Acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului. Sentința 8/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8/2010
Ședința publică de la 12 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
GREFIER: - -
Pe rol, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, având ca obiect acțiuni împotriva ordonanțelor guvernului - OUG nr. 37/2009.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor reclamantului.
Procedura de citare este legal îndeplinită. Acțiunea este timbrată prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 16 lei și s-a aplicat timbru judiciar de 0,9 lei. S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar, la data de 26 noiembrie 2009, cerere de intervenție din partea Ministerului Administrației și Internelor, întemeiată pe dispozițiile art. 49 al. 3 Cod procedură civilă și motivată de faptul că a avut calitatea de inițiator al nr.OUG 37/2009, prin care solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Reprezentanta reclamantului arată că are cunoștință de conținutul cererii de intervenție și învederează instanței faptul că se renunță la judecată față de pârâtul Guvernul României, respectiv la primul petit al cererii de chemare în judecată, având în vedere declararea ca neconstituțională a OUG nr. 37/2009 și 105/2009, iar cu privire la al 3-lea petit al cererii, solicită repunerea în situația anterioară emiterii ordinului nr. 392/2009, reîncadrarea în funcția publică de conducere de director executiv, cu plata drepturilor bănești aferente acestei funcții de la data emiterii ordinului până la reîncadrarea în funcția avută. Depune la dosar un set de înscrisuri, filele 51-55 și arată că nu are alte cereri în probațiune.
Curtea, pune în discuție cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor.
Reprezentanta reclamantului lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de intervenție, având în vedere că s-a renunțat la judecată față de pârâtul Guvernul României.
Curtea, după deliberare, având în vedere că reclamantul a renunțat la judecată față de pârâtul Guvernul României, respectiv la primul petit al cererii de chemare în judecată, respinge cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor, ca rămasă fără obiect.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea, după deliberare, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii precizate, respectiv a se dispune anularea ordinului nr. 392/23.04.2009 emis de către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi Sociale, a se dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii ordinului atacat, reîncadrarea în funcția publică de conducere de director executiv, cu plata drepturilor bănești aferente acestei funcții de la data emiterii ordinului și până la reîncadrarea efectivă în funcția avută. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 22 octombrie 2009, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI prin SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, a solicitat instanței anularea nr.OUG 37/22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice publicata în Monitorul Oficial al României din 22.04.2009, anularea în totalitate a actului administrativ, respectiv a Ordinului nr. 392/23.04.2009 emis de, prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu și demiterea reclamantului din funcția publică de conducere de director executiv al Casei Județene de Pensii C, repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 392/2009, respectiv reîncadrarea în funcția publică de conducere de director executiv, cu plata corespunzătoare a drepturilor bănești cuvenite acestei funcții (indemnizație de conducere și stimulente )
În motivarea demersului său judiciar, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 189/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, reclamantul a relevat faptul că are calitatea de funcționar public, din luna iulie 2001 fost angajat pe posturi de conducere în cadrul instituției, fiind director general adjunct, apoi directorul Direcției de pensii, iar din data de 18.08.2005 a fost numit în funcția de director executiv al Casei Județene de Pensii C, post ocupat în baza concursului organizat în luna august 2005.
Urmare apariției nr.OUG 37/22.04.2009, prin Ordinul nr. 392/23.04.2009, în temeiul prevederilor art. III alin. (1) din nr.OUG 37/2009, funcția publică de conducere de director executiv al Casei Județene de Pensii Caf ost desființata, reclamantul fiind eliberat din funcția publică de conducere la data de 23.05.2009, fără a se avea în vedere abilitățile profesionale si nici indicatorii de performantă obținuți de instituție a cărei activitate a fost calificata drept foarte bună si nici calitatea serviciilor oferite cetățenilor.
În argumentarea poziției sale, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1 alin. 2, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 precum și pe cele ale referitoare la modificarea, suspendarea ori încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, respectiv art. 87-92 (modificare) art. 94-96 (suspendare) si art. 97 -102 (încetare) din actul normativ menționat, relevând că legiuitorul a instituit prin norme clare măsuri de protecție a funcționarului public împotriva oricăror abuzuri ale conducătorilor, autorităților si instituțiilor publice.
Față de aceste dispoziții legale, reclamantul a apreciat Ordonanța de Urgenta nr. 37/22.04.2009 ca având un caracter vădit nelegal si abuziv, nefiind motivată din punct de vedere al urgentei si necuprinzând justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare. De asemenea, a apreciat reclamantul, aceasta a fost emisă cu încălcarea prev. art. 115 alin. (6) din Constituția României, potrivit cărora, ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile si îndatoririle prevăzute de Constituție precum și cu încălcarea art. 20 din Constituție, prin raportare la prevederile art. 6, pct. l din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, care recunoaște si garantează dreptul la muncă.
În continuarea motivării acțiunii sale, reclamantul a evidențiat motivele pentru care nr.OUG 37/2009 cât și Ordinul nr. 392/23.04.2009 emis în aplicarea acesteia, au un caracter nelegal și abuziv. Astfel, ordonanța are prevederi care permit emitentului ca, prin interpretarea sistematică a Statutului funcționarilor publici și fără a recurge la reglementări subsecvente, să poată transforma din nou funcțiile contractuale de director coordonator în funcții publice, potrivit intereselor din acel moment,astfel; nu vine să stabilească alte atribuții si responsabilități pentru funcția nouă de director coordonator, prin urmare va fi vorba tot de o funcție prin care se realizează prerogativele de putere publică; activitățile pe care le vor desfășura directorii coordonatori, vor fi tot cele care implică, în sensul art. 2 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, exercitarea prerogativelor de putere publică; condițiile prevăzute de nr.OUG 37/2009 pentru ocuparea funcției de director coordonator sunt identice cu cele prevăzute de art. 54 din Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea unei funcții publice.
Având în vedere cele de mai sus, reclamantul a solicitat instanței anularea lor având în vedere că atât nr.OUG 37/2009, cât și Ordinul nr. 392/23.04.2009 emis în aplicarea acesteia, îi încalcă drepturile, libertățile si interesele legitime.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legea nr. 554/2004 și ale Legii nr. 47/1992.
Totodată, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare și în considerarea dispozițiile art. 146 lit. d din Constituția României, republicată și ale Legii nr. 47/1992, republicată reclamantul, a formulat excepție de neconstituționalitate cu privire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice ( 8-10).
În opinia sa, actul normativ sus menționat este neconstituțional în integralitatea lui, încălcând atât dispozițiile art. 11 din Constituția României, prin faptul că are prevederi ce nu corespund exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului privind accesibilitatea și previzibilitatea normei juridice cât și pe cele ale art. 54 alin. (2) și a art. 120 alin. (1) din Constituția României, prin faptul că, persoanei care va ocupa funcția de director coordonator al serviciului public, i se încredințează o funcție publică cu nerespectarea imperativului de fidelitate stabilit de textul constituțional invocat; deci, răspunderea va fi una contractuală, și nu legală, așa cum prevede Constituția. Concomitent, se încalcă și art. 120 alin. (1) din Constituție, întrucât deconcentrarea unui serviciu public nu presupune preluarea conducerii acestuia de către o persoană privată, serviciul public fiind supus regimului juridic de drept public.
2. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 nu este, practic, motivată din punct de vedere al urgenței și nu cuprinde justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare. Precizez că, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența În cuprinsul acestora." Cu alte cuvinte, relația dintre puterea legislativă și cea executivă se exprimă prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență În condițiile stabilite de art. 115 alin. (4) din Constituție. Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Or, adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr. 37/2009 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul primar nu a intervenit și nici de necesitatea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, ci, lucru foarte grav, de contracararea posibilelor efecte ale exercitării unui drept constituțional de către un număr de parlamentari împotriva unei legi deja adoptată de Parlament. Așa fiind, în condițiile în care legiuitorul primar a reglementat deja domeniul, Guvernul, prin intervenția sa ulterioară, intră În conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării". De altfel, aceasta este și poziția Curții Constituționale, exprimată constant și consemnată în mai multe Decizii, dintre care le-aș aminti aici doar pe cele mai recente: Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 și Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009.
3. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 este emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituția României, republicată, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și . prevăzute de Constituție.". În context, trebuie subliniat că prin acest act normativ sunt afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor. Or, aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 are ca efect imediat încetarea raporturilor de serviciu ale celor vizați (potrivit art. III alin. 11), cu pierderea tuturor drepturilor salariale aferente. In acest sens, trebuie amintit că, potrivit celor statuate de Curtea Constituțională în Decizia nr. 1.189/2008, sensul juridic al verbului "a afecta" cuprinde mai multe nuanțe, precum pe cel de "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", "a leza" sau "a antrena consecințe negative". ar, potrivit acestor conotații, prin aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009, s-ar suprima veniturile obținute de actualii ocupanți ai funcțiilor vizate, ceea ce, potrivit practicii constante a Curții Constituționale, reprezintă o afectare a dreptului la muncă în însăși substanța lui, drept care, prin conținutul lui, este un drept complex care include și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor.
Prin prisma aceleiași critici, privind încălcarea dreptului la muncă, reclamantul consideră că este încălcat și art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care recunoaște și garantează dreptul la muncă.
De asemenea, sunt încălcate și prevederile art. 44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin care este consacrat și protejat dreptul de proprietate. În acest sens, reamintesc că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauza Buchen contra Cehiei - 2002, noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la salariu poate fi asimilat unui drept de proprietate. Așa fiind, aplicarea ordonanței criticate echivalează practic cu o expropriere, fapt ce contravine art. 44 alin. (3) din Constituție.
4. Întrucât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. - nu satisface exigențele constituționale ale art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (6), rezultă că aceasta este viciată de neconstituționalitate. Nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". În aceste condiții, motivele de ordin financiar invocate de emitent că ar fi stat la baza emiterii ordonanței nu pot justifica încălcarea dispozițiilor constituționale menționate.
Având în vedere cele menționate, reclamantul a solicitat instanței a constata că prezenta excepție de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, republicată și să dispună sesizarea Curții Constituționale, în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completări le ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE (), a solicitat respingerea cererii reclamantului față de instituția-pârâtă ca fiind prematur introdusă, inadmisibilă, lipsită de obict, netimbrată, iar pe fond, ca fiind netemeinică si nelegală.
1. Referitor la suspendarea si anularea G nr.37/2009, privind unele masuri de îmbunătățire a activității administrației publice, învederam instanței sa constate si sa admită excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata.
Potrivit art. 9 alin. l din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, "persoana vătămata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, prin ordonanțe sau dispoziții de ordonanțe, introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțita de excepția de neconstituționalitate, in măsura in care obiectul acțiunii principale nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispozițiilor din ordonanța".
De asemenea, potrivit art. 29 alin. l din Legea nr.47/1992 privind organizarea si funcționarea Curții Constituționale, republicata, Curtea Constituționala decide asupra excepțiilor ridicate in fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unor ordonanțe care are legătura cu soluționarea cauzei.
Precizam ca O,U,G, nr.37/2009 nu este un act administrativ, ci act cu putere de lege, adoptat de Guvern, in virtutea delegării legislative, reglementate de art.115 alin.48 din Constituția României si supuse aprobării Parlamentului.
In sensul celor de mai sus, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție, prin Decizia nr.938/07.03.2008.
Având in vedere necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice si a îmbunătățirii actului managerial in condițiile reducerii cheltuielilor bugetare si luând in considerare opiniile si recomandările Comisiei Europene si ale organismelor financiare internaționale referitoare la reducerea cheltuielilor bugetare este necesara adoptarea unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare si de abordare mai prudenta a deficitului bugetar, inclusiv prin stabilirea unor criterii de performanta in organizarea si coordonară unor autorități si instituții publice.
In considerarea faptului ca aceste elemente vizează interesul general public si constituie situații de urgenta si extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânata, in temeiul art.115 alin.4 din Constituția României, republicata, Guvernul României a adoptat aceste ordonanțe.
Mai mult decât atât, parata a solicitat instanței de judecata sa constate si sa admită excepția lipsei de obiect in ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea OUG nr.37/2009, având in vedere următoarele:
Dispozițiile nr.OUG37/2009 au fost abrogate prin nr.OG105/2009 privind unele masuri in domeniul funcției publice, precum si pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale si ale altor servicii publice, precum si pentru reglementarea unor masuri privind cabinetul demnitarului din administrația publica centrala si locala, cancelaria prefectului si cabinetul alesului local.
Conform art. XIV (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea L nr. 264 din 22 aprilie 2009, se abrogă. eși nr.OUG37/2009 a fost declarata neconstituționala, nu are nici o incidenta in speță, întrucât potrivit art. 147 din Constituția României (4) Deciziile Curții Constituționale se publica in Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor.
de dispozițiile legale invocate mai sus, rezulta ca prevederile nr.OUG3 7/2009 nu mai pot produce efecte juridice, întrucât au fost abrogate, iar in ceea ce privește declararea neconstituționalității acestui act normativ, acest fapt ar genera efecte numai pentru viitor.
In ceea ce privește excepția de netimbrare: Potrivit prevederilor art. 17 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cererea de chemare in judecata adresata instanței de contencios administrativ de către reclamant, trebuie timbrata in conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările si completările ulterioare.
Procedura si modalitățile de achitare a taxelor judiciare de timbru sunt prevăzute si in Normele de aplicare a Legii nr. 146/1997.
De asemenea, va rugam sa constatați că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prevede la art. 20 alin. 3, sancțiunea in cazul neachitării taxelor judiciare de timbru. Astfel, "neîndeplinirea obligației de plata pana la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Excepția de prematuritate a cererii de chemare in judecata: In raport de cererea formulata de reclamant, respectiv suspendarea si anularea Ordinului nr. 392/23.04.2009 emis de S, s-a invocat excepția de prematuritate a cererii de chemare in judecata motivat de faptul ca reclamantul a înțeles sa introducă acțiune in contencios fără sa aștepte răspunsul instituției noastre la plângerea prealabila, înregistrata la Cabinet Președinte CNP AS sub nr.3095/DDP/16.l0.2009.
Termenul legal de soluționare a unei plângeri este de 30 de zile, termen de prescripție expres prevăzut de dispozițiile in materie si legislația in vigoare. Parata invederează instanței de judecata faptul ca potrivit normelor si principiilor de drept, pentru a putea fi valorificat, dreptul la acțiune trebuie sa respecte anumite cerințe, printre care si aceea de a fi actual, adică sa nu fie supus unui termen sau condiții suspensive.
Cu alte cuvinte, dispozițiile legale impun existenta unui moment anume pentru a acționa, mai exact, pentru a-ti exercita dreptul de a introduce o acțiune. Înainte ca acest moment sa apară, adică data la care s-a primit răspunsul la plângerea prealabila adresata instituției publice, este prea devreme pentru a introduce o acțiune, astfel încât cererea de chemare in judecata este considerata a fi prematura, fiind inadmisibila tocmai pentru faptul ca dreptul de a acționa nu s-a născut încă.
Întrucât dreptul nu este actual, neîndeplinirea acestei condiții atrage prematuritatea acțiunii. Mai mult decât atât in cuprinsul ordinului contestat de către reclamant se specifica in mod clar ca acesta poate fi contestat la instanța de contencios administrativ, dar in condițiile si termenele prevăzute de către Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
În ce privește netemeinicia pe fond a cererii privind anularea Ordinului nr.392/23.04.2009, emis de către CNPAS, prin care reclamantul care deținea funcția publica de conducere de director executiv al Casei Județene de Pensii C i se aduce la cunoștința ca funcția publica de conducere de director executiv s-a desființat potrivit nr.OUG37/2009 si se afla in perioada de preaviz de 30 de zile calendaristice potrivit art.99 alin.(3) din Legea nr. 188/1999 republicata, la sfârșitul acestei perioade fiind eliberat din funcția publica de director executiv ca urmare a desființării postului.
Solicitarea reclamantului cu privire la repunerea sa în funcția publică de conducere, este neîntemeiata, întrucât postul de director executiv s-a desființat conform dispozițiilor imperative ale OUG nr. 37/2009. Eliberarea din funcția publică, în speța dedusa judecății a fost obligatorie si in conformitatea cu dispozițiile legale in materie, fiind obligatorie și nu lăsată la aprecierea instituțiilor publice.
CNPAS a apreciat corect că sunt incidente prevederile imperative ale art. 97 lit.( c) si art. 99 alin.(l) li.(b) art.99 alin.(3), alin. (5) alin. (6) din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici republicata, referitoare la eliberarea din funcția publica. Pe cale de consecință, instituția parata avea obligația să procedeze În considerarea dispozițiilor imperative ale art. III alin. (1 )din OUG nr.3 7/2009 privind unele măsuri de Îmbunătățire a activității administrației publice, in conformitate cu care funcția publica de director executiv s-a desființat "(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia se des ființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
Coroborând textul de lege invocat mai sus cu prevederile art. 12 din nr.HG13/2004 privind Statutul Casei Naționale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, actualizată până la data de 13 martie 2009: "Președintele CNPAS are următoarele atribuții:
k) aprobă Regulamentul de organizare și funcționare și statul de funcții ale CNP AS, regulamentul-cadru de organizare și funcționare, precum și normativele de personal pentru casele teritoriale de pensii și unitățile subordonate, în condițiile legii;
l) numește și eliberează din funcție, prin ordin, în condițiile legii, personalul din aparatul propriu al CNPAS, directorii executivi și directorii executivi adjuncți ai caselor teritoriale de pensii, precum și directorii executivi adjuncți ai caselor locale de pensii din cadrul Casei de Pensii a Municipiului B; "coroborat cu dispozițiile art. 22 alin.(1) din acea își act normativ" (1) Structura-cadru de organizare a caselor teritoriale de pensii se aprobă de consiliul de administrație al CNPAS. Prin ordin al președintelui CNPAS, în cadrul caselor teritoriale de 368/23.04.2009 s-a făcut in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare in materie.
Mai mult decât atât, reclamantul a beneficiat de prevederile art. 99 alin.(5) din Legea nr. 188/1999 republicata" (5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici", acesta ocupând in prezent, in cadrul CJP C, funcția publica de conducere superior sef birou, clasa 1 gradul profesional superior acesta fiind postul vacant existent in cadrul instituției publice.De asemenea menționam, ca in conformitate cu dispozițiile art. 99 alin.(7) din Legea nr. 188/1999 republicata: " (7) Funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior." Totodată art. 4 din nr.OUG l/2009 privind unele masuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar prevede ca:
(1) Persoanele care ocupă funcții de conducere în instituțiile și autoritățile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatori ce aprobate potrivit legii.
(2) În cazul În care postul vacant este inferior postului aferent funcției de execuție a persoanei care a ocupat funcția de conducere, postul vacant va fi transformat la acel nivel.
(3) În situația În care În cadrul structurii organizatori ce, aprobată potrivit legii, nu există un post vacant, se transformă postul propriu al persoanei care a ocupat funcția de conducere la nivelul funcției de execuție avute de aceasta.
Astfel, a solicitat instanței de judecata sa constate că actele administrative se bucură de o puternică prezumție de legalitate, fiind emise pe baza și pentru organizarea executării legii. Totodată, acest ordin a fost emis in baza dispozițiilor legale in vigoare si in consecința este temeinic si legal. Ordinul nr.392/23.04.2009 a fost emis de către Președintele Casei Naționale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurări Sociale, in baza următoarelor acte normative: Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicata, Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, OUG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
Față de cererea ce vizează anularea Ordinului nr. 392/23.04.2009 emis de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, Guvernul României a invocat lipsa calității procesuale pasive.
În fapt, calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului, respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății. Instanța de judecată are obligația de a analiza calitatea procesuală a fiecărei părți, În privința pârâtului, trebuind să constate că este titularul obligației În raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, deci . de a introduce cererea sa împotriva acestuia.
Potrivit prevederilor constituționale și ale Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, Guvernul României este un organ colegial, fără personalitate juridică civilă, care asigură realizarea politicii interne și externe a țării, precum și conducerea generală a administrației publice, iar pentru realizarea atribuțiilor sale adoptă acte administrative de autoritate (hotărâri și ordonanțe), pe baza și În executarea legii. Acest organ colegial poate sta în justiție, în calitate de pârât, numai în litigiile de contencios administrativ, atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, hotărâri, ordonanțe, în acest caz fiind în prezența unei capacități juridice speciale de drept public, fundamentată pe prevederile constituționale (art. 102-108 din Constituția României, republicată) și pe dispozițiile Legii speciale de organizare și funcționare, nr. 90/2001. Acordând acestui organ al administrației publice dreptul de a adopta acte administrative, legea îi acordă și capacitatea de a sta în judecată, atunci când instanțele judecătorești exercită controlul legalității actelor sale, În temeiul Legii nr. 554/2004.
Astfel, Guvernul României nu are atribuții efective în cauza dedusă judecății, acestea revenind în sarcina exclusivă a autorităților abilitate, cu competențe în domeniul reglementat de normele de specialitate. Prin urmare, reclamantul poate obține recunoașterea drepturilor sale doar în contradictoriu cu aceste subiecte de drept.
În prezenta cauză, calitatea procesuală pasivă revine Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, care este emitentul Ordinului nr. 392/23.04.2009 și căreia îi revine obligația corelativă dea susține legalitatea actului atacat în cadrul prezentului litigiu.
II. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, având în vedere următoarele motive: În ceea ce privește cererea de anulare a nr.OUG 37/2009, care constituie primul petit al cererii introductive de instanță, raportat la motivele de fapt și de drept pe care se Întemeiază, rugăm instanța să observe că aceasta este de asemenea, inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Persoana vătămată Într-un drept recunoscut de lege sau Într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin.( 1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale." Dispozițiile precizate conferă părții vătămate de un act administrativ unilateral, posibilitatea legală de a solicita anularea acestuia, în termenul imperativ prevăzut de lege.
Însă, astfel cum în mod explicit distinge și textul de lege, măsura legală a anulării vizează exclusiv actele administrative, în accepțiunea conferită acestei noțiuni de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nu și ordonanțele de Guvern (simple sau de urgență).
Această interpretare rezultă, fără echivoc și din modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze, În mod distinctiv, posibilitatea juridică a atacării actelor cu forță juridică superioară hotărârilor de Guvern.
Ordonanțele de Guvern reprezintă acte administrative de autoritate cu putere de lege, emise de Guvernul României, în temeiul art. 115 din Constituția României, potrivit principiului delegării legislative. Așadar, fiind acte, prin natura lor cu caracter legislativ, deoarece reglementează relații sociale ce țin de domeniul legii, determinat de raporturile dintre Guvern și Parlament, este limpede că și formele privind controlul acestora sunt unele specifice.
Calea de contestare a ordonanțelor de Guvern, care reprezintă acte de sorginte guvernamentală, este cea prevăzută de dispozițiile arte 9 din Lege, care, în mare măsură, se inspiră din prevederile fundamentale ale art. 126 alin. (6) din Constituție, procedura instituită în această materie nefiind condiționată de parcurgerea procedurii plângerii prealabile. Astfel, potrivit alin. (1) al acestui articol, competența de a soluționa cererile persoanei vătămate prin ordonanțe ale Guvernului sau dispoziții ale acestora, este atribuită instanțelor de contencios administrativ.
Împotriva acestor acte normative de sorginte guvernamentală, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim are deschisă calea acțiunii, însoțită de excepția neconstituționalității.
Trebuie subliniat că, și în această situație, rolul instanței de contencios sesizate cu acțiune a în anularea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, . de excepția neconstituționalității, este acela de a analiza și a aprecia dacă sunt întrunite prevederile Legii nr. 47/1992, urmând, în situația îndeplinirii condițiilor legale de admisibilitate, să suspende judecarea pe fond a cauzei și să sesizeze, prin încheiere motivată, forul constituțional.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 47/1992, republicată, unica autoritate de jurisdicție constituțională din România este Curtea Constituțională. Chiar dacă, potrivit legii speciale, Ca C onstituțională reprezintă unica autoritate de acest fel din România, nici chiar ei, care, potrivit atribuțiilor și competențelor legale, se poate pronunța asupra constituționalității ordonanțelor sau dispozițiilor acestora, supuse controlului său, legea nu îi oferă posibilitatea legală de a se pronunța În sensul anulării/suspendării dispozițiilor constate neconstituționale.
Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
Privitor la solicitarea suspendării executării ordonanțelor Guvernului, procedura de suspendare a executării, instituită prin art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, poate avea ca obiect numai un act administrativ unilateral, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) teza 1 din acest act normativ, ca fiind actul individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Ordonanța de urgență nu este un act administrativ, ci este un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în virtutea delegării legislative reglementate de prevederile art. 115 alin. (4)-(8) din Constituția României, republicată și supus aprobării Parlamentului României, astfel încât nu este susceptibil de suspendare a executării, În sensul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004.
Însă, astfel cum în mod explicit menționează și textul de lege, măsura legală a suspendării vizează exclusiv actele administrative, nu și ordonanțele de Guvern (simple sau de urgență).
Mai mult decât atât, având În vedere faptul că ordonanțele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală prin acțiune introdusă la instanța de contencios administrativ și potrivit principiului "accesorium sequitur principale", cererile de suspendare vor urma regimul cererilor de anulare, în sensul imposibilității suspendării ordonanțelor Guvernului pe calea contenciosului administrativ.
În altă ordine de idei, nr.OUG37/2009 (asupra căreia poartă excepția de neconstituționalitate) a fost abrogată prin nr.OUG 105/06.10.2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.
În aceste condiții, o eventuală excepție de neconstituționalitate a nr.OUG37/2009 este inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, republicată, ca prevederea legală sau actul normativ contestat să fie În vigoare la momentul sesizării Curții Constituționale.
Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Juridică, a formulat cerere de intervenție în dosarul nr-, cu termen de judecată la data de 24.11.2009, În litigiul ce are ca obiect acțiunea formulată de În ceea ce privește anularea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de Îmbunătățire a activității administrației publice și a Ordinului nr.392/2009 prin care s-a dispus Încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului.
Cererea de intervenție este Întemeiată pe dispozițiile art. 49 alin. (3) Cod proc. civ. și motivată de faptul că Ministerul Administrației și Internelor a avut calitatea de inițiator al nr.OUG 37/2009.
1. Intervenientul a solicitat admiterea cererii de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor în interesul pârâtului - Guvernul României și pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, din următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea În termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completări le ulterioare, actul administrativ reprezintă "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, În regim de putere publică, În vederea organizării executării legii sau a executării În concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice -."
Excepția de la principiul enunțat mai sus este instituită de art. 115 din Constituția României, cu modificările și completări le ulterioare, prin care se permite delegarea funcției e calea controlului face prin intermediul acțiunii În contencios administrativ, constituționalitate. Așa cum reiese din conținutul cererii de chemare În judecată, precum și din argumentele invocate în susținerea acesteia, obiectul principal al acțiunii formulate de reclamant îl constituie anularea nr.OUG 37/2009.
Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 660/2007, publicată În Monitorul Oficial nr. 525 din -, a statuat că legile și ordonanțele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin acțiune introdusă În acest scop la instanța de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepție, În valorificarea unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.
Având în vedere cele menționate mai sus, atunci când obiectul acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe simple sau de urgență a Guvernului ori a unor dispoziții din aceasta, excepția de neconstituționalitate este transformată Într-o acțiune directă, pierzându-și astfel natura sa de excepție - care nu pune În discuție fondul pretenției deduse judecății.
Totodată, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completări le ulterioare, prevede că obiectul principal al acțiunii În contencios administrativ nu Îl poate constitui anularea unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță, ci anularea actelor administrative emise În baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. În considerarea aspectelor menționate mai sus și raportat la motivele invocate de către reclamant În conținutul cererii de chemare În judecată, al cărei obiect principal. așa cum este formulată. îl reprezintă anularea nr.OUG 37/2009, solicităm respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor nr.OUG 37/2009 formulată de către reclamant, a solicitat instanței respingerea acesteia ca inadmisibilă, având în vedere faptul că, la data de 07 octombrie 2009, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1257/07.10.2009 a constatat neconstituționalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Totodată, nr.OUG 37/2009 a fost abrogată de nr.OUG 105 din data de 06.10.2009, publicată În Monitorul Oficial nr. 668 din 06.10.2009. Abrogarea reprezintă încetarea definitivă a efectelor actului administrativ normativ prin emiterea unui nou act administrativ, în speță, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 105/06.10.2009.
Analizând actele și lucrarile dosarului, instanța reține următoarele:
Prin precizarea de actiune depusă la dosarul cauzei la data de 12.01.2010, reclamantul a renunțat la cererea de chemare în judecată fața de pârâtul Guvernul României și la soluționarea cererii de chemare in judecată având ca obiect declararea ca neconstituțională a OUG37/2009. In baza dispozițiilor art. 136. instanța va lua act de renunțarea la judecată conform dispozitivului prezentei sentințe. De asemenea, în ședința publică din data de 12.01.2010, reclamantul a renuntat la invocarea excepției de neconstituționalitate a OUG 37/2009, fapt consemnat in încheierea de ședință care constituie practicaua prezentei sentințe.
Cu privire la fondul cererii, instanta retine că, prin actul administrativ atacat, reclamantului i-au incetat raporturile de serviciu prin eliberarea din functia publica de conducere, subsecvent desfiintarii functiei de director executiv al casei Judetene de Pensii Actul administrativ atacat în prezenta cauză a fost emis pentru executarea dispozițiilor art. III alin. 1 și alin. 11 din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Că este așa rezultă din mențiunile operate în formula introductivă a actului administrativ individual examinat unde se menționează, între altele, și acest temei legal. Insa cu privire la constitutionalitatea nr.OUG 37/2009, în întregul ei, s-a pronunțat jurisdicția de contencios constituțional prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 noiembrie 2009.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că egea pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.
Deși dispozitivul deciziei se referă exclusiv la Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009, în cuprinsul considerentelor deciziei Curtea Constituțională face o analiză exhaustivă și a constituționalității Ordonanței de urgență constatând că nu există nici un motiv care să o împiedice să-și extindă controlul cu privire la constituționalitatea acesteia.
În acest sens jurisdicția de contencios constituțional a statuat că,după aprobarea ordonanței de urgență de către Parlament, controlul de constituționalitate se exercită față de legea de aprobare, al cărei conținut este chiar ordonanța guvernamentală. Altfel spus, legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar, prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct; aprobarea dă naștere, însă, unui act normativ nou, care a absorbit și ordonanța de urgență. Ca atare, Curtea consideră că, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiile <LLNK 11991 0221 202 146 39>art. 146 lit. a) din Legea fundamentală.
Așa fiind, instanța de contencios constituțional a constatat că prin reglementările sale ordonanța de urgență a Guvernului afectează statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, reținându-se în plus că Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. 6 din Constituție.
Instanța de contencios constituțional a mai reținut căținând cont de existența viciului de neconstituționalitate extrinsecă evidențiat mai sus, constând în emiterea de către Guvern a unei ordonanțe de urgență într-un domeniu care, potrivit <LLNK 11991 0221 202 115 34>art. 115 alin. (6) din Constituție, este sustras competenței sale, Curtea constată că examinarea celorlalte critici de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea <LLNK 12009 37180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 nu mai este necesară.
De asemenea, Curtea Constituțională observat că,prin dispozițiile sale, <LLNK 12009 37180 301 0 45>Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 exprimă o tendință de politizare a structurilor guvernamentale din unitățile administrativ-teritoriale, mai precis la nivelul județelor, și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.
Din această perspectivă Curtea reține că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale declarate neconforme cu Constituția înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal. Aspectele legate de împrejurarea că OUG nr. 37/2009 au fost între timp abrogate de OUG nr. 105/2009 nu au nicio relevanță în prezenta cauză de vreme ce noul act normativ preia integral dispozițiile legale ale vechiului act normativ.
Este suficient să cităm integral pasajele relevante din conținutul deciziei instanței de contencios constituțional pentru a releva pertinența și justețea acestui punct de vedere. Astfel, cu referire la incidența OUG nr. 105/2009 Curtea Constituțională a reținut că:
în situația în care, prin legea supusă controlului înainte de promulgare se aprobă o ordonanță abrogată, nu se poate reține existența unui caz de inadmisibilitate ca urmare a faptului că s-ar exercita controlul de constituționalitate al unei legi ieșite din vigoare. Obiectul direct al controlului nu îl constituie constituționalitatea prevederilor ordonanței de urgență ieșite din vigoare, ci constituționalitatea legii de aprobare a acesteia, adică de validare a conținutului ei normativ prin actul de voință al Parlamentului.
Astfel cum a observat instanța de contencios constituțional prin decizia mai sus amintită, a decide altfel ar însemna să se admită ca o lege prin care s-a aprobat o ordonanță de urgență neconstituțională ieșită din vigoare să nu poată fi supusă controlului Curții Constituționale în vederea restabilirii ordinii de drept consacrate prin Legea fundamentală și, pe cale de consecință, că prevederile Constituției nu sunt obligatorii. Ținând seama de prevederile <LLNK 11991 0221 202 1 41>art. 1 alin. (5) din Constituția României, conform cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", o asemenea soluție este absolut inacceptabilă.
In conditiile neconstitutionalitatii flagrante a dispozitiilor OUG37/2009, in opinia instantei actele administrative emise in vederea aplicarii acestui act normativ sunt lovite de nulitate, fiind bazate pe un temei legal neconstitutional. Mai mult, OUG105/2009 a fost la randul sau declarat neconstitutional prin Decizia 1629/2009 a Curtii Constitutionale,
Așa fiind, în temeiul art. 109 raportat la art. 106 din Legea nr. 188/1999 corelat cu art. 9 alin. 5 și 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se va admite acțiunea reclamantului și ca o consecință se va dispune anularea actului administrativ atacat, ordinul 392/23.04.2009 prin care s-a dispus desfiintarea functiei de conducere de director executiv al Casei Judetene de Pensii C si deasemenea s-a dispus incetarea raportului de munca al reclamantei la data expirarii termenului de preaviz, respectiv la data de 23.05.2009.
Împrejurarea că între timp autoritatea a desemnat o altă persoană în funcția publică nu poate fi opusă cu succes pentru a paraliza demersul reclamantului deoarece aceasta vizează același cadru normativ analizat de Curtea Constituțională în decizia sa de neconstituționalitate a nr.OUG 37/2009 și a legii de aprobare și care urmărește ca obiectiv zădărnicirea punerii în executare a hotărârii judecătorești.
anularii actului administrativ individual anterior enuntat, ca o consecinta fireasca și necesara in vederea repararii ordinii de drept incalcate prin emiterea actului anulat, instanta va dispune in conformitate cu dispozitiile art. 106 alin. 1 si 2 din Legea 188/1999, repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii ordinului nr. 392/2009, reîncadrarea în funcția publică de conducere de director executiv, cu plata drepturilor bănești aferente acestei funcții de la data expirarii termenului de preaviz si până la reîncadrarea efectivă în funcția avută. Astfel, conform textului enuntat,În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. (2) La solicitarea funcționarului public, instanța care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcția publică deținută.
Deasemenea, subsecvent renuntarii de catre reclamant la petitul avand ca obiect anularea ordonantei de urgenta 37/2009 si deasemenea la renuntarea la judecata de Guvernul Romaniei, instanta va respinge ca lipsita de obiect si cererea de intervenție în interesul pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI formulată de către intervenientul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, deoarece cererea de interventie accesorie a vizat exclusiv petitul la solutionarea caruia reclamantul a renuntat.
cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de chemare în judecată precizată introdusă de către reclamantul, domiciliat în C-N,- A, împotriva pârâtei CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, cu sediul în B,- sector 2.
Ia act de renunțarea la judecata cererii de anulare a nr.OUG 37/2009 introdusă împotriva GUVERNUL ROMÂNIEI, reprezentat de SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI.
Respinge ca fiind rămasă fără obiect cererea de intervenție în interesul pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI formulată de către intervenientul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în municipiul B, nr. 1, sector 1.
Dispune anularea ordinului nr. 392/23.04.2009 emis de către CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE
Dispune repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii ordinului nr. 392/2009, reîncadrarea în funcția publică de conducere de director executiv, cu plata drepturilor bănești aferente acestei funcții de la data emiterii ordinului și până la reîncadrarea efectivă în funcția avută.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE GREFIER
--- - - -
Red./dact.
5ex./3.02.2010
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei
