Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 106/ Dosar Nr-
Sedința publică din 05 februarie 2010
Completul de judecată format din
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 920/CA/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 920/CA/27.10.2009 Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B; a respins cererea formulată de reclamanta - SRL formulată împotriva pârâtului Municipiul B, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Municipiului B și a respins cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului B și Primăria Municipiului
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că dispoziția a cărei suspendare se solicită a fost emisă de Primarul Municipiului B, purtând antetul Primăriei Municipiului
Față de aceste aspecte, instanța a reținut că pârâtul Municipiul B, ca unitate administrativ teritorială, nu are calitate procesuală pasivă, nefiind emitentul actului în discuție.
Nefiind autoritatea administrativă emitentă a dispoziției, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul
Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria Municipiului B, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin. 1 lit b din Legea nr. 554/2004, prin autoritate publică se înțelege orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Văzând și dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a respins excepția.
Cu privire la cererea de suspendare, instanța a reținut că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazuri bine justificate, constând în împrejurări legate de starea de fapt și de drept care ar fi de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității dispoziției atacate și care să impună suspendarea acesteia.
Astfel, în speță există întocmit procesul verbal de constatare de către inspectorul din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi B - Biroul de Investigare a Fraudelor în care se menționează că numitul nu a putut prezenta atestatul eliberat de Autoritatea Rutieră Română B, precum și adresa nr. 4220/31.07.2009 din care rezultă că persoana de mai sus nu figurează în baza de date a ARR.
Într-o atare situație, trimiterile reclamantei la faptul că nu există înscrisuri din care să rezulte că ar fi încălcat legislația în materie, respectiv art. 14 ind. 3 alin. 5 lit h din Legea nr. 38/2003 sunt fără suport, în raport de actele menționate nefiind probată o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
Față de dispozițiile art. 14 ind. 3 alin. 5 lit.h și art. 56 alin. 5 din Legea nr. 38/2003, rezultă că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei referitoare la faptul că retragerea autorizației taxi ar reprezenta o sancțiune complementară ce ar trebui aplicată pe lângă o sancțiune principală, din textele de lege indicate anterior nerezultând o asemenea împrejurare.
Art. 39 din Ordinul nr. 267/29.10.2007 se referă la retragerea autorizației de transport și nu a autorizației de taxi, cele două acte fiind distincte și reglementate ca atare de Legea nr. 38/2003.
Ținând seama de argumentele menționate, excepția prescripției nu poate fi avută în vedere ca o cauză care să impună suspendarea dispoziției în discuție.
De asemenea, față de actele dosarului și de mențiunile din adresele în baza cărora a fost emisă dispoziția atacată este fără relevanță, sub aspectul cererii de suspendare, împrejurarea că reclamanta nu are cunoștință de faptul că vreunul dintre șoferii colaboratori ai societății nu este atestat profesional, neputându-și invoca în apărare propria culpă.
Față de numărul autorizațiilor taxi deținute de reclamantă, instanța a reținut că nu sunt întrunite nici condițiile referitoare la existența pagubei iminente. Având în vedere argumentele de mai sus, instanța a respins cererea.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta SCS. SRL B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ contestat.
Existența cazului bine justificat rezultă din împrejurări care creează o serioasă îndoială asupra legalității actului administrativ. Nu s-a depus nici un înscris care să creeze o legătură de cauzalitate directă între faptele constatate în sarcina unor persoane fizice conducătorii auto și conduita societății reclamante. Persoanele fizice depistate în trafic nu sunt angajații societății lucru obligatoriu în cazul încredințării autoturismului pentru efectuarea de servicii de taximetrie. Nu există vreo probă din care să rezulte colaborarea conducătorului auto cu societatea reclamantă. Adresele ARR menționează că persoana fizică nu figurează în baza de date ARR fără a preciza în ce calitate nu figurează.
Este îndeplinită și condiția prevenirii unei pagube iminente și ireversibile întrucât retragerea autorizației de taximetrie are consecințe deosebit de grave asupra activității comerciale a societății prin neîncasare profit, diminuare număr mașini folosite, imposibilitatea acoperire cheltuieli derivate din activitate - dispecerat etc. Autoturismele utilizate în activitatea de taximetrie se autofinanțează și sunt încheiate contracte de leasing, iar șoferii angajați cu contract de muncă sunt împiedicați să-și desfășoare activitatea.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru că nu sunt întrunite cumulativ condițiile legale privind existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Reclamanta a susținut existența unor puternice dubii care planează asupra actului administrativ atacat, iar instanța de recurs, examinând actul, constată că nu se confirmă susținerile privind Dispoziția Primarului Municipiului B nr 6089/24.08.2009.
autorizat - SRL Baf ost sancționat cu retragerea Autorizației taxi nr.1283/2006, iar în considerentele deciziei se face referire la actele care au stat la baza acesteia.
Față de criticile din recurs se constată că există procese verbale de constatare încheiate de inspectorii Serviciului Transporturi - Biroul de Investigare a Fraudelor din cadrul, din care rezultă că la data de 29 iulie 2009, astfel cum rezultă din adresele ARR - Agenția B, conducătorul auto a fost surprins efectuând serviciul de transport persoane în regim de taxi cu autovehiculele aparținând reclamantei - B-74- - fără a deține certificatul de atestare profesională așa cum prevede art.26 alin.1 lit.b și art.52 alin.2 lit.c din Legea nr.38/2003, și nu figurează în baza de date a ARR ca având acest certificat de pregătire profesională.
În ceea ce privește susținerile recurentei potrivit cărora persoana fizică depistate în trafic nu au nicio legătură cu societatea, nu figurează ca angajat a societății, relațiile dintre transportatorul autorizat - persoană juridică și taximetriști nu pot fi relații de colaborare, se constată că acestea sunt nefondate întrucât transportatorii autorizați au obligația legală de a angaja taximetriștii pe bază de contract individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul eritorial d e Muncă.
Conform art. 2 alin 1 lit tal egii contenciosului administrativ prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
În speță se constată că prima condiție prevăzută de art. 14 alin 1 Legea nr 554/2004 nu este îndeplinită, neexistând nicio îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
În ce privește a doua condiție a legii se constată că potrivit art. 2 alin 1 lit șal egii contenciosului administrativ prin pagubă iminentă se înțelege în speță prejudiciul viitor și previzibil.
Instanța de fond a reținut din probele cauzei că în condițiile în care reclamanta deține alte 106 autorizații de desfășurare a activității de taxi, nu există niciuna din consecințele invocate în cererea de recurs. Paguba eminentă nu poate fi apreciată în speță ca dovedită, cum corect a interpretat și instanța de fond
În consecință recursul se va respinge potrivit art. 312 alin 1 și 2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL B împotriva sentinței civile nr. 920/CA/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,5.02.2010.
Președinte pentru judecător Judecător
- - - -, - -
aflat în concediu de odihnă,
semnează președinte instanță
- -
Grefier
Red./5.03.2010
Dact./ 22.03.2010/4 ex.
Jud fond
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
