Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 101/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.101
Ședința publică din data de 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Afrodita Giurgiu G
JUDECĂTOR 2: Adrian Remus Ghiculescu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios fiscal formulate de reclamanta International Europe SRL ( fosta - Com SRL) cu sediul în, jud. B în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin B, cu sediul în B,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 18 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art.156 (2) și art.260 (1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 25 martie 2008, 1 aprilie 2008 și 8 aprilie 2008, adoptând următoarea soluție:
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. 1231/42 la data de 23 mai 2007, reclamanta - Com SRL, a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin B, solicitând anularea deciziei nr.221/17 noiembrie 2006 emisă de, -Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care i-a fost respinsă contestația pentru suma totală de 2.017.529 lei și să se dispună suspendarea cauzei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că organul fiscal nu a ținut seama de reglementările contabile simplificate aprobate prin Ordinul nr.306/2002 cu respectarea prevederilor art.42 din Legea nr.82/1991 republicat, care stipulează că "situațiile financiare anuale simplificate trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței persoanei juridice pentru respectivul exercițiu financiar".
- Com SRL susține că debitele stabilite prin decizia de impunere nr.366/07.06.2006, emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr.1568/07.06.2006, "nu au la bază un temei legal valabil la data producerii evenimentelor" și că s-au aplicat retroactiv unele prevederile legale.
Societatea contestatoare invocă prevederile Ordinului nr.306/2002 conform căruia "o persoană juridică trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile în timp pentru asigurarea comparabilității informațiilor" și citează punctul 4.67 care precizează că "Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea ce se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unui provizion pentru depreciere".
Referitor la suma de 1.965.376 lei, - Com SRL susține că în anul 2003 "produsele finite au fost înregistrată în evidența contabilă la cost plus acciza" și că "fiind vorba de o greșeală de înregistrarepentru a nu mai reface toate evidența" s-a considerat "producția realizată fiind și vândută în totalitate", eroarea fiind "corectată prin înregistrarea în contabilitate în vederea reflectării corecte a rezultatului financiar a sumei de 1.965.376 lei diferența aferentă stocului".
De asemenea, societatea arată că în legătură cu aceasta sumă, organul de inspecție fiscală "nu a ținut cont de nota explicativă prin care se recunoaște că a fost făcută o eroare" și că "dacă avea dubii trebuia să solicite efectuarea unei expertize contabile ".
valorii stocului efectuată de societate în luna decembrie 2003 este conformă prevederilor pct.7.4 din HG859/2002.
În ceea ce privește suma de 241.048 lei, societatea arată că "a beneficiat de o eșalonare la plată a unor datorii în baza nr.OG40/2002, având încheiată Convenția nr.169 din 7 noiembrie 2003 și a înregistrat dobânzi curente de la eșalonare ca pe orice dobândă și le-a tratat așa cum prevede Legea nr.414/2002, la art.10 alin.1".
Societatea contestatoare susține că "dobânda la eșalonare eod obândă curentă datorată pentru eșalonare" care nu poate fi încadrată în prevederile art. 9 (7) lit.b) din Legea nr.414/2002, așa cum a procedat organul de inspecție fiscală.
Referitor la suma de 670.664 lei reprezentând dobânzi curente aferente eșalonării la plată a unor datorii în baza nr.OG40 nr.40/2002, înregistrate în anul 2004, - Com SRL susține că acestea sunt deductibile fiscal în baza prevederilor art.23 (1) din Legea nr.571/2003, organul de inspecție fiscală stabilind în mod eronat că aceste cheltuieli nu sunt deductibile fiscal în temeiul art.21 (4) lit.b) din Legea nr.571/2003.
În ce privește suma de 4.195.290 lei reprezentând pierdere din exploatare înregistrată în anul 2004, societatea contestatoare susține că nu a practicat "prețuri mai mici decât costurile la care se adăuga acciza și taxa pe valoarea adăugată", în facturile de vânzare fiind "înscrise prețuri mai mari decât prețurile de înregistrare (prețuri antecalculate), la care se adăuga taxa de pe valoarea adăugată".
De asemenea - Com SRL arată că pentru a încuraja "desfacerea în câștigării unui segment de piață și pentru evitarea unor pierderi din deprecierea stocurilor a trebuit să acorde discounturi în vederea asigurării desfacerii", suma de 4.195.290 lei reprezentând "cheltuieli de promovare a produsului de reclamă și publicitate", care sunt deductibile fiscal conform art.21 alin.1,2,3 și 4 din Legea nr.571/2003.
Privitor la taxa pe valoarea adăugată stabilită ca fiind de plată pe anul 2004 și 2005, societatea contestatoare susține că "organul de inspecție fiscală în mod eronat a calculat taxa pe valoare adăugată de plata la pierderea fiscală, motivând vânzarea sub cost plus acciza și taxa pe valoarea adăugată", cheltuielile în cauză fiind "cheltuieli de promovare a produsului, de reclamă și publicitate".
- Com SRL susține că raportul de inspecție fiscală nr.1568/07.06.2006 este "incorect" întrucât "organul de control anulează cheltuielile cu provizioanele neacordându-le deducere în anul 2003, iar în anul 2004 nu trece la venituri neimpozabile veniturile din anularea provizioanelor, pentru care nu a acordat deducere", provizioane "care de fapt reprezintă o corectare adusă stocurilor datorită modului de înregistrare a producției la cost plus acciza și pentru a prezenta situația reală a rezultatului activității", nerespectând astfel prevederile art.20 lit.d) din Legea nr.571/2003.
Pentru anul 2005, referitor la suma de 590.768 lei reprezentând dobânzi curente aferente eșalonării la plată a unor datorii în baza nr.OG40/2002, societatea contestatoare aduce aceleași argumente în susținerea deductibilității fiscale, ca și cele prezentate pentru anul 2004.
Referitor la suma de 1.180.944 lei reprezentând pierdere din exploatare înregistrată la data de 31 martie 2005, - Com SRL reiterează motivațiile prezentate în susținerea aceleiași categorii de cheltuieli înregistrate în anul 2004.
B formulat în cauză Întâmpinare prin care în principal a solicitat respingerea suspendării cauzei pentru neîntrunirea cerințelor art.14-15 din Legea nr.554/2004, iar în subsidiar, pe fondul litigiului, a arătat că își menține actul de control, pe care îl consideră ca fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale.
În urma probelor administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Organul de control fiscal a făcut un control la societatea reclamantă, în perioada 1.01.2002-28.02.2006, stabilind în sarcina acesteia un debit suplimentar pentru care a emis Decizia de impunere nr.366/7.06.2006, contestată prin acțiunea de față.
Pentru anul 2003, organul de control a reținut că societatea a înregistrat cheltuieli cu provizioane în sumă de 1.965.376 lei, care nu e deductibilă fiscal. De asemenea organul fiscal a stabilit că suma de 241.048 lei, reprezentând dobânda achitată pentru facilitățile fiscale acordate, nu este deductibilă fiscal.
Pentru anul 2004, s-a constatat că societatea a înregistrat cheltuieli de - lei, reprezentând dobânda achitată pentru facilitățile fiscale acordate și nu sunt deductibile fiscal potrivit art.21 alin.4, lit.b din Legea 571/2003. Totodată, organul de inspecție fiscală a reținut că reclamanta "nu a recuperat prin prețurile de vânzare costurile ocazionate de producerea produselor accizabile, la care se adaugă acciza și TVA prevăzute de art.246 alin.1 lit.f din Legea nr.571/2003 și pct.132 din Legea nr.1174/2004, fapt pentru care a stabilit că suma totală de - lei nu este deductibilă fiscal".
Pentru anul 2005, organul fiscal a stabilit că societatea a înregistrat suma totală de 590.768 lei reprezentând dobânda achitată pentru facilitățile fiscale acordate, și care nu este deductibilă fiscal. De asemenea, suma de 1.180.994 lei, reprezentând diferența de costuri nerecuperate prin prețurile de vânzare, nu este deductibilă fiscal.
Cu privire la TVA, verificarea vizat perioada 01.01.2002-28.02.2006, constatându-se că societatea avea obligația de a colecta această taxă în sumă de - lei, pentru care a calculat dobânzi de întârziere în sumă de - lei și penalități în valoare de 48801 lei.
Societatea reclamantă a contestat Decizia de impunere nr.366/2006, contestația fiind respinsă ca neîntemeiată de ANAF prin Decizia nr.22 din 17 noiembrie 2006.
În urma probelor administrate în instanță, Curtea reține că prezenta acțiune este întemeiată.
Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, depus la filele 165-196 dosar, a verificat documentația existentă la sediul societății și raportul de inspecție fiscală, stabilind că reclamanta a respectat convenția încheiată cu DGFP-B privind eșalonarea la plată a unor debite și a înregistrat corect în contabilitate sumele stabilite, inclusiv dobânda datorată. Ca urmare a respectării termenelor de plată convenite pentru plata obligațiilor fiscale, societatea ar fi trebuit să beneficieze de scutire de la plată a majorărilor, penalităților și dobânzilor achitate în plus.
Tot legat de convenția de eșalonare, expertul a stabilit că aceasta a rămas valabilă pe toată perioada eșalonărilor, iar deductibilitatea cheltuielilor cu dobânda în sumă de 21.083.029.537 lei este legală în virtutea următoarelor considerente: nelegalitatea impunerii la plata suplimentară, prin convenție, a unei astfel de sume, contrar prevederilor OUG nr.40/2002 actualizată în 2003; neacordarea scutirii de la plată în condițiile art.10; constituirea sumelor reprezentând penalități, majorări și dobânzi achitate în baza Convenției nr.168/2003, ca creanță a societății în relația cu bugetul de stat consolidat; aprecierea de către organul de control că plățile curente nu s-au efectuat la timp și prin urmare a fost încălcată convenția, se referă de fapt la diferențele suplimentare pe care organul de inspecție fiscală le-a stabilit, despre care societatea nu a avut cunoștință la termenele scadente. Pentru astfel de diferențe, legiuitorul a stabilit că nu intră în raporturi directe cu prevederile din convenție, cu atât mai mult cu cât însuși organul de inspecție fiscală a menționat în procesul-verbal de control plata anticipată a obligațiilor fiscale.
Expertul a concluzionat că reclamanta în perioada 2003-2005, prin vânzarea producției nu a recuperat costul de producție plus acciza și TVA-ul aferent, pierderea nerecuperată la 31 decembrie 2005 înregistrată 745.484 lei față de un profit impozabil de 1.578.424 RON stabilit de organul de inspecție fiscală.
Legat de rezultatele financiare ale societății reclamante, expertul a arătat că organul fiscal reținut un impozit pe profit suplimentar în sumă de 812 703 lei, dobândă în sumă de 273.496 RON și penalități de 81740 RON, totalizând 1.167.939 RON, iar în realitate, obligațiile suplimentare de plată erau de numai 16.746,34 RON.
Referitor la suma de 1.965.376 RON, expertul a susținut că reprezintă o parte din acciza aferentă stocului de țigarete de la data de 31.12.2003. Pe parcursul anului 2003 producția a fost evidențiată împreună cu acciza, motiv pentru care la finele exercițiului financiar pe anul 2003 se impunea corecția valorii stocului strict la costul de producție, fără accize. Pentru a realiza această ajustare s-a apelat la provizion, în sumă de 1.965.376 RON, venit neimpozabil, întrucât în anul 2004 stocul a fost repus la prețul de cost plus acciza; ca urmare a vânzării stocului, veniturile regăsindu-se în prețul de vânzare.
Referitor la TVA, instanța reține din cuprinsul raportului de expertiză, că pe perioada 2004-2005, societatea nu trebuia să înregistreze și să rețină TVA aferent pierderii din exploatare, astfel că nu datorează această taxă și nici dobânzi sau penalități de întârziere.
Faptul că organele de inspecție fiscală au identificat cuantumul costurilor nerecuperabile din vânzarea producției, nu poate fi imputat societății reclamante, care practică prețuri impuse de stat și nici nu poate constitui un temei legal pentru aplicarea TVA.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită în parte acțiunea și să dispună anularea în parte a deciziei 22/2006, a deciziei de impunere nr.366/2006 și a raportului de inspecție fiscală nr.1568/2006, în sensul că menține actul de control numai pentru suma de 16746,34 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar calculat pentru anii 2002-2003, cu majorările și penalitățile aferente.
În baza art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 25.000 RON onorariu de apărător și 2000 RON onorariu de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admis în parte contestația formulată de reclamanta International Europe SRL ( fosta - Com SRL) cu sediul în, jud. B în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin B, cu sediul în B,-, jud..
Dispune anularea în parte a deciziei nr.22/17.11.2006, a deciziei de impunere nr.366/07.06.2006 și a raportului de inspecție fiscală nr.1568/07.06.2006, în sensul că menține actul de control numai pentru suma de 16746,34 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar calculat pentru anii 2002-2003, cu majorările și penalitățile de întârziere aferente, conform raportului de expertiză întocmit de expert.
Respinge în rest obligațiile de plată din actul de control.
Obligă pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin către reclamanta International Europe SRL ( fosta - Com SRL) la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 25.000 RON onorariu de apărător și 2000 RON onorariu de expert.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2008.
Președinte Judecător,
G - - - -
Grefier
- -
Red. / tehnored.
5 ex./7 mai 2008
Președinte:Afrodita GiurgiuJudecători:Afrodita Giurgiu, Adrian Remus Ghiculescu
