Regimul strainilor in Romania - litigii contencios. Sentința 727/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.727
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.02.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul ORI prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul reclamantei depune la dosar înscrisuri în susținerea acțiunii și concluzii scrise, comunicând câte un exemplar de pe înscrisuri pârâtului și reprezentantului Parchetului.
Pârâtul prin consilier juridic arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de aceste acte.
Apărătorul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Pârâtul de asemenea, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii, urmând a se constata că nu este vorba de o căsătorie de conveniență, soții locuiesc împreună, se iubesc și doresc să facă un copil. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul prin consilier juridic solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate și menținerea actelor administrative contestate ca fiind legale și temeinice.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a acțiunii ca neîntemeiate.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal la 9.12.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, anularea deciziilor de returnare de pe teritoriul României nr.- din 2.12.2008 și - din 2.12.2008, prima emisă pentru minorul, cea de-a doua în privința reclamantei.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că deciziile contestate prin care s-au reținut încheierea unei căsătorii de conveniență sunt nelegale, întrucât această căsătorie este bazată pe sentimente puternice reciproce de afecțiune, unul dintre motivele pentru care a fost încheiată fiind acela de a forma o familie și de a avea un copil împreună.
Se susține că nicio persoană nu poate aprecia dacă soții sunt sau nu consecvenți în declararea unor informații de ordin personal sau sentimentele și legăturile ce există între doi soți.
Este de asemenea falsă aprecierea pârâtei potrivit căreia între reclamantă și soțul său nu există coabitare matrimonială, întrucât locuiește împreună cu soțul său, neinteresându-se nimeni vreodată dacă locuiesc sau nu împreună.
În drept cererea a fost întemeiată pe OUG 194/2002.
În dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei deciziile contestate, acte de stare civilă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că la 22.09.2008 reclamanta s-a adresat Oficiului Român pentru cu o cerere de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României, în scopul reîntregirii familiei, în baza faptului că este căsătorită cu cetățeanul român, potrivit certificatului de căsătorie eliberat de CL Sector 1 la 28.06.2008.
Cu ocazia interviului luat de reprezentanții ORI, potrivit art.63 alin.3 lit.a din OUG 194/2002, atât reclamanta, cât și soțul acesteia au fost inconsecvenți în declararea datelor cu caracter personal, a circumstanțelor în care s-au cunoscut și a altor date relevante.
În urma controlului efectuat la domiciliul la care reclamanta a declarat că locuiește împreună cu soțul, s-a constatat că aceștia nu coabitează împreună, iar în urma evaluării prin comparație a celor declarate de soți a reieșit existența elementelor unei căsătorii de conveniență între reclamantă și cetățeanul român.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de susținerile părților, Curtea reține următoarele:
Prin decizia de returnare nr.- din 2.12.2008 pârâtul ORI a dispus returnarea reclamantei de pe teritoriul României, potrivit dispozițiilor art.63 alin.1, coroborat cu art.63 alin.2 lit.a și f și alin.3 lit.a și d, din OUG nr.194/2002 reținând că reclamanta a încheiat o căsătorie de conveniență, concluzie constatată în urma interviului pe care reclamanta și soțul acesteia l-au susținut, precum și în urma verificărilor efectuate la reședința declarată de reclamantă.
Curtea apreciază că în mod legal a reținut pârâta în cuprinsul deciziei contestate incidența dispozițiilor legale care-i permit refuzul prelungirii dreptului de ședere pe teritoriul României în vederea reîntregirii familiei, în situația în care se constată existența unei căsătorii de conveniență, în raport de conținutul proceselor verbale de interviu și de constatările realizate în urma controlului efectuat la reședința declarată a reclamantei.
Astfel, din cuprinsul Notei raport din 11.11.2008 (fila 27 dosar) reiese că la domiciliul declarat de către reclamantă ca domiciliul conjugal, cetățeanul român nu este cunoscut de vecini care au arătat că reclamanta locuiește doar împreună cu fiul său.
În ceea ce privește inadvertențele reieșite din procesele verbale de interviu, Curtea reține că acestea se referă atât la perioada anterioară căsătoriei, la data încheierii căsătoriei cât și la aspecte ale vieții în comun pe care pretinde reclamanta că o duc.
Astfel, deși de la data încheierii căsătoriei până la data interviului luat în temeiul dispozițiilor art.63 alin.3 lit.a din OUG 194/2002, trecuseră aproximativ patru luni, soțul nu își amintește această dată, iar soția nu își amintește numele persoanelor care au avut calitatea de martori la încheierea căsătoriei.
Totodată, deși soțul pretinde că-și desfășoară activitatea într-un studio de creație și la trei școli din B, soția nu are cunoștință de locul unde acesta sculptează, nu cunoaște ce materii predă și la câte școli.
De asemenea, din cele declarate de către soți reiese că aceștia nu-și cunosc preocupările reciproce, aspecte ale vieții anterioare, precum și date despre rude și părinți.
În consecință, Curtea reține că s-a apreciat în mod legal că aceștia nu locuiesc împreună, iar coabitarea lor matrimonială nu există, înlăturând susținerile reclamantei în acest sens și apreciind că adeverința depusă de aceasta la dosarul cauzei (fila 50) fiind emisă ulterior, atât deciziei de returnare, cât și interviului susținut, nu face dovada îndeplinirii acestei condiții a coabitării matrimoniale. De altfel, din cuprinsul acesteia reiese că Asociația de proprietari a confirmat că cele trei persoane locuiesc împreună la acest moment.
În considerarea reținerii caracterului căsătoriei de conveniență și având în vedere dispozițiile OUG 194/2002, Curtea apreciază că decizia de returnare de pe teritoriul României a fiului reclamantei este de asemenea, legală.
Având în vedere cele expuse anterior, în baza art.63 din OUG 194/2002, art.82 alin.3 lit. din OUG 194/2002, art.103, 104 din același act normativ, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de reclamanta cu reședința în B, Calea nr.135-145, Bl.10,.C,.186 în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU cu sediul în B, sector 5, Str. -. -. nr.2. ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24 februarie 2009.
PRESEDINTE GREFIER
Red.
Tehnored./4 ex.
25.02.2009
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
