Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 10/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 10/2010
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENTIA NATIONALA PENTRU SOCIALE - CABINET PRESEDINTE, având ca obiect suspendare executare act administrativ Ordinul nr. 177/2009 emis de - art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal se prezintă reclamanta.
Procedura este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 10 lei și prin aplicarea timbrului judiciar în valoare 0,3 lei
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 11 ianuarie 2010, s-a înregistrat la dosar din partea reclamantei, răspuns la întâmpinare și acte anexă, prin care solicită respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii, iar pe fond solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, (filele 6-22).
Reclamanta învederează instanței faptul că reprezentanta sa, av., este plecată din localitate și nu se poate prezenta in instanță. Arată că nu are cereri în probațiune.
Curtea, după deliberare, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse pe larg în scris, atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin răspunsul la întâmpinare, motive pe care le susține oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
CURTEA:
Prin cererea formulată inițial pe rolul Tribunalului Cluj la data de 22 octombrie 2009 sub nr-, reclamanta - a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se suspende provizoriu executarea Ordinului nr. 177/12.10.2009 emis de pârâta AGENTIA NATIONALA PENTRU SOCIALE - CABINET PRESEDINTE, întemeiat pe dispozitiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare.
În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a arătat că la data de 25.05.2009 în urma unui examen susținut pentru ocuparea funcției de director coordonator la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale C, a încheiat contractul de management, iar prin Ordinul nr. 992/25.05.2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a fost numită director coordonat la C, ordin care la art. 1 alin. 1 dispune că acesta este asimilat contractului individual de muncă încheiat pe o perioadă determinată de 4 ani.
A învederat reclamanta că prin ordinul pe care îl contestă, a fost revocată din funcție, fiind invocate o serie de acte normative, printre care și OUG105/2009.
A mai subliniat reclamanta că ordinul atacat nu este emis de emitentul instituirii în funcție, respectiv Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care era singurul în măsură a dispune revocarea sa din funcție, ci este emis de Agenția Națională pentru Prestații Sociale - Cabinet președinte, astfel că ordinul este nul de drept.
Referitor la prevederile nr.OUG 105/2009, respectiv art. 9 alin. 1 lit. b și c, invocate ca temei de drept la revocarea contractului de management, reclamanta a apreciat că acestea nu sunt aplicabile, raportat și la faptul că nu a fost notificată nici până la acest moment și nici nu i-a fost comunicat ordinul contestat, acesta fiind emisă în data de 12.10.2009 și produce efecte din aceeași dată, așa cum prevede art. 1 alin. 2 din ordin.
De asemenea, reclamanta a invocat și nulitatea absolută a Ordinului nr. 177/12.10.2009, motivat de faptul că din data de 05.10.2009 era în concediu medical, din data de 12.10.2009 a fost internată în spital datorită unor probleme grave de sănătate, iar în data de 13.10.2009 a fost anunțată telefonic să elibereze biroul la dispoziția președintelui, fiind astfel nesocotite și prevederile art. 60 din Codul Muncii.
Reclamantă a apreciat ordinul netemeinic și nelegal și din perspectiva faptului că nu este menționat temeiul încetării contractului de management, astfel cum prevăd dispozițiile art. VIII și IV alin. 11 din nr.OUG 105/2009, în raport de care contractul de management este asimilat contractului individual de muncă, astfel că în ceea ce privește încetarea acestui contract, aplicabile sunt dispozițiile Codului Muncii.
Sub acest aspect, reclamanta a precizat că ordinul contestat nu conține elementele prev. de dispozițiile art. 62 alin. 2 din Codul muncii, fapt ce atrage nulitatea absolută a acestuia, iar starea de fapt si de drept legate de emiterea acestui act este abuzivă, fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privinta legalității actului administrativ.
În continuarea acestor aspecte, reclamanta precizat că deși ordinul a fost motivat prin invocarea dispozitiilor nr.OUG 105/2009, nu a fost indicat, în mod concret, temeiul de drept al luării măsurii.
În aceste condiții, considerând nul si nelegal Ordinul nr. 177/]12.10.2009 reclamanta a formulat plângere prealabilă, conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere aceste aspecte, reclamanta a preciat că până la solutionarea plângerii prealabile, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, fiind întrunite cerintele prev. de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Pârâta AGENTIA NATIONALA PENTRU SOCIALE a depus întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii reclamantei, admiterea excepției lipsei competenței materiale a Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și a excepției prematurității introducerii acțiunii.
În privința excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale de a soluționa cauza dedusă judecății, pârâta a invocat dispozițiile art. 3 pct. 1.pr.civ. și pe cele ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/23004, învederat că otrivit p. disp. art. 10 din nr.HG 527/2009 privind aprobarea modelului cadru al contractului de management, litigiile izvorâte din încheierea, executarea modificarea, încetarea și interpretarea clauzelor contractului de management se soluționează conform prevederilor care reglementează contenciosul-administrativ.
Referitor la excepția prematurității introducerii acțiunii, pârâta a invocat dispozițiile art. 7 alin. 1 rap. la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, susținând că reclamanta trebuia să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar mai apoi se poate sesiza instanța competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului.
Având în vedere aceste dispoziții legale, pârâta a arătat că reclamanta a formulat plângere prealabilă la la data de 22.10.2009 înregistrată sub nr. 7.982, dar fără a aștepta comunicarea în termenul prevăzut de lege, la aceeași dată, respectiv 22.10.2009, reclamanta s-a adresat instanței de judecată.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea atât a capătului de cerere privind suspendarea executării ordinului nr. 177/2009 cât și capătul de cerere privind nulitatea absolută a ordinului ca fiind netemeinice și nelegale.
Prin încheierea civilă nr. 3.491 din data de 27 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de suspendare a unui act administrativ promovată de reclamanta -, în favoarea Curții de Apel Cluj.
Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată la data de 17 decembrie sub același număr.
La data de 11 ianuarie 2010 reclamanta a depus un răspuns la întâmpinarea formulată de solicitând respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea cererii formulate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Cu privire la prematuritatea introducerii cererii de suspendare a actului administrativ, instanta apreciaza afirmatiile autoritatii publice emitente a actului administrativ ca fiind total neintemeiate. Astfel, reclamanta s-a adresat cu o plangere prealabila autoritatii emitente la data de 22.10.2009, cerere inregistrata sub numarul 7982/22.10.2009 (14-16 din dosarul Tribunalului Cluj ). a astepta raspunsul autoritatii, reclamanta s-a adresat instantei solicitand in baza art. 14 din Legea 554/2004 suspendarea actului administrativ. Este esential de precizat in acest context faptul ca, contrar celor sustinute de catre parata, introducerea unei cereri intemeiata pe dispozitiile art. 14 nu depindea de comunicarea unui raspuns de catre parata, deoarece textul impune ca si conditie de admisibilitate doar demararea procedurii administrative prealabile, nu si finalizarea acestei proceduri prin comunicarea unui raspuns sau prin nesolutionarea cererii in teremnul legal.
Conform art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. . Din textul enuntat, asa cum a fost interpretat de doctrina si practica judiciara constanta rezulta doua conditii esentiale cumulative pentru dispunerea suspendarii unui act administrativ, subsecvent declansarii procedurii prealabile: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, In cazul concret dedus judecatii exista imprejurari legate de starea de fapt si de drept care ridica serioase semne de indoiala fata de legalitatea actului administrativ a caror suspendare se cere.
Astfel, actul administrativ a carui suspendare se cere a fost emis in baza dispozitiilor OUG 105/2009, act normativ declarat neconstitutional prin decizia Curtii Constituitionale numarul 1629/2009. Este astfel pusa in discutie cu real temei legalitatea tuturor actelor administrative emise in baza acestui act normativ declarat neconstitutional. Instanta se rezuma a cita un singur paragraf relevant din decizia anterior enuntata:, Prin procedeul legislativ utilizat, Guvernul a determinat ca prevederile actului normativ abrogat si declarat neconstitutional - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 - sa produca in continuare efecte juridice, sub forma unui act nou - Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 - care, asa cum s-a aratat, a preluat in integralitate, cu unele modificari nesemnificative, dispozitiile initiale in materia respectiva. Asa cum s-a mentionat si in Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, o astfel de situatie "pune in discutie comportamentul constitutional de ordin legislativ al Executivului fata de Parlament si, nu in cele din urma, fata de Curtea Constitutionala,
Paguba iminenta este o notiune care deasemenea beneficiaza de o reglementare legala prin dispozitiile art. 2 lit. s din legea 554/2007 conform carora, prin paguba iminenta se intelege,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public,
Așa cum rezulta din actele si lucrarile dosarului, prin ordinul atacat a avut loc o încetare intempestivă a raportului de serviciu al reclamantei, aparent din motive neimputabile și în temeiul legii, respectiv a nr.OUG 105/2009.
Încetarea intempestivă a raportului de serviciu, cu atât mai mult pentru motive aparent neimputabile reclamantei, numita anterior într-o funcția de conducere pentru un anumit interval de timp determinat încă de la începutul raportului de serviciu, creează o anumită aparență de nelegalitate în privința actului prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu.
Această împrejurare creează în mod cert o pagubă iminentă reclamantei, atât de natură patrimonială, respectiv diminuarea indemnizației ca urmare a schimbării unilaterale a poziției ierarhice și anume pierderea funcției de conducere, cât și nepatrimoniale.
Pentru toate aceste considerente, cererea de chemare in judecata va fi admisa, iar actul administrativ analizat va fi suspendat in mod provizoriu in conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, in scopul prevenirii producerii unui prejudiciu material iminent, pana la solutionarea cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanta -, domiciliată în loc. H,-, jud. C, împotriva pârâtei AGENTIA NATIONALA PENTRU SOCIALE, cu sediul în B, sector 1,-. și în consecință:
Dispune suspendarea executării ordinului nr. 177/12.10.2009 emis de către până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./5 ex.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei
