Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 109/ Dosar nr-
Ședința publică din 05 februarie 2010
Completul de judecată format din
PREȘEDINTE: Mirena Radu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B împotriva încheierii de ședință din data de 30 noiembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05 februarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din data de 30.11.2009 pronunțate de Tribunalul Covasnaa admis cererea formulată de reclamanta - - -. G în contradictoriu cu pârâtele Direcția Regională de Accize și Operațiuni Vamale B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale și Direcția Generală a Finanțelor Publice C și, în consecință:
A dispus suspendarea executării Deciziilor pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5607/12.09.2008, nr.5755/23.09.2008, nr. 5747/22.09.2008, nr. 5601/12.09.2009, nr. 5569/11.09.2008, nr. 5679/17.08.2008 nr. 5635/15.09.2008 și nr. 5692/18.09.2008 până la soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea acestor acte.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a apreciat că cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale este justificată pentru următoarele considerente:
Prin controlul ulterior efectuat în perioada 12.08.2008 - 23.09.2008 de către Direcția Județeană de Accize și Operațiuni Vamale C asupra unor operațiuni înregistrate în regim suspensiv la - -, s-a reținut nerespectarea de către reclamantă a obligațiilor de a încheia operațiunea vamală în termenul acordat în acest sens. Ca urmare, organul de control a încheiat procesele verbale de control, emițând totodată și decizii de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, după cum urmează:
- procesul-verbal de control nr.5746/22.09.2008 - decizia nr.5747/22.09.2008;
- procesul-verbal de control nr.5691/18.09.2008 - decizia nr.5692/18.09.2008; - procesul-verbal de control nr.5678/17.09.2008 - decizia nr.5679/17.09.2008;
- procesul-verbal de control nr.5634/15.09.2008 - decizia nr.5635/15.09.2008;
- procesul-verbal de control nr.5606/12.09.2008 - decizia nr.5607/12.09.2008;
- procesul-verbal de control nr.5568/11.09.2008 - decizia nr.5569/11.09.2008;
- procesul-verbal de control nr.5600/12.09.2008 - decizia nr.5601/12.09.2008;
- procesul-verbal de control nr.5754/23.09.2008 - decizia nr.5755/23.09.2008, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare reprezentând drepturi vamale în sumă de 159.424 lei constând în comision, TVA cu majorări și penalități aferente.
Conform art.14 alin1 din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".
Așadar, suspendarea executării unui act administrativ constituie o situație de excepție, care poate interveni numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Potrivit art.2 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ, prin "pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau serviciu public", iar conform art.2 lit. t), prin "cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".
In cauză, s-a apreciat că cele două cerințe sunt îndeplinite cumulativ.
Cât privește cazul bine justificat, instanța a considerat că pentru dovedirea acestuia nu trebuie prezentate dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
În condițiile în care nu se pot atinge chestiuni de fond în această etapă procesuală, împrejurările de natură a crea dubii asupra legalității actelor administrative fiscale atacate rezultă cel puțin din susținerile reclamantei în sensul că din actele administrative întocmite nu rezultă în mod expres și cu claritate modul în care organele de control au ajuns la sumele ce îi sunt imputate societății.
Simpla contestare a actelor administrative, cât și aspectele invocate în apărare de către reclamantă referitoare la refuzul organului de control de a lua în considerare deconturile prezentate în justificarea operațiunilor de import-export și de producție în sistem lohn (refuz nemotivat în drept de către organul de control vamal) - aspecte care pot fi verificate numai cu prilejul întocmirii expertizei contabile admise în cauză și clarificate odată cu soluționarea fondului - sunt de natură a induce instanței, în mod firesc, serioase îndoieli în ce privește legalitatea actelor atacate.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin Decizia nr. 3015/23.09.2008.
Sub aspectul prejudiciului iminent se are în vedere faptul că în cauză au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor societății reclamante - conform procesului verbal de sechestru pentru bunurile imobile din 14.10.2008, emițându-se totodată și somații de plată.
unor bunuri și imposibilitatea folosirii lor, în sensul înlăturării caracterului de dispoziție, constituie prin ea însăși o pagubă. Sub acest aspect este vizată împrejurarea legată de imposibilitatea garantării unor eventuale credite.
Dat fiind caracterul executoriu al deciziilor emise, precum și măsurile asigurătorii luate, se poate accepta ideea că o executare silită este iminentă - situație în care una din măsurile ce urmează a fi luate este poprirea conturilor curente ale reclamantei. Aceasta presupune că orice sume rulate prin aceste conturi ar fi afectate, cu prioritate, plății datoriilor vamale reținute prin actele administrative obiect al cauzei, iar cheltuielile aferente activității economice curente (materie primă, materiale consumabile, utilități, cheltuieli de personal, rambursarea creditelor contractate de la băncile comerciale etc.) nu mai pot fi onorate, paguba iminentă fiind evidentă, ceea ce este de natură să perturbe în mod grav activitatea economică a reclamantei.
previzibilă gravă a activității economice a firmei, care ar conduce indubitabil la insolvența acesteia, este evidentă.
Lucrările de analiză socio-economică asupra activității reclamantei administrate în rejudecare, deși au caracterul unor expertize extrajudiciare, sunt de natură a releva situația economico-financiară dificilă a reclamantei datorită imposibilității asigurării fondurilor financiare necesare derulării activității curente în cazul executării silite a deciziilor atacate.
Trebuie menționat că, în aceeași perioadă reclamanta - - a făcut obiectul și al altor controale vamale în urma cărora s-au emis și alte decizii de regularizare, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații suplimentare însumând 916.002 lei. Reclamanta a contestat și aceste acte administrative solicitând suspendarea executării lor, ceea ce face obiectul dosarelor -, nr- și nr- aflate pe rolul Tribunalului Covasna.
În situația în care s-ar executa silit sumele cumulate stabilite prin toate deciziile de regularizare obiect al celor 4 cauze, respectiv 1.075.426 lei, coroborat cu starea economico-socială la nivel național deosebit de critică generată de criza economică mondială, se poate trage concluzia că reclamanta ar fi lipsită de mijloacele financiare care să asigure continuarea activității, ceea ce ar duce, în mod inevitabil, la incapacitate de plată, cu toate consecințele economice, sociale și fiscale ce decurg din aceasta.
Dacă la finalizarea procesului, reclamanta ar avea câștig de cauză, efectele executării silite nu ar putea fi atenuate printr-o eventuală întoarcere a executării chiar dacă instituția pârâtă ar returna sumele reținute inclusiv cu dobânzile aferente.
Pentru considerentele arătate, având în vedere și caracterul vremelnic al suspendării executării, instanța a apreciat că cererea de suspendare a executării actelor administrative este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a dispus suspendarea executării actelor administrative fiscale atacate.
Această măsură este în concordanță și cu nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, recomandare prin care se arată că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate poate cauza persoanelor juridice, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, care, din motive de echitate, trebuie evitat în măsura posibilului.
Împotriva hotărârii au declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În dezvoltarea motivelor de recurs prima pârâtă a arătat că nu s-a depus vreun înscris sau nu s-a administrat vreo altă probă care să dovedească existența pagubei iminente.
ridicat al creanței nu este de natură prin el însuși să fie considerat o astfel de pagubă.
Organul fiscal a aplicat legea, la scadența creanței inițiind procedura de executare silită. În cazul contestării executării silite sau a întoarcerii executării silite, organul fiscal poate fi obligat la restituirea creanței încasate împreună cu dobânzile legale.
Paguba iminentă rezultă din faptul că organul fiscal pe timpul executării silite calculează majorări de întârziere întrucât aceste accesorii ale creanței fiscale principale curg de drept.
De asemenea nu s-a dovedit existența cazului bine justificat, nu s-a dovedit un interes legitim și o îndoială serioasă asupra legalității actului.
În mod greșit s-a reținut că actul administrativ fiscal este lovit de nulitate absolută pentru că nu respectă condiții de formă prevăzute de art. 43 din Codul d e procedură fiscală.
Modelul tipizat al deciziei de regularizare este stabilit prin Ordin și nu se aplică condițiile generale de formă ale actelor administrativ fiscale prevăzute de art. 43 Cod procedură fiscală.
Direcția Generală a Finanțelor Publice C a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu este instituția competentă să administreze și să execute silit aceste obligații vamale.
Pe fond a arătat că înscrisul denumit "Analiza socio - economică asupra - întocmită de Business SRL" are valoarea unui raport de expertiză extrajudiciară care susține interesele reclamantei și nu ar fi trebuit reținut de instanța de fond.
O expertiză extrajudiciară poate fi folosită în proces în situația în care ambele părți sunt de acord cu acest fapt. Ca urmare, ea nu poate fi probă în proces.
Instanța de fond nu a ținut seamă de îndrumările date prin decizia de casare de Curtea de APEL BRAȘOV care a apreciat că nu s-au administrat probe în dovedirea iminenței producerii unei pagube.
Celelalte înscrisuri de care s-a folosit reclamanta nu sunt de natură să facă dovada existenței unei pagube iminente.
Nici cazul bine justificat nu este dovedit întrucât instanța de casare a reținut că un cuantum însemnat al sumei stabilite și iminența executării nu constituie prin ele însele un argument în acest sens.
Imobilul evidențiat în Cod fiscal nr. 23526 al localității -. G era deja indisponibilizat de către Bank sucursala -. G la data la care s-a notat dreptul de ipotecă de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, deci nu i s-a produs nici un prejudiciu legat de imposibilitatea garantării unor eventuale credite.
Formularea unei cereri de suspendare este condiționată de dovedirea existenței unui drept vătămat sau a unui interes legitim vătămat prin actul autorității publice.
Cererea reclamantei nu conține nicio mențiune privind dreptul vătămat sau interesul legitim vătămat, cazul bine justificat și prejudiciul iminent ca cerințe legale ale acesteia.
Examinând hotărârea atacată, motivele de recurs invocate și prevăzute de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta - -. Gac hemat în judecată pârâtele pentru suspendarea executării a opt decizii de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, decizii care au fost contestate, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 363/2008 a Direcția Generală a Finanțelor Publice
Calitatea procesuală pasivă a Direcția Generală a Finanțelor Publice C este justificată de obiectul judecății și probele administrate.
Pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Conform art. 2 alin 1 lit tal egii contenciosului administrativ prin cazuri bine justificate se înțeleg împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
În speță se constată că prima condiție prevăzută de art. 14 alin 1 Legea nr 554/2004 este îndeplinită, respectiv îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
În condițiile în care prin Decizia nr. 577/2.09.2009 Curtea de APEL BRAȘOVa apreciat că este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se administra probe pentru dovedirea condiției pagubei iminente, considerentele sentinței civile nr. 548/2009 a Tribunalului Covasna privitoare la prima condiție prevăzută de lege rămân câștigate cauzei și rețin îndeplinirea acestei condiții.
În ce privește a doua condiție a legii se constată că potrivit art. 2 alin 1 lit șal egii contenciosului administrativ prin pagubă iminentă se înțelege în speță prejudiciul viitor și previzibil.
Instanța de casare a considerat necesar ca instanța de fond să administreze probe pentru dovedirea pagubei iminente, acestea fiind limitele casării.
Ca urmare instanța de recurs constată că pentru dovedirea acestei condiții reclamanta a solicitat și instanța a admis proba cu înscrisuri: o analiză socio-economică realizată de o societate privată de audit, analiză realizată la data de 30.02.2009, în cursul procesului judiciar, dar fără a avea valoarea unei expertize judiciare; înscrisuri privind situația financiară a societății, a locurilor de muncă, a contractelor de credit în derulare ale societății, acte de proprietate imobiliară.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C contestat înscrisul "Analiza socio - economică asupra - întocmită de Business SRL" arătând că are valoarea unei expertize extrajudiciare și ca urmare nu i se pot opune concluziile acestuia.
Instanța constată că în cauză reclamanta a propus și instanța a admis administrarea de înscrisuri care să aibă drept scop lămurirea pretenției acestuia privind existența pagubei iminente.
În cauză nu s-a pus în discuție proba expertizei extrajudiciare iar înscrisul depus de parte și apreciat de pârâtă a avea această valoare, nu are valoarea unei expertize judiciare ci doar a unui înscris a cărui analiză va fi coroborată cu celelalte înscrisuri depuse de parte.
Astfel, reclamanta se constată a fi o societate comercială care are ca obiect de activitate producție textile care desfășura activitate în forma lohn. Această activitate s-a diminuat constant cu efect asupra numărului de angajați care în luna septembrie 2009 erau de aproximativ 300.
Reclamanta a făcut dovada furnizorilor interni și externi și a faptului că activitatea se derulează pe baza de comenzi ferme, fără acumulări de stocuri de materii prime și materiale, astfel încât imposibilitatea de a se aproviziona cu materii prime și materiale ar îngreuna semnificativ derularea activității.
În același timp se constată că în ultimii doi ani societatea a înregistrat pierderi financiare și în exploatare care au drept cauză evenimente obiective sau necesare: fluctuație curs euro-leu, fluctuație personal, cheltuieli cu specializarea acestuia.
Societatea are capacitatea de a face față angajamentelor asumate pe termen însă se confruntă cu dificultăți privind plata datoriilor scadente rezultate din operațiuni curente și din prelevările obligatorii.
În prezent societatea dovedește că nu își poate recupera la timp creanțele datorate de terți și nu poate lichida în timp util stocurile de producție existente.
Ca urmare, se constată că prin deciziile atacate s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată suplimentare reprezentând drepturi vamale în sumă de 159.424 lei la care se adaugă majori și penalități aferente.
Executarea silită a acestei creanțe, care s-ar realiza într-un timp foarte scurt, ar pune în mod obiectiv societatea în situația blocării activității și a imposibilității îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate, ceea ce echivalează cu paguba iminentă, condiție prevăzută de lege.
Înscrisurile administrate ca probă în cauză conving instanța despre existența acestei condiții legale și pentru că sunt întrunite cumulativ ambele cerințe ale art. 14 din Legea nr..554/2004 instanța constată nefondate recursurile declarate în cauză.
Se vor aplica dispozițiile art. 312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice C împotriva încheierii de ședință din 30.11.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.02.2010.
Președinte pentru judecător Judecător
- - - -, - -
aflat în concediu de odihnă,
semnează președinte instanță
- -
Grefier
Red./ 05.03.2010
Dact./ 22.03.2010/6 ex.
Jud.
Președinte:Mirena RaduJudecători:Mirena Radu, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
