Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1047/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1047/
Ședința publică din 25 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 493/11 august 2008 Tribunalului Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata de M, prin cons. jur., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Recursul este declarat și motivat în termen.
Reprezentantul intimatei depune la dosar delegația de reprezentare, copia Deciziei nr. 88/30.09.2008 emisă de DGFP M prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei de impunere precum și copia Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere nr. 193/04.11.2008 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 62/04.11.2008.
Având în vedere actele depuse la dosar, reprezentantul intimatei solicită instanței să ia act că prezentul recurs a rămas fără obiect.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 493/11.08.2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, s-a dispus admiterea cererii formulate de reclamanta "" și, în consecință, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 111/17.06.2008, emisă de Administrația Financiară pentru Contribuabili M pentru suma de 90.276 lei, până la pronunțarea pe fond asupra acțiunii.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea din 24.07.2008 reclamanta, se arată în considerentele hotărârii atacate, a solicitat instanței să dispună suspendarea actului administrativ atacat până la pronunțarea instanței asupra fondului cauzei, motivând că a formulat în termenele legale atât contestația, cât și acțiunea, perioadă în care creditoarea intimată a declanșat procedura execuțional silită fiscală, iar prin executare, societatea reclamantă ar fi prejudiciată grav și ireparabil, învederând că are în derulare un contract SAPARD cu finalitate la 30.11.2008, pentru un ajutor financiar în sumă totală de 2.366.430 lei, ultima tranșă fiind de 500.000 lei, pentru luna septembrie 2008, pe care societatea nu ar putea-o plăti. Totodată, mai arată că are un număr de 130 de salariați permanenți față de care societatea reclamantă trebuie să achite salariile lunare.
La cerere, arată instanța de fond în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a depus înscrisurile în raport cu care se face referire în cererea de suspendare.
De asemenea, mai reține că reclamanta a depus, conform încheierii din 04.08.2008, recipisa care face dovada plății sumei de 10.000 lei.
Pârâta a solicitat respingerea cererii, susținând că petenta nu face dovada urgenței și a pagubei ce urmează să i se producă.
În fapt, reține instanța de fond, prin decizia de impunere nr. 111/17.06.2008, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată în sumă de 90.276 lei privind cheltuielile de întreținere și exploatare aferente autovehicolului MERCEDES - BENZ nr. B - 87030, care aparține " AGRO" și care are ca obiect contractul de prestări servicii transport, obligație de plată ce a fost contestată de reclamantă prin acțiunea introductivă de instanță.
Instanța de fond argumentează că cererea este justificată prin nevoia de stabilitate financiară în perioada următoare de timp, care să-i permită derularea plăților în ce privește contractul SAPARD, pentru că prin neplata ratei ar exista riscul să piardă aceste fonduri.
Totodată, dacă obligația fiscală, prin hotărârea finală judecătorească, se va dovedi reală, prin derularea inclusiv a acestui contract, pârâta își va putea recupera sumele pretins datorate de reclamantă tocmai prin continuarea activității.
În drept, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs pârâta M, solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună respingerea cererii de suspendare ca urmare a rejudecării cererii. În motivele de recurs se arată că, deși reclamanta face referire în cerere la dificultățile economice prin care ar trece dacă s-ar proceda la executare, aceasta nu ar fi făcut dovada existenței vreunui caz bine justificat și nici iminența producerii vreunei pagube, astfel că nu ar fi fost întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, mai arată că era necesar a i se impune, în raport cu dispozițiile nr.OG 92/2003, o cauțiune reclamantei în cuantum de până la 20% din cuantumul sumei contestate. Recurenta mai afirmă că instanța s-a pronunțat constant în sensul respingerii unor astfel de cereri, invocând decizii de speță, pe care însă nu le-a depus la dosarul cauzei.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În ce privește motivul de recurs legat de cuantumul cauțiunii, sintagma folosită de legiuitor este cea " de până la 20%", ceea ce înseamnă că maximul sau egalul cuantumului cauțiunii pe care instanța îl poate prevedea este acest procent, procent peste care instanța nu poate trece. Cu alte cuvinte, instanța poate acorda un procent, în funcție de natura, complexitatea cauzei, un procent între 0,1 - 20 %. Or, din acest punct de vedere, instanța a prevăzut un cuantum de peste 10% din suma contestată (10.000 lei cauțiune, iar valoarea contestată este de 90.276 lei).
Instanța va respinge acest motiv de recurs ca nefundat și netemeinic.
În legătură cu fondul cererii de suspendare, instanța constată că legiuitorul impune, la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, două condiții care sunt necesar a fi îndeplinite cumulativ pentru ca cererea de suspendare să fie admisă: prevenirea unei pagube iminente și existența unui/unor caz/uri bine justificate.
Art. 2 alin. 1 lit. ș) definește paguba iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
Este evident că prin punerea în executare a titlului de creanță, având în vedere cuantumul ridicat al creanței, prejudiciul material este unul previzibil pentru societate.
În ce privește cazurile bine justificate, legiuitorul le-a definit la art. 2 alin. 1 lit. t) ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
Sigur, instanța nu se poate pronunța asupra fondului cauzei, deci nu poate cerceta argumentele invocate de petenta intimată în contestația formulată împotriva deciziei de impunere. Însă, poate pipăi fondul, în sensul în care, având în vedere actele depuse la dosar, respectiv contractul de prestări servicii dintre "" și " AGRO", precum și faptul că toate cheltuielile, considerate deductibile de către petenta intimată, ar fi fost făcute în scopul realizării de venituri impozabile, sens în care petenta a și demonstrat că parte din livrările din produsele proprii au fost efectuate cu autovehiculul în cauză conform actelor și documentelor contabile prezentate organului fiscal.
Astfel, chiar dacă acest aspect concret și esențial al cauzei va fi analizat atât de organul fiscal în soluționarea cauzei, cât și de, eventual (în ipoteza în care s-ar respinge contestația), instanță, există premise din care instanța de recurs să concluzioneze că există acea îndoială serioasă în ce privește legalitatea actului administrativ atacat prin contestație de petenta intimată.
Pe de altă parte, un caz justificat care a fost reținut în mod corect de instanța de fond este legat și de acela al dificultății pe care executarea sumei de bani de către organul fiscal ar aduce-o plății pe care petenta intimată urma să o facă în luna noiembrie 2008, ca ultimă tranșă în executarea unui contract SAPARD.
Pentru toate aceste motive, și cum alte motive nu au fost identificate, din acelea care pot fi invocate de instanță și din oficiu, instanța va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 493/11 august 2008 pronunțată de Tribunalului Mureș, dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./16.01.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
