreptul de ședere permanentă, precum și a foștilor solicitanți de azil Oficiul Român pentrupoate dispune măsura returnării de pe teritoriul României".
Reclamantul avea obligația, pentru a-și asigura continuitatea dreptului legal de ședere în țară, potrivit art. 51 alin. 1 din ordonanță, să depună, personal, la pârât, cererea de prelungire a dreptului de ședere temporarăcu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, termen care coincide cu cel stabilit de lege în sarcina pârâtului pentru soluționarea cererii de prelungire, astfel încât să se asigure, în cazul întrunirii cerințelor legale în acest sens, continuitatea dreptului de ședere și să se evite măsura returnării.
Or, reclamantul nu a făcut dovada depunerii în timp util a unei astfel de cereri, aspectele invocate de acesta, în sensul că ar îndeplini cerințele legale pentru prelungirea dreptului de ședere nefiind relevante în aceste condiții.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că pârâtul a procedat în mod legal prin emiterea deciziei de returnare, fiind întrunite toate condițiile impuse de lege în acest sens, astfel că - în temeiul disp. art. 82 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 - va respinge ca nefondată contestația reclamantului împotriva deciziei de returnare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales la cabinet Individual de Avocat " ", în mun. B,-, -. B,. 38, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - DIRECȚIA PENTRU A MUNICIPIULUI B, cu sediul în mun. B,--5, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 2 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
