Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 111/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr.111
Ședința publică de la 11.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ungureanu Doina
GREFIER - - -
...
Pe rol se află spre soluționare cauza de contencios administrativ privind pe reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, având ca obiect"suspendare executare acte administrative".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, prin avocat -, lipsind pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepția de litispendență în raport de dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.3781/10.11.2009 în conformitate cu disp.art.163 Cod procedură civilă, excepțiile lipsei de obiect și inadmisibilității cererii de suspendare, în 2 exemplare, prin serviciul registratură.
Avocatul reclamantului depune la dosar împuternicirea avocațială nr.-/07.01.2010 și dovada achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei. Solicită să i se comunice un exemplar al întâmpinării, dar nu solicită termen să ia cunoștință de conținutul întâmpinării, ci a se relua strigarea dosarului. Depune la dosar și practică judiciară.
Curtea anulează taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei.
Avocatul reclamantului solicită proba cu înscrisurile depuse deja la dosar.
Curtea, eliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de reclamant în conformitate cu dispozițiile art.167 Cod procedură civilă, apreciind că proba cu înscrisuri este necesară, utilă și pertinentă cauzei, o admite.
Avocatul reclamantului nu mai are cereri de formulat.
Curtea, în baza art.137 Cod procedură civilă, acordă cuvântul pe excepțiile litispendenței în raport de dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.3781/10.11.2009 în conformitate cu disp. art.163 Cod procedură civilă, lipsei de obiect și inadmisibilității cererii de suspendare și apoi pe fondul cererii de suspendare.
Avocatul reclamantului solicită respingerea excepțiilor litispendenței în raport de dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr.3781/10.11.2009 în conformitate cu disp. art.163 Cod procedură civilă, lipsei de obiect și inadmisibilității cererii de suspendare. Arată că la filele nr.7-11 din dosar există dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Pe fond solicită admiterea cererii de suspendare a executării Ordinelor nr. R/3/05.01.2009 și R/6/06.01.2009 emise de Ministerul Sănătății Publice prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de manager al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Prof. dr. și repunerea sa în funcția de manager, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul acestei instanțe, cu termen de judecată la data de 02.03.2009. Consideră că sunt îndeplinite condițiile art.14 din Legea nr.554/2004. Arată că reclamantului i-a încetat contractul de management în perioada în care se afla în concediu medical. Consideră că Ordinele ar fi lovite de nulitate, reclamantul a fost grav afectat în cariera sa profesională și publică, atât ca om politic cât și manager. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să formulată la 10.12.2009, reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, suspendarea executării Ordinelor R/3/5.01.2009 și R/6/6.01.2009 prin care a fost eliberat din funcția de manager a Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Prof.Dr., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul acestei instanțe.
Reclamantul a susținut în motivarea cererii de suspendare că Ministerul Sănătății, la 5.01.2009, a dispus revocarea sa din funcția de manager al Spitalului, încetând contractul de management încheiat cu Ministerul Sănătății Publice.
A doua zi de la emiterea ordinului în discuție, s-a emis un alt ordin nr.1216/6.01.2009, prin care s-a dispus ca toate măsurile dispuse sp intre în vigoare la data ieșirii sale din incapacitatea temporară de muncă.
Reclamantul apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.14 din Lg.554/2004, cererea de suspendare fiind întemeiată și pe disp.art.15 din aceeași lege, respectiv cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Referitor la condiția existenței cazului bine justificat, reclamantul consideră că rezultă din împrejurările legate de emiterea ordinelor care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
În ce privește paguba iminentă, aceasta rezidă în afectarea carierei profesionale, care astfel a fost grav prejudiciată, reclamantul fiind și om politic.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de litispendență a cererii de chemare în judecată în conformitate cu disp.art.163 cod pr.civ.
A susținut că prin sentința civilă mr.3781/10.11.2009, Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a pronunțat pe o cerere de suspendare a acelorași acte administrative prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de manager al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Prof.Dr., cererea fiind respinsă ca neîntemeiată.
Prin întâmpinare, s-a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare și excepția inadmisibilității rap.la art.7 din Lg.554/2004.
Pe fond pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Curtea constată că excepția lipsei procedurii prealabile este neîntemeiată, dovada efectuării acesteia fiind depusă la filele 7-10 din dosar, prin care reclamantul solicită pârâtului Ministerul Sănătății Publice revocarea celor două ordine, a căror suspendare se solicită în cauză.
Se constată că și excepția lipsei de obiect a cauzei este nefondată, deoarece reclamantul a formulat cererea de suspendare prin care a solicitat suspendarea ordinelor emise de Ministerul Sănătății Publice anterior încetării contractului de management nr.265/14.12.2006.
În ce privește excepția de litispendență, se apreciază ca nefondată.
Este adevărat că reclamantul a formulat anterior o cerere de suspendare a celor două ordine, aceasta fiind respinsă de Curtea de APEL BUCUREȘTI prin sentința nr.3781/10.11.2009, dar aceasta a fost formulată pe un alt temei de drept, respectiv, pe disp.art.14 din Lg.554/2004.
În speță, cererea de suspendare este întemeiată pe disp.rt.15 din Lg.554/2004 pe rolul instanței fiind cererea pentru anularea celor două ordine, așa cum precizează și pârâtul prin întâmpinare.
Nu sunt întrunite, în speță, disp.art.163 al.1 cod pr.civ. prima cerere de suspendare fiind deja soluționată la 10.11.2009, așa cum s-a arătat anterior, iar pe de altă parte, cererea de suspendare din prezenta cauză este întemeiată pe disp.art.15 din Lg.554/2004, deci pe un alt temei juridic.
Pe fond, cererea de suspendare a celor două ordine emise de pârâtul Ministerul Sănătății Publice este neîntemeiată.
Prin Ordinul R/3/5.01.2009, modificat prin Ordinul R/6/6.01.2009, s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de manager la data ieșirii din starea de incapacitate temporară de muncă.
Pentru a fi dispusă suspendarea unui act administrativ, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.14 din Lg.554/2004.
Astfel, trebuie îndeplinite cumulativ, condiția existenței unui caz bine justificat și condiția prevenirii unei pagube iminente.
Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, datorită caracterului de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, fiind necesară dovedirea efectivă a unor împrejurări care să fie de natură să justifice măsura suspendării.
Împrejurările care să justifice suspendarea actului administrativ sunt cele din care ar putea să rezulte o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, or, măsura revocării din funcția de manager nu constituie un caz bine justificat.
Reclamantul își motivează cererea prin simple afirmații cu referire la efectuarea controlului de către Ministrul Sănătății și la faptul că se afla în concediu medical la data emiterii primului ordin.
Se constată că reclamantul nu a făcut dovada existenței unei pagube iminente astfel cum este definită de disp.art.2 lit.s din Lg.554/2004, respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Prejudiciul invocat de reclamant, rezultat din afectarea imaginii publice a carierei sale profesionale nu poate justifica necesitatea suspendării executării actelor administrative.
Nu în ultimul rând, este de reținut că art.178 din OUG 69/2008, astfel cum a fost modificat la al.2, dispune că pentru spitalele clinice și cercetare științifică medicală, managerul trebuie să fie cadru universitar sau medic primar și să fie absolvent al unor cursuri de perfecționare în management sanitar agreate de Ministerul Sănătății Publice și stabilite prin ordin al ministrului sănătății, ori reclamantul este de profesie inginer.
Pentru considerentele expuse, cererea de suspendare va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâtul Ministerul Sănătății Publice.
Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Ordinelor R/3/5.01.2009 și R/6/6.01.2009, formulată de reclamantul, cu domiciliul ales în B,-, sector 2, emise de pârâtul Ministerul Sănătății Publice, cu sediul în Intr. nr.1-3, sector 1,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.UD
EF/4ex.
24.02.2010
Președinte:Ungureanu DoinaJudecători:Ungureanu Doina
