Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 589/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.589
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - BIROUL PENTRU
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 26.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 02.02.2010.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2009 reclamantul a chemat în judecată pârâtul Oficiul Român pentru - Biroul pentru C solicitând anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.-/03.08.2009 emisă de pârât și admiterea cererii de prelungire a dreptului de ședere temporară pe teritoriul României.
În motivarea contestației a arătat că prin această decizie i s-a respins cererea de prelungire a dreptului de ședere având în vedere interviul pe care reclamantul și soția sa l-au acordat pârâtului, respectiv inconsecvențele în declararea datelor cu caracter personal și a altor informații revelatoare.
Reclamantul a apreciat că art.63 alin.2 din OUG 194/2002 enumeră elementele pe baza cărora se poate constata că o căsătorie este de conveniență, dar aceste exemple sunt date cu caracter orientativ și trebuie luate în ansamblul lor sau prin asociere cu alte elemente.
Organul de control al imigrării a dat dovadă de rea credință mulțumindu-se să constate în baza unui interviu doar o singură situație din toate cele șapte exemplificate de legiuitor.
Reclamantul a arătat că a cunoscut-o pe soția sa în C în februarie 2009 la firma unui cetățean la care aceasta lucra și s-au căsătorit la data de 25.04.2009.
La începutul căsătoriei au locuit la mama soției care a dat o declarație notarială în acest sens, ulterior închiriind un apartament în C în care locuiesc de la data de 01.08.2009 gospodărindu-se împreună. În acest apartament au fost găsiți de organul de control al pârâtei care i-a vizitat la domiciliu și a constatat personal că sunt căsătoriți, se comportă și coabitează în conformitate cu acest statut, neexistând nicio suspiciune în ceea ce privește căsătoria.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât din interviul susținut de reclamant și soția lui la data de 15.05.2009, în conformitate cu disp. art.63 alin.3 din OUG 194/2002 au reieșit inconsecvențe în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre studii, familie.
Mai mult, în timpul interviului ambii soți au declarat că s-au căsătorit și pentru ca cetățeanul să nu aibă probleme cu viza, iar la verificarea efectuată la 12.05.2009 la reședința declarată de soți s-au găsit câteva haine ale reclamantului, dar nu și obiecte de toaletă aparținând acestuia.
Pârâtul a mai susținut că art.63 din OUG 194/2002 nu impune ca pentru constatarea existenței unei căsătorii de conveniență să fie întrunite cumulativ toate elementele reglementate de alin.2 lit.a-g sau un anumit număr dintre acestea ori anumite elemente coroborate între ele după un anumit tipar, iar reclamantul avea ședere ilegală la momentul formulării cererii de prelungire a dreptului de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei.
Au fost depuse la dosar decizia contestată și documentația care a stat la baza emiterii acesteia, iar instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și pentru reclamant și proba cu martori.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține în fapt că reclamantul a intrat în România la data de 20.01.2009 în baza unei vize de ședere valabilă în perioada 20.01.2009 - 19.07.2009 cu drept de ședere 90 de zile și intrări multiple, având dreptul de ședere expirat din data de 30.04.2009.
La data de 04.05.2009 reclamantul a solicitat Biroului pentru C prelungirea dreptului de ședere pentru reîntregirea familiei, fiind căsătorit cu cetățeanul român la data de 25.04.2009.
Pârâtul a emis Decizia de returnare de pe teritoriul României nr.-/03.08.2009 prin care reclamantul era obligat să părăsească teritoriul României în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință de decizie întrucât în urma verificărilor specifice a rezultat existența unei căsătorii de conveniență, motiv pentru care a fost refuzată prelungirea dreptului de ședere temporară.
În urma interviului susținut la 15.05.2009 de reclamant și soția sa, s-au constatat inconsecvențe în declararea datelor cu caracter personal și a altor informații solicitate care au stat la baza constatării căsătoriei de conveniență, fapt care a determinat refuzul prelungirii dreptului de ședere temporară.
În timpul acestui interviu ambii soți au declarat că s-au căsătorit și pentru ca reclamantul să nu aibă probleme cu viza, iar între datele pe care le-au furnizat cu privire la familie, studii și relația lor există diferențe semnificative după cum urmează.
Reclamantul a declarat că a absolvit liceul, iar soția sa o scoală profesională de ospătari, în timp ce soția a precizat că a absolvit o școală profesională de electromecanic, iar soțul său are sigur facultate.
Reclamantul a susținut că familia sa locuiește în Istanbul și că are o soră vitregă în Ankara cu care familia lui nu ține legătura, iar soția sa a declarat că sora lui locuiește cu părinții, dar nu știe în ce localitate din Turcia.
Cu privire la relația lor, reclamantul a menționat că după ce au stat de vorbă o perioadă la serviciul soției a discutat cu șeful ei, i-a spus că o place și că vrea să se căsătorească cu ea, după care a invitat-o în oraș și i-a propus să se căsătorească, în vreme ce soția a declarat că a doua zi după ce s-au cunoscut a fost invitată în oraș și i s-a propus să se căsătorească cu el.
Soția a precizat că a locuit cu mama ei până a doua zi după căsătorie și că ia anticoncepționale, fapt cunoscut de reclamant care e mulțumit pentru că nu-și dorește copii, dar reclamantul a susținut că s-a mutat în garsoniera soției cu 20 - 25 de zile înainte de căsătorie, când mama a soției s-a mutat la o verișoară și că soția nu ia anticoncepționale pentru că își doresc copii.
Cu privire la perioada în care este plecat din localitate cu probleme de serviciu, reclamantul a arătat că soția doarme cu mama ei la inițiativa lui, pentru a nu păți ceva pe timpul nopții, în timp ce soția a susținut că uneori, la rugămintea ei, când se plictisește, o roagă pe mama ei să vină să doarmă cu ea, dar soțul nu i-a propus niciodată acest lucru.
Reclamantul a precizat că soția gătește, că el mănâncă și carne de porc, dar soția sa a menționat că nu gătește, mâncarea fiind adusă de mama ei, iar reclamantul nu mănâncă carne de porc.
Soția a declarat că soțul urmărește reportajele de pe Național și nu se uită deloc la desene animate, dar reclamantul a arătat că se uită la TV la programul de desene animate, la serialul.
Referitor la data de 26.02.2009 - ziua de naștere a reclamantului, acesta a declarat că a servit-o cu tort pe soția lui care a susținut că nu a fost servită cu nimic de către reclamant.
În ceea ce privește ziua anterioară susținerii interviului, reclamantul a arătat că dimineață a plecat la localul cetățeanului, soția lui a rămas acasă să spele rufe și a venit după amiaza la acest local unde au stat până la 12 noaptea, s-au dus acasă și au plecat la acasă unde au rămas peste noapte, iar la interviu au venit direct de la acesta de acasă.
Soția a declarat că în dimineața zilei respective au făcut curat amândoi, apoi au plecat la verișoara mamei ei pentru ca soțul să vorbească pe net cu mama lui, au stat toată ziua la verișoara mamei, seara s-au întors acasă, s-au culcat și dimineața au venit la interviu direct de acasă.
Curtea reține, totodată, că la data de 12.05.2009 cadre ale Biroului pentru C au efectuat o verificare la reședința declarată de soți, fiind găsită acasă doar soția care a declarat că soțul este plecat la P, unde lucrează.
Au fost găsite într-un dulap mic câteva haine bărbătești, dar nu au fost găsite obiecte de toaletă aparținând reclamantului și nici încălțăminte a acestuia.
Cu aceeași ocazie s-au purtat discuții cu vecinii care locuiesc la.71 și.72 și care au arătat că nu au cunoștință că la.70 locuiește un cetățean. Ei știau că cetățeana română locuiește în acest apartament cu mama ei, neavând cunoștință de faptul că s-a căsători.
Susținerea reclamantului potrivit căreia mama soției sale a dat o declarație notarială în sensul că în locuința sa au locuit împreună cu ea reclamantul și soția lui nu poate fi reținută, având în vedere că în declarația olografă depusă în copie la fila 45 dosar, numita declară că este de acord ca ginerele său să locuiască în garsoniera proprietatea ei pe toată perioada șederii în România.
Rezultă din această declarație acordul proprietarului imobilului ca reclamantul să locuiască în imobilul respectiv și nu faptul că el a locuit efectiv la adresa menționată în declarație.
Din declarația martorului audiat la termenul din 26.01.2010 se reține că acesta nu a fost în măsură să relateze aspecte de fapt cu privire la căsătoria celor doi soți în perioada cuprinsă între data încheierii căsătoriei - 25.04.2009 și 01.08.2009, dată la care s-au mutat în apartamentul închiriat de martor.
Acesta a precizat că după căsătorie și până în luna august 2009, reclamantul și soția sa au locuit în casa mamei soției, aspect care i-a fost relatat de către soți, dar martorul nu i-a vizitat niciodată în perioada respectivă la locuința mamei soției reclamantului.
În consecință, declarația martorului nu este de natură să infirme constatările făcute de pârât în urma verificărilor la reședința declarată de soți, la data de 12.05.2009 și nu prezintă relevanță sub aspectul neconcordanțelor care au apărut între declarațiile date de soți cu ocazia interviului susținut potrivit art.63 din OUG 194/2002.
Martorul s-a referit la declarația sa, în principal, la perioada ulterioară datei de 01.08.2009 când cei doi soți s-au mutat în apartamentul închiriat de la martor, perioadă ulterioară emiterii deciziei de returnare la 03.08.2009.
Astfel, martorul a susținut că i-a vizitat în apartament pe cei doi soți de aproximativ 5 - 6 ori, i-a găsit împreună și a văzut obiecte de îmbrăcăminte și obiecte de toaletă ale reclamantului, iar soții îl vizitau pe martor cam de 3 ori pe lună.
Aceste împrejurări de fapt nu fac dovada nelegalității deciziei de returnare, ele vizând o perioadă ulterioară emiterii deciziei, or legalitatea și temeinicia acestui act administrativ se analizează prin raportare la documentația care a stat la baza emiterii sale.
Se constată că verificările efectuate de pârât pentru soluționarea cererii reclamantului de prelungire a dreptului de ședere temporară au evidențiat încheierea unei căsătorii de conveniență, stabilirea acestui caracter făcându-se în urma desfășurării interviului în conformitate cu disp, art.63 alin.3 lit.a din OUG 194/2002.
Conform art.63 alin.2 lit.f din ordonanță, unul din elementele pe baza cărora se poate constata faptul că o căsătorie este de conveniență constă în inconsecvența soților în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut ori a altor informații relevante despre aceștia, existența acestui element rezultând din probele administrate în cauză.
Împrejurarea că pârâtul a reținut numai unul din elementele enumerate de art. 63 alin. 2 din ordonanță nu denotă reaua credință la care face referire reclamantul și nu este de natură să afecteze legalitatea deciziei de returnare, nefiind necesară constatarea tuturor elementelor pentru a se reține existența unei căsătorii de conveniență.
Constatarea oricăruia dintre elementele prev. de art.63 alin.2 din OUG 194/2002 este suficientă pentru a se aprecia că persoana care solicită prelungirea dreptului de ședere a încheiat, de fapt, o căsătorie de conveniență.
Mai susține reclamantul că aceste elemente au caracter orientativ și pentru a conduce la concluzia încheierii unei asemenea căsătorii trebuie asociate cu alte elemente, susținere care nu poate fi reținută.
Interviul poate, într-adevăr, să fie coroborat cu înscrisuri, declarațiile celor în cauză sau ale unor terțe persoane, controale la domiciliu conjugal ori alte verificări suplimentare conform art.63 alin.3 lit.b - d din OUG 194/2002, dar în situația în care evidențiază inconsecvențe în declarațiile soților este suficient pentru a se reține existența unei căsătorii de conveniență.
Probele administrate în cauză, au dovedit că respingerea cererii de prelungire a dreptului de ședere și emiterea deciziei de returnare s-a făcut cu respectarea disp. OUG 194/2002, dată fiind încheierea e către reclamant a unei căsătorii de conveniență, Curtea urmând să respingă contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamantul, cu domiciliul în C, - --1,.3,.56, județul C, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU (BIROUL PENTRU C), cu sediul în B, str. -. -., nr. 15, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./3 ex.
19.02.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
