Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 102/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 102
Ședința publică de la 14 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Loredana Albescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare cererea de suspendare a executării Ordinului nr.180/24.04.2009 emis de către Președintele ANOFM, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat pentru reclamantă și consilier juridic pentru pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că pârâta ANOFM a formulat în cauză întâmpinare prin care a fost invocată excepția prematurității introducerii acțiunii și înmânează un exemplar de pe aceasta apărătorului reclamantei.
Avocat învederează instanței că reclamanta a formulat și contestație împotriva Ordinului nr.180/24.04.2009 emis de ANOFM ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul acestei instanțe cu termen de soluționare la data de 24.09.2009, sens în care depune la dosar următoarele acte: certificatul de grefă emis de Curtea de Apel Bacău privind dosarul nr-, contestația formulată de reclamanta împotriva Ordinului nr.180/24.04.2009 emis de ANOFM și două copii a acestui ordin. De asemenea, în susținerea cererii de suspendare depune la dosar o serie de acte.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepția invocată în întâmpinare de ANOFM cât și pe fond.
Avocat, pentru reclamantă, solicită respingerea excepției prematurității introducerii acțiunii invocată prin întâmpinare de către pârâta ANOFM, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, considerând că au fost îndeplinite condițiile impuse de art.15 coroborat cu art.14 din Legea nr.554/2004. În continuare, consideră că Ordinul nr.180/2009 a fost emis de pârâtă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și Codul Muncii. Cu privire la paguba iminentă care s-ar produce reclamantei, învederează instanței faptul că reclamanta trebuie să restituie către o bancă comercială un credit, constând într-o sumă importantă de bani; că trebuie să-și ajute părinții pentru a-și procura medicamentele necesare, aceștia fiind pensionari și având o pensie foarte mică. De asemenea, reclamanta o are în îngrijire pe sa care este în etate și căreia banii din pensie nu îi ajung pentru procurarea alimentelor și medicamentelor, iar soțul acesteia o are în îngrijire pe mama sa, care este bolnavă de Alzheimer, acesta având un salariu destul de modest.
Apărătorul reclamantei solicită a se observa că luarea acestei măsuri abuzive a eliberării din funcție produce prejudicii nu numai reclamantei dar și altor persoane.
În concluzie, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru pârâta ANOFM, solicită respingerea cereri de suspendare a Ordinului nr.180/2009 pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cererii de suspendare executare act administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- la data de 12.06.2009 pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (), suspendarea executării Ordinului nr. 180/24.04.2009 emis de către Președintele, privind eliberarea din funcția publică deținută, aceea de director executiv adjunct al - B, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile în acțiunea principală de anulare ordin.
În motivarea cererii, a arătat reclamanta că solicitarea sa îndeplinește cerințele impuse de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în ceea ce privește "cazul bine justificat", a menționat că măsura eliberării din funcție dispusă conform dispozițiilor art. III din nr.OuG 37/2009 nu este în concordanță cu dispozițiile art. 99 al. 1 din Legea 188/1999, care stabilește condițiile și motivele de încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici.
În ipoteza desființării postului pentru motivul reorganizării, autoritatea avea obligația de a respecta condițiile prevăzute de Codul Muncii, art. 65 al. 2, care constituie dreptul comun în materie, desființarea postului trebuind să fie efectivă și să aibă o bază reală. Însă, ulterior emiterii ordinului, a organizat concurs pentru ocuparea respectivei funcții.
Mai mult, a susținut reclamanta, Legea nr. 202/2006 republicată, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale, prevede în continuare funcția de director executiv.
Măsura dispusă este abuzivă și discriminatorie, întrucât rezultatele obținute de către reclamantă au fost evaluate de către conducerea ca fiind foarte bune.
A mai arătat că majoritatea funcțiilor de execuție oferite reclamantei de către după eliberarea din funcție nu mai erau vacante încă din decembrie 2008 sau nu corespundeau pregătirii profesionale a acesteia.
Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, a precizat că în prezent are în derulare un credit, constând într-o sumă considerabilă, contractat de bancă pornind de la nivelul câștigurilor salariale conferite de funcția de director executiv, fiind pusă în imposibilitatea de executare a acestuia.
Reclamanta a arătat, totodată, că are împreună cu soțul în întreținere părinții și o mătușă, a căror îngrijire presupune cheltuieli cu medicamente și alte cheltuieli curente.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 106 Legea nr. 188/1999, art. 2, art. 14 - 15 Legea contenciosului administrativ, art. 65 Codul Muncii.
La cerere, reclamanta a anexat în copie: Ordinul nr. 180/24.04.2009 emis de către Președintele și plângerea prealabilă formulată împotriva ordinului.
În instanță, reclamanta prin reprezentant avocat și-a completat înscrisurile depuse în susținerea cererii cu următoarele: certificat de grefă emis de Curtea de Apel Bacău privind dosarul nr-, având ca obiect contestație împotriva Ordinului nr. 180/24.04.2009, cu termen de judecată fixat pentru data de 24.09.2009; conținut contestație împotriva Ordinului nr. 180/24.04.2009, Ordinul de numire în funcția publică, nr. 264/04.05.2006; rezultat procedură de evaluare reclamantă, lista funcțiilor publice vacante comunicate de la data de 12.05.2009; raport de evaluare a performanțelor profesionale, înscrisuri privind situația financiară.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.
A susținut pârâta că, în cauză reclamanta nu a produs dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, până la data sesizării instanței. Pe fondul cauzei, a arătat că, în calitate de instituție publică de interes național, organ de specialitate al administrației publice centrale avea obligația legală de a respecta dispozițiile nr.OuG 37/2009.
În situația reclamantei, reducerea postului a fost determinată de desființarea funcției publice de conducere în temeiul dispozițiilor art. III al. 1 Ou. 37/2009 și ale art. 13 al. 1 lit.d, din Legea nr. 188/1999.
A mai precizat că la art. 1 al. 3 din ordinul nr. 180/24.04.2009 se prevede că în perioada de preaviz reclamanta beneficiază de măsurile reglementate, respectiv cele prevăzute de art. 103 al. 2 din Legea nr. 188/1999. Astfel, afirmația reclamantei privind imposibilitatea de a fi încadrată într-o instituție publică apare ca fiind neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Cât privește dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dat fiind specificul cererii, constată că legea nu cere a se face o astfel de dovadă.
Conform textului art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poată să ceară suspendarea executării actului administrativ, după sesizarea în condițiile art. 7.
Promovarea unei astfel de cereri este condiționată doar de exercitarea recursului grațios la organul emitent.
Așadar, ceea ce este supus verificării de către instanță este doar sesizarea autorității publice emitente pentru revocarea actului, dovadă produsă în cauză.
Urmează ca excepția prematurității cererii invocată de pârâtă să fie respinsă ca nefondată.
Prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa un act administrativ care este emis în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actului administrativ constituie, prin urmare, o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate: doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 (1) din Legea nr. 554/2004, odată cu sesizarea autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
O astfel de măsură se justifică dacă actul administrativ conține dispoziții care, dacă ar fi aduse la îndeplinire mai înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului.
Prin ordinul contestat s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu al reclamantei prin eliberare din funcția publică de conducere, la data expirării termenului de preaviz, 24.05.2009.
Din conținutul art. III al. 1 din nr.OuG 37/2009, rezultă că funcțiile publice care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexă, precum și adjuncții acestuia se desființează în termenul de 32 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței.
Se observă că ordinul contestat a fost emis în aplicarea dispozițiilor legale mai-sus-enunțate, autoritatea emitentă neavând un drept de opțiune, astfel încât desființarea funcției s-a produs ope legis, cu consecința încetării raporturilor de serviciu ale reclamantei.
Așa încât, se reține că argumentele reclamantei nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În ceea ce privește prejudiciul, este evident că suprimarea veniturilor salariale creează premisele unei pagube, însă, aceasta nu este efectivă, atâta timp cât persoana în cauză nu prestează în momentul de față activitatea pe care o presupune funcția publică desființată.
Cu atât mai mult, cu cât aspectele relevate de către reclamantă nu pot fi privite ca fiind de natură a produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului.
Și cum cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, urmează a respinge ca nefondată cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, excepția prematurității cererii.
Respinge, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr.180/24.04.2009 emis de către Președintele ANOFM, formulată de reclamanta cu domiciliul în B, str. -, -.11, Sc.A, Ap.12, județul B în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ B, cu sediul în--22, sector 4,
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2009.
PREȘEDINTE,
Pt. GREFIER,
- plecat în -
GREFIER SECȚIE,
red. sent.
tehnored. /4 ex.
04.08.2009
Președinte:Loredana AlbescuJudecători:Loredana Albescu
