Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1107/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1107/2008
Ședința publică din data de 12 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanții DIRECTIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C și DIRECTIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C, în calitate de reprezentant al împotriva sentinței civile nr. 149/2008 pronunțată la data de 01.02.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații - PRO SRL, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE C, ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUN.D și DIRECTIA JUDETEANA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE C, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 mai 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA:
deliberând, reține că,
Prin sentința civilă nr. 149 pronunțată la data de 01 februarie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE D și a DIRECȚIEI GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Totodată, fost admisă cererea formulată de reclamanta PRO D în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D și, în consecință a fost suspendată decizia de regularizare nr. 350/07.12.2007 și a procesului-verbal de control nr. 238/07.12.2007 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Cae fectuat în perioada 10.10.2007 - 07.12.2007 un control vamal al importurilor reclamantei pe perioada 2003 - 2006 în baza dispoziției nr. 10367/18.10.2007 iar prin procesul-verbal de control nr. 238/7.12.2007 s-a constatat că reclamanta are obligații de plată suplimentare reprezentând taxe vamale, pe perioada 9.12.2002 - 07.12.2007, penalități de întârziere pe perioada 9.12.2002-31.12.2005, 09.12.2002 - 03.02.2005, precum și majorări de întârziere și penalități de întârziere aferente pe perioadele: 09.12.2002 - 07.12.2007 și 9.12.2002. - 31.12.2005 iar în baza acestui proces-verbal s-a emis decizia de regularizare nr. 350/7.12.2007, reclamanta fiind obligată să plătească suma de 154.110 lei. Tribunalul a reținut că pentru actele a căror suspendare se solicită sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 185 alin. 2.pr.fisc. fiind consemnată cauțiunea dispusă de instanță și că a existat posibilitatea invocării prev. art. 105 alin. 3.pr.fisc. respectiv a încălcării interdicției efectuării unei singure inspecții fiscale pentru fiecare impozit, taxă și contribuție și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
În privința verificării și a unei declarații vamale de import anterioară anului 2003, instanța de fond a apreciat că există suspiciunea aplicării greșite a tarifelor vamale, întrucât nu s-a făcut distincția între mărfurile care provin din Uniunea Europeană și mărfurile din țările care au semnat Acordul.
De asemenea, s-a mai reținut că prin decizia nr. 6 din 22.01.2008, Caa dmis contestația pentru o parte din sumele impuse prin decizia de regularizare, astfel că potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, a existat un temei justificat pentru a se dispune suspendarea actelor administrative fiscale până la soluționarea definitivă a acțiunii în contencios fiscal, întrucât aceste acte sunt de natură a cauza o pagubă iminentă reclamantei, în condițiile în care legalitatea impunerii acestor sume comportă discuții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în calitate de reprezentant al B solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiat și neprobată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că nstanța de fond a procedat greșit când a admis cererea intimatei PRO, reținând că sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 185, alin. 2 ( art. 215, alin. 2 ) pr.fiscală, pentru faptul că Caa dmis în parte contestația depusa de petentă, precum și pentru că, fără a fi suspendate actele administrativ-fiscale contestate s-ar putea aduce un prejudiciu iminent în persoana acesteia.
S-a mai menționat faptul că reclamanta, debitor fiscal, nu a invocat și nici nu a probat, în cererea depusă, nevoia măsurii de suspendare a actului administrativ-fiscal atacat, cererea nefiind justificată și întemeiată pe nevoia prevenirii unui prejudiciu iminent, ce s-ar putea petrece în patrimoniul său, deși entru p. acordarea suspendării, cererea trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente, petenta nefăcând dovada îndeplinirii celor două condiții întrucât:
1). Nu poate fi vorba de un caz bine justificat, chiar dacă Caa dmis in parte contestația petentei, deoarece pentru suma de 49.757 de RON, menținută de autoritatea administrativă cu competențe jurisdicționale, nu există argumente valide care să contureze posibilitatea anulării obligațiilor fiscale în cuantumul de mai sus, această stare de fapt și de drept a fost corect reținută de C în Decizia nr. 6 din 22.01.2008, obligația fiscală, în suma de 49.757 de RON, fiind certă, lichidă și exigibilă, iar conform dispozițiile art. 141 Cod procedura fiscală trebuie pusă în executare.
2). In cauză nu s-a făcut dovada pagubei iminente pentru reclamantă, deși aceasta menționează preocuparea sa pentru a preveni pretinse pagube, dar nu a arătat în mod concret în ce ar consta aceste pagube si, mai ales, nu se dovedește iminența acestora.
S-a mai precizat că organul de executare silită - C - a procedat la somarea debitoarei fiscale pentru suma recalculată și care a fost menținută de C, și nu pentru sumele anulate, astfel că, nu poate fi probată vreo pagubă în patrimoniul reclamantei și nici iminența acesteia; s-a susținut, că era temeinic și legal să fie suspendată executarea actului administrativ-fiscal, dacă C, în calitatea sa de creditoare fiscală și organ de executare silită, pe debitoarea fiscală pentru sumele anulate sau lua alte măsuri de executare silită, care să afecteze direct patrimoniul acesteia, probându-se fără dubiu prejudiciul suferit.
S-a mai învederat faptul că în cazul în care debitorul datoriei fiscale își plătește obligația, a cărei anulare o obține ulterior prin căile de atac legale, are dreptul să-i fie restituite integral sumele plătite, împreună cu dobânzile aferente, conform dispozițiile art. 117 si 124 din Codul d e procedura fiscala, republicat. Aplicând principiul simetriei, nu se poate ca autoritatea publică - creditor fiscal să ie obligată la plata altor sume suplimentare și accesorii sau al unor daune, din moment ce nici creditorul fiscal, chiar în cazul unui comportament fiscal necorespunzător sau de rea-credință din partea obligatului fiscal,nu poate să ceară si să ncaseze decât creanță fiscală si accesoriile acesteia.
Analizând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE C, în calitate de reprezentant al prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant n cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, suspendare ce poate dăinui până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea actelor administrative unilaterale poate fi dispusă de instanță până la soluționarea cereriiîn cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În speță instanța va aprecia că cerințele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile legale amintite mai sus sunt îndeplinite. Astfel, cererea reclamantei se circumscrie sfereicazurilor bine justificateîntrucât este posibil ca actul administrativ unilateral al pârâtei să fie pus în executare anterior momentului la care o instanță de judecată să se fi pronunțat irevocabil cu privire la legalitatea acestuia cu consecința producerii unor prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care ar putea decurge din executarea silită a obligațiilor fiscale respectiv din neîndeplinirea obligațiilor contractuale în derulare, ipoteza normei legale fiind îndeplinită.
Este cunoscut faptul că, în situația măsurilor provizorii adoptate de către instanță se impune o oarecare cercetare sumară a fondului cauzei pentru a preveni adoptarea unei soluții arbitrare.
In speță, cercetând sumar fondul cauzei, Curtea reține că acțiunea formulată de reclamantă nu este vădit neîntemeiată. Astfel, susțineri precum efectuarea controlului cu nesocotirea dispozițiilor art.105 alin.3 pr.fiscală, nulitatea actelor de control fundamentate pe nerespectarea perioadei controlului, nerespectarea normelor europene privind determinarea taxelor vamale, etc. sunt chestiuni care necesită o analiză pe fond a acestora de către o instanță investită cu soluționarea lor.
În consecință, se poate constata că instanța de fond a reținut în mod corect că se impune suspendarea executării actelor administrativ fiscale contestate până la soluționarea definitivă a cauzei, susținerile contrare ale recurentelor fiind nefondate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE C, în calitate de reprezentant al B ca fiind nefondat, iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE împotriva sentinței civile nr. 149 din 01 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red./dact.MS/
Dact./2 ex./ 28.05.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
