Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 441/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 11.06.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 441
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta lipsă avocat, pentru pârât se prezintă consilier juridic.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul reclamantei arată că reclamanta nu mai este de găsit, fiind plecată din țară, astfel că renunță la proba testimonială.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului acțiunii.
Avocatul reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii, arătând că reclamanta nu cunoaște bine limba română, că în cauză nu este vorba despre o căsătorie de conveniență.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii reclamantei.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii reclamantei, întrucât în cauză este vorba despre o căsătorie de conveniență.
CURTEA
1. Conținutul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 11.06.2009 reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Serviciul pentru Tas olicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României, nr. -/01.06.2009, emisa de Serviciul pentru
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 01.06.2009, comisarii Serviciului pentru T, au emis decizia de returnare de pe teritoriul României, prin care i s-a impus obligația de a părăsi teritoriul României in termen de 30 de zile de la data luării la cunoștința de aceasta. S-a stipulat in cuprinsul deciziei ca aceasta sancțiune a fost stabilita ca urmare a verificărilor specifice care ar fi dus la concluzia ca reclamanta a încheiat o căsătorie de conveniența cu soțul meu, -, tocmai in vederea menținerii dreptului de ședere pe teritoriul României.
Reclamanta arată că aceasta concluzie este total greșita, ea neînțelegând metodele de evaluare de către agenții constatatori a situației de fapt, având in vedere ca viata sa conjugala nu este cu nimic atipica in raport ceea ce înseamnă o căsnicie normala in societate.
Se arată că l-a cunoscut pe soțul său in luna iunie 2007, că a urmat o perioada de doi ani in care a încercat sa se cunoască mai bine, să se descopere reciproc, acordându-și suficient timp pentru a vedea daca sunt compatibili in vederea unui trai in comun, ca soț si soție. La 7 februarie 2009 s-au căsătorit din dorința de a ne întemeia o familie, de a consolida si mai mult relația noastră, care oricum evoluase destul de mult.
Căsătoria nu s-a încheiat mai repede decât in cazul altor persoane, nefiind o decizie luata ca urmare a încercării de dobândire a unei modalități de a rămâne pe teritoriul României, cum eronat au stabilit agenții constatatori. După încheierea căsătoriei, împreuna cu soțul său a închiriat o garsoniera situata in T, astfel închirierea unui imobil in care sa conviețuiască cu soțul nu si-ar fi avut rostul in cazul unei casatorii de conveniența, constatarea ofițerului de interviu ca fiind lipsita de orice temei si raționament logic.
Verificările de specialitate efectuate de comisarii Serviciului de T, au implicat si un interviu la care a fost supusa, interviu in cursul căruia este posibil sa fi avut un comportament evaziv, lucru justificat prin faptul că este cetățean chinez, nu cunoaște bine limba si nu a putut da răspunsuri clare si neechivoce.
Se mai arată că a fost intr-o stare de emoție acuta pe parcursul interviului, întrucât știa ca de rezultatul acestuia va depinde continuarea vieții de familie alături de soțul meu, gândul unei posibile despărțiri de soțul său i-a creat o stare de neliniște sufleteasca, de tulburare emoționala, care nu a lăsat-o sa fie in exprimare si sa dea răspunsurile adecvate, cu atât mai mult cu cat exista si acest impediment de natura lingvistica.
Se arată că de când l-a cunoscut pe soțul său să aibă o modalitate speciala de comunicare cu acesta, reclamanta înțelegând limba in măsura in care i se vorbește rar si cu claritate, si nu in cursul normal al unei vorbiri curente.
In aceste circumstanțe faptice si emoționale, la întrebarea ofițerului de interviu cu privire la numele soțului meu, nu a putut sa răspundă decât ca pe acesta îl cheamă, numele de familie - fiind pentru reclamantă foarte greu de pronunțat, sens in care a susținut ca nu știe cum se numește, situație ce a reprezentat un minus in evaluarea sa, imposibilitatea de pronunție a unor cuvinte in limba, nereprezentând un motiv de îndepărtare a subiectului de pe teritoriul României.
Un argument in plus in neetichetarea căsătoriei noastre drept una de conveniența este reunirea ambelor nume spre a fi purtate după căsătorie, respectiv -, din certificatul de căsătorie.
In drept reclamanta își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 84, alin. 1 din OUG 194/2002.
2.Conținutul întâmpinării:
Pârâtul Serviciul pentru Tad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării pârâtul Serviciul pentru T arată că reclamanta s-a prezentat la sediul Serviciului pentru T la data de 01.04.2009, și a solicitat prelungirea dreptului de ședere în scopul reîntregirii familiei, în temeiul prevederilor art. 62, alin. 3 din nr.OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Anterior depunerii cererii reclamanta a avut prelungit dreptul de ședere in România începând cu data 02.06.1998 pana la 05.06.2001 in scop de activități comerciale, apoi a stat ilegal in România de la 05.06.2001 pana la 17.06.2002, părăsind România având instituită o interdicție de intrare pentru o perioada de 2 ani.
La data de 07.07.2006 a revenit in România in scop de angajare in munca. In aceasta calitate a avut prelungit dreptul de ședere pana la 06.09.2007. începând cu acesta dată, reclamanta aflându-se cu ședere ilegala pe teritoriul României.
Cu ocazia analizării cererii de prelungire a dreptului de ședere, în urma verificărilor efectuate și a evaluării prin comparație a celor declarate de soți în timpul interviului, s-a constatat existenta elementelor unei căsătorii de conveniență între reclamanta și cetățeanul român. Această apreciere a avut la bază faptul că soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal și a circumstanțelor în care s-au cunoscut, coabitarea matrimoniala nu exista si soții nu vorbesc o limba înțeleasa de amândoi.
Se arată că din răspunsurile date la întrebările ofițerului de interviu de către cei doi soți, au rezultat că soțul declara ca soția se numește ( ), ms. in 1960, neputând preciza data si luna nașterii si nici date referitoare la familia soției, aceasta din urma precizând ca nu știe care este numele de familie al soțului, fiind prea insa prenumele este ( ).
In ceea ce privește modul cum s-au cunoscut, soțul declara ca se cunosc din Octombrie 2007 de la un cetățean chinez care lucrează pe Str. - căruia nu-i cunoaște numele iar soția nu a precizat data si locul unde s-au cunoscut ci numai faptul ca s-au întâlnit la un magazin pe strada -. Referitor la scopul venirii in T, ca prilej al întâlnirii, soțul declara ca soția a venit in Octombrie 2007 in vizita la o prietena iar soția declara ca a venit in T in 2007 pentru afaceri. Soții au declarat ca conviețuiesc împreuna din 2007 insa solicitându-li-se sa precizeze adresa, soția declara ca a conviețuit cu soțul pana in prezent in T,B-dul C-tin - nr. 27 garsoniera nr. 5, iar soțul declara ca a conviețuit cu soția doar trei săptămâni înainte de căsătorie in Orașul nr. 969.In ceea ce privește starea de sănătate soțul declara ca este bolnav - fiind sub tratament cu diazepam - nu consuma băuturi alcoolice - si poseda Legitimația nr. 4048 pentru persoane cu handicap eliberata la data de 06.06.1996 iar soția declara ca soțul ei nu are probleme de sănătate si ca ar consuma frecvent băuturi alcoolice.
Cu privire la adresă, reclamanta a declarat ca locuiește împreuna cu soțul in T, str. -, nr. 27 apartamentul 5 insa in urma controlului efectuat la aceasta adresa a rezultat ca numai soțul poseda obiecte personale aflate in aceasta locuința, soția fiind plecata in B, conform declarațiilor soțului. In ceea ce privește declarația soților cu privire la tabieturile personale referitor la mâncăruri preferate, soțul declara ca ii place supa si, iar soția susține ca soțul prefera grătarele. Referitor la atenția acordata familiei la întrebarea " când ați oferit ultima data soției " soțul a declarat ca i-a oferit soției lalele roșii cu o săptămâna in urma interviului, iar soția declara ca a primit de la soț la nunta(07.02.2009).
La solicitarea ofițerului de interviu de a preciza cine a formulat cererea in căsătorie intervievații au versiuni contradictorii, soția declara ca soțul - in timp ce acesta declara ca soția a efectuat cererea in căsătorie in anul 2007.
Inadvertențe in declarația soților mai găsim si la întrebarea "cine a fost translator la Primărie, soțul declarând ca traducătorul a fost un pe care nu-l cunoaște, iar soția a declarat ca traducătoare a fost cetățeana chineza. Reclamanta a declarat că actele pentru căsătorie au fost depuse la Primăria de către soț si mama acestuia, iar soțul declara ca soția a depus actele la Primăria.
Reclamanta susține că meniul de la nuntă a fost format din specialități ale bucătăriei chineze, iar soțul susține ca la petrecere s-a servit de, spaghete cu carne si salata.
în conformitate cu prevederile art. 63 alin. 1 din nr.OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările si completările ulterioare " Oficiul R pentru refuza prelungirea dreptului de ședere obținut in baza căsătoriei daca, in urma verificărilor efectuate, rezulta ca acea căsătorie este de conveniența".
Astfel constatându-se întrunite elementele prevăzute la art. 63 alin. 2 lit.a,d si f) referitoare la căsătoria de conveniență, în temeiul dispozițiilor art. 82 alin. 3 lit. b) din nr.OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, reclamantei i s-a eliberat Decizia de returnare de pe teritoriul României valabilă 30 de zile.
Respingerea cererii de prelungire a dreptului de ședere in tara in baza căsătoriei, atunci când se constată in condițiile legii, existenta unuia dintre elementele unei casatorii de conveniența, este o măsura administrativa care are ca efect numai refuzul acordării unui drept de ședere temporara in România in acest scop, fără a avea nici un fel de consecințe juridice în ceea ce privește căsătoria încheiată.
Efectele pe care le are stabilirea unei casatorii ca fiind de conveniența, asupra dreptului de ședere al străinului in România, nu pot fi asimilate constatării nulității sau desfacerii căsătoriei, Oficiul R pentru fiind o structură specializată a statului, cu competențe specifice unui serviciu de imigrări, respectiv de admisie, acordarea dreptului de ședere temporară/permanentă și de repatriere a străinilor.
In ceea ce privește acordarea unui drept de ședere în baza căsătoriei, simpla încheiere a unei căsătorii, chiar dacă aceasta este valabilă din punct de vedere legal, nu conferă străinului un drept de ședere, decât dacă sunt îndeplinite o serie de condiții referitoare la existența spațiului de locuit, a mijloacelor de întreținere, precum și a celor stabilite de art. 62, din OUG 194/2002, privind regimul străinilor in România cu modificările si completările ulterioare.
Prevederile din legislația în vigoare privind regimul străinilor reprezintă transpunerea în dreptul național a unor dispoziții similare ale acquis-ului Uniunii Europene, fiind vorba de Rezoluția Consiliului Uniunii Europene din 4 decembrie 1997 privind măsurile de adoptat în materie de luptă împotriva căsătoriilor de conveniență, publicată în Oficial al Uniunii Europene nr. C 382 din - pag. 0001 -0002.
Constituția României și reglementările internaționale stabilesc principii și drepturi fundamentale urmând ca, prin legi organice să fie reglementate condițiile concrete de exercitare a acestor drepturi. In aceste condiții, nr.OUG 194/2002, cu modificările si completările ulterioare, având caracterul unei legi speciale, se aplică cu prioritate.
Nici jurisprudența nu subestimează dreptul statelor contractante de a asigura ordinea publică, în special în ceea ce privește dreptul de a controla intrarea, șederea și îndepărtarea celor de altă naționalitate.
Se mai arată că legea nu recunoaște, în mod expres un drept al străinului de a i se prelungi șederea în România, norma care reglementează acest aspect fiind permisiva și nu imperativă - art. 50 alin. 1 din nr.OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România cu modificările si completările ulterioare, astfel că măsura luată împotriva reclamantei este legală și temeinică.
3. Dispozițiile legale aplicabile în cauză:
Regimul juridic al străinilor în România este reglementat prin Ordonanța de Urgență nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România, care a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008 în temeiul art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 privind înființarea Oficiului Român pentru prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.
1. Art. 2 lit. l) din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, defineștenoțiunea de "căsătorie de conveniență", precizând că "pentru scopurile prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:
l) căsătorie de conveniență - căsătoria încheiată cu singurul scop de a eluda condițiile de intrare și ședere a străinilor și de a obține dreptul de ședere pe teritoriul României";
2. Art. 63 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, care stabileșteregimul juridic al căsătoriei de conveniență, are următorul conținut:
(1) "Oficiul Român pentru refuză prelungirea dreptului de ședere obținut în baza căsătoriei dacă, în urma verificărilor efectuate, rezultă că acea căsătorie este de conveniență.
(2) Elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență pot fi următoarele:
a) coabitarea matrimonială nu există;
b) soții nu s-au cunoscut înaintea căsătoriei;
c) lipsa unei contribuții efective la îndeplinirea obligațiilor născute din căsătorie;
d) soții nu vorbesc o limbă înțeleasă de amândoi;
e) există date că anterior unul dintre soți a încheiat o căsătorie de conveniență;
f) soții sunt inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia;
g) încheierea căsătoriei a fost condiționată de plata unei sume de bani între soți, cu excepția sumelor primite cu titlu de dotă.
(3) Constatarea elementelor prevăzute la alin. (2) se realizează de către ofițerul de interviu. Aceste elemente pot rezulta din:
a) datele obținute în urma interviului;
b) înscrisuri;
c) declarațiile celor în cauză sau ale unor terțe persoane;
d) controale la domiciliul conjugal ori alte verificări suplimentare".
3. Cât privește procedura de returnare, art. 82 reglementează decizia de returnare, având următorul conținut:
(1) "Decizia de returnare constituie actul administrativ al Oficiului Român pentru sau al formațiunilor sale teritoriale, prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul României.
(2) Decizia de returnare se redactează în două exemplare, fiecare în limba română și într-o limbă de circulație internațională.
(3) Decizia de returnare dă posibilitatea străinului să părăsească țara neînsoțit, astfel:
a) în termen de 15 zile, pentru:
(i) străinul a cărui ședere a devenit ilegală;
(ii) străinul a cărui viză a fost anulată sau revocată;
(iii) foștii solicitanți de azil pentru care s-a finalizat procedura de azil;
b) în termen de 30 de zile, pentru străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept;
c) în termen de 90 de zile, pentru:
(i) străinul căruia i-a fost anulat sau revocat dreptul de ședere temporară pentru desfășurarea de activități comerciale ori i-a fost refuzată prelungirea acestui drept, precum și membrii de familie ai acestuia care au beneficiat de un drept de ședere pentru reîntregirea familiei;
(ii) străinul căruia i-a încetat dreptul de ședere permanentă, dacă nu îndeplinește condițiile de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru unul din scopurile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență.
(4) Termenele prevăzute la alin. (3) curg de la data la care decizia de returnare i-a fost adusă la cunoștință străinului, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.
(5) care au trecut ilegal frontiera de stat, precum și celor cu ședere ilegală a căror identitate nu a putut fi stabilită li se emite decizie de returnare sub escortă, care va fi însoțită de luarea în custodie publică, în condițiile prevăzute la art. 97 ".
4. Contestarea deciziei de returnareeste reglementată de art. 84 din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, care prevede următoarele:
(1) "Decizia de returnare poate fi contestată în termen de 10 zile de la data comunicării la Curtea de Apel București, în cazul în care aceasta a fost emisă de Oficiul Român pentru, sau la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea teritorială care a emis decizia de returnare. Instanța soluționează cererea în termen de 30 de zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanței este irevocabilă.
(2) În cazul străinilor prevăzuți la art. 82 alin. (5), decizia de returnare sub escortă poate fi contestată la curtea de apel competentă teritorial pe raza căreia se află centrul de cazare, în termen de 3 zile de la data comunicării. Instanța se pronunță în termen de 5 zile, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă.
(3) Contestația prevăzută la alin. (1) și (2) suspendă executarea măsurii de îndepărtare.
(4) Contestarea deciziei de returnare formulată de către străinii luați în custodie publică nu suspendă măsura luării în custodie publică".
4. Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Serviciul pentru al Județului Taa preciat că reclamanta a încheiat o căsătorie fictivă, în vederea asigurării dreptului domniei sale de a rămâne în România.
În acest sens, și în vederea verificării acestor susțineri, inclusiv cu privire la necunoașterea limbii române de către reclamantă și cu privire la imposibilitatea comunicării cu soțul care nu cunoaște limba chineză, Curtea a încuviințat atât audierea unor martori, cât și audierea reclamantei.
Doamna -, deși a fost citată cu mențiunea de a se prezenta la interogator, nu s-a prezentat în instanță.
În aceste condiții, instanța constată că se află în imposibilitatea administrării unor probe concludente privind nelegalitatea actului administrativ contestat.
Reclamanta - nu a prezentat nici o dovadă în sensul nelegalității Deciziei de returnare și al caracterului nereal al susținerilor privind caracterul fictiv al căsătoriei încheiate de reclamantă în România.
În aceste condiții, instanța reține caracterul legal Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/1.06.2009, emisă de Serviciul pentru al Județului
În consecință, Curtea urmează a respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta -, având ca obiect anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/1.06.2009, emisă de Serviciul pentru al Județului
Instanța va lua act că nu reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În privința căii de atac împotriva prezentei hotărâri, Curtea constată - față de dispozițiile art. 84 alin. 1 teza finală din Ordonanța de Urgență nr. 194/2002, conform cărora " hotărârea instanței este irevocabilă", că prezenta hotărâre este irevocabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta -, având ca obiect anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. -/1.06.2009, emisă de Serviciul pentru al Județului
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.12.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - -
Se comunică:
- reclamantei - -
- pârâtului - Serviciul pentru al Județului T
Red./ 04.01.2010
Tehnored. / 14.01.2010/ 4 ex.
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan
