Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1068/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR. 1558.105.2009
DECIZIA NR. 1068
Ședința publică din data de 28 iulie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Mun. P,-, județ P, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 218 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal -.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile: recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice P, intimata reclamantă - SRL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediul serviciului registraturii o cerere formulată de intimata reclamantă - SRL P, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător, fiind înregistrată sub nr. 13706/28.07.2009.
Curtea, respinge cererea formulată de intimata reclamantă - SRL P, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător, ca nefiind temeinic motivată în conformitate cu prevederile art. 156 Cod procedură civilă, având în vedere că aceasta a primit citația la data de 03 iulie 2009, cu mult timp înaintea termenului de judecată.
Constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, reclamanta - SRL a solicitat in contradictoriu cu DGFP P - pentru Contribuabilii Mijlocii, suspendarea executării deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată, stabilite de inspecția fiscala in data de 23.02.2009, pana la pronunțarea instanței de fond.
In motivarea cererii a arătat reclamanta că urmare a inspecției fiscale din intervalul 01.01.2005-31.12.2007 a fost stabilit un impozit pe profit in suma de 943.877 lei de către agenții fiscali, mai mare cu 88.584 lei decât impozitul calculat și declarat de societate, în cuantum de 855.293 lei.
A mai susținut reclamanta că se încadrează în prevederile stipulate de Legea 571/2003, ca fiind deductibile contractele de prestări servicii încheiate cu și, acestea îndeplinind cumulativ condițiile impuse de art. 48 din Legea 571/2003 privind existența contractului, prestația efectivă, termene de execuție și tarifele percepute.
S-a mai învederat că cheltuielile cu serviciile de management, consultantă, asistența sau alte prestări de servicii nu sunt deductibile dacă nu sunt încheiate contracte, iar contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității, dar odată îndeplinite cele două condiții, organele fiscale pot solicita justificări suplimentare privind necesitatea prestării acestora in scopul desfășurării activității.
Reclamanta a mai susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ, până la pronunțarea instanței de fond, pentru prevenirea unei pagube iminente, existând un caz bine justificat al solicitării acestei măsuri.
Prin concluziile scrise formulate, parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea celor două cerințe esențiale ale art. 14 din Legea 554/2004.
Prinsentința nr. 218 din 14 aprilie 2009 Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictor cu parata Administrația Finanțelor Publice P, a suspendat executarea deciziei de impunere nr. 24958/23.02.2009 emisă de pentru Contribuabilii Mijlocii pana la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit disp. art. 14 din Legea 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
A mai reținut prima instanță faptul că cele două condiții: cazul bine justificat și iminenta unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale spetei respective, pe baza împrejurărilor de fapt si de drept prezentate de partea interesata; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare prezumției de nelegalitate și să facă verosimila iminenta producerii unei pagube in cazul particular supuse evaluării.
Art. 14 din Legea 554/2004 impune îndeplinirea cumulativa acestor două condiții, respectiv cazul bine justificat si paguba iminentă, astfel cum acestea sunt definite in art. 2 alin. 1 lit. ș si din Legea 554/2004.
Suspendarea actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor si intereselor particularilor pana la momentul la care instanța competenta va cenzura legalitatea actului, consacrata prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât in sistemul Consiliului Europei cat si in ordinea juridica a Uniunii Europene.
Din acest punct de vedere legea răspunde recomandărilor Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, întrucât prevede atribuția instanței de contencios administrativ de ordona masuri provizorii de protecție a drepturilor și intereselor particularilor atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare pentru a se evita exercitarea abuziva a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.
In ceea ce privește cazul bine justificat, tribunalul a apreciat că reclamanta odată cu investirea instanței de fond cu soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere nr. 24958/23.02.2009, trebuia să aibă posibilitatea de a administra probatorii de natura a constata legalitatea încheierii contractelor de prestări servicii cu și, de a justifica serviciile de consultantă prestate în favoarea sa și de a dovedi utilitatea costurilor deplasărilor in străinătate, precum și a echipamentelor de lucru și celorlalte produse achiziționate.
Acesta reprezintă în opinia instanței un caz bine justificat, în condițiile în care reclamanta nu s-a mărginit doar la a contesta sumele reținute de către organele fiscale, explicând în detaliu de ce apreciază că pentru fiecare capitol reținut în mai sus menționata decizie nu datorează sumele constatate.
In ceea ce privește paguba iminentă, cea de-a doua condiție impusă de disp. art. 14 din Legea 554/2004, astfel cum este aceasta definită de art. 2 lit. din legea 554/2004, tribunalul a apreciat pe baza înscrisurilor depuse de reclamantă, că și sub acest aspect cererea de suspendare executare a deciziei de impunere 24958 din 23.02.2009 este întemeiată.
Astfel, reclamanta a depus la dosarul cauzei corespondenta cu partenerii săi din care rezultă necesitatea și urgența achitării unor diverse sume de bani, sume importante pentru derularea in continuare a relațiilor comerciale.
De asemenea, aceasta a depus contractul de vânzare-cumpărare nr. 678 din 27.02.2009 și anexele la acest contract, contractul de vânzare-cumpărare nr. 456 din 10.02.2009 din care rezultă importanța derulării în continuare a activității specifice de către reclamantă, angajată în prestarea anumitor servicii și livrarea anumitor produse, precum și necesitatea achitării la termen a numeroase facturi de valoare importantă.
S-a concluzionat că executarea deciziei de impunere a cărei suspendare se solicita, ar crea un prejudiciu semnificativ reclamantei, prejudiciu de natura a afecta și partenerii săi contractuali, atât din țară cât și din străinătate, astfel că s-au apreciat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004, motiv pentru care s-a admis acțiunea și s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 24958 din 23.02.2009, până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că instanța de fond a ignorat caracterul specific al actelor administrative, potrivit căruia administrația este în drept să pornească executarea lor, fără a fi necesară intervenție justiției. Acestea se bucură de prezumția de legalitate precum și faptul că actul administrativ este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice, într-un stat de drept și o democrație constituțională. Pe de altă parte, legea contenciosului administrativ nu admite, ca regula generală, suspendarea în orice împrejurări, a actelor administrative.
In consecință, menționează că suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere a efectului acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio), în acest sens fiind modul de redactare a textului indicat anterior, din care rezultă că suspendarea nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente.
S-a mai arătat că instanța de fond nu a solicitat documente din care să rezulte cifra de afaceri a reclamantei, capacitatea sa financiară neputând fi apreciată decât în baza acesteia, întrucât cuantumul sumei stabilite prin actul de control nu poate constitui prin el însuși dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
In concluzie, apreciază că - SRL nu a arătat în concret care sunt împrejurările ce reprezintă cazul bine justificat, care să creeze o îndoială serioasă în privința Deciziei de impunere emisă de DGFP P, deoarece deductibilitatea sau nedeductibilitatea anumitor cheltuieli efectuate de reclamantă, vizează fondul cauzei, neputând fi analizate în procedura reglementată de art. 14 din Legea contenciosului administrativ.
Împrejurarea că societatea a formulat contestația administrativă împotriva deciziei de impunere, care nu a fost soluționată încă, nu este suficientă pentru a dovedi îndeplinirea condiției existenței cazului bine justificat, această cerință nefiind probată nici prin faptul că organele fiscale au început executarea silită a sumelor evidențiate în decizie.
De asemenea, mai precizează că nu împărtășește punctul de vedere al instanței de fond nici cu privire la pretinsa îndeplinire a celei de a doua condiții impuse de lege: nu s-a făcut dovada indisponibilizării în totalitate a conturilor societății, în favoarea organelor fiscale. In opinia sa, paguba iminentă nu a fost dovedită și nu este suficientă pentru a se concluziona ca o astfel de plată ar perturba grav funcționarea societății.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041, Curtea reține următoarele:
Susținerile recurentei privind neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 care reglementează posibilitatea suspendării unui act administrativ individual, într-un caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, după dovedirea îndeplinirii procedurii prealabile administrative de contestare a acestuia, conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ sunt nefondate.
Astfel, în mod corect prima instanță a constatat că există în speță, un caz bine justificat ", așa cum este acesta definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, întrucât documentația prezentată de contestatoare are aparența legalității îndeplinirii cerințelor de deductibilitate a sumelor înscrise în contractele de prestări servicii încheiate cu și în sensul disp.art. 48, și art. 21 lit. m din Legea nr. 571/2003, privind codul fiscal și Normele metodologice de aplicare a acestuia, inducând instanței o îndoială legitimă asupra corectitudinii sumelor înscrise în decizia de impunere a cărei suspendare se solicită.
De asemenea există în cauză posibilitatea producerii unei pagube iminente, în sensul prevederilor art. 2 lit. ș din Legea nr. 554/2004, întrucât executarea diferenței constatată ca datorată de către organele fiscale de 88.584 lei în raport cu impozitul calculat și declarat de societate, care reprezintă o sumă considerabilă pentru orice operator economic, mai ales în contextul actualei recesiuni economice și al blocajului financiar ce caracterizează economia națională.
Posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în documente emise de organismele internaționale în condiții similare reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004, cum este nr.R/89/8 din 13.09.1989 a Comitetului de miniștri privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, care prevede ca principiu tocmai posibilitatea conferită celui care se consideră vătămat, de a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care instanța o va acorda atunci când, în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor, apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile față de regularitatea actului emis, în acest sens fiind și decizia nr.2826/12.08.2008, decizia nr. 3067/24.09.2008 și decizia nr.1658/16.04.2008 ale.
Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art.304 pr.civ. în baza disp.art. 312, alin. 1 pr.civ. Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în Mun. P,-, județ P, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 218 din 14 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 iulie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /CMF
4 ex/ 29.07.2009
f- - Tribunal P
-
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
