Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1114/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 26.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1114
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta UNIUNEA "FUNDAȚIA AUGUSTA" T împotriva sentinței civile nr.281/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - intimată UNIVERSITATEA "" T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 08.10.2009, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 15.10.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre.
Se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 12.10.2009 note de ședință din partea pârâtei - intimate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.6083/30 din data de 05.08.2008, reclamanta UNIUNEA "FUNDAȚIA AUGUSTA" T, a chemat în judecată în calitate de pârâtă UNIVERSITATEA "" din T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a metodologiei proprii de organizare a alegerilor, a hotărârilor adoptate de Senatul Universității "" în ședința sa de alegeri din data de 28.02.2008 și a lucrărilor acesteia, precum și a procesului verbal al ședinței de alegeri.
De asemenea, reclamanta a solicitat în temeiul art.15 din Legea nr. 554/2004 ca instanța să dispună suspendarea hotărârii senatului de alegere în funcția de rector a domnului profesor universitar, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin sentința civilă nr.281/09.03.2009 Tribunalul Timișa admis excepțiile privind lipsa de interes a Uniunii "Fundația Augusta" T în promovarea acestei acțiuni, a lipsei de interes în ridicarea și susținerea excepției de nelegalitate având ca obiect Ordinul nr.3630/31.03.2008 al Ministerului Educației, Cercetării și T și a excepției lipsei de interes a reclamantei în privința capătului de cerere având ca obiect suspendarea hotărârii Senatului Universității "" de alegere a profesorului universitar dr. în funcția de rector al Universității "".
A respins acțiunea formulată de reclamanta UNIUNEA "FUNDAȚIA AUGUSTA" ca nefondată.
În motivarea sentinței se arată prin noțiunea de "persoana vătămata", se înțelege, potrivit art.2 alin.1 lit. a) din Legea nr.554/2004, orice persoană titulara a unui drept sau interes legitim, vătămata prin actul administrativ.
Noțiunea de "drept vătămat", cuprinsă în art.2 alin.1 lit. o) din Legea nr.554/2004, înseamnă orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ, iar interesul legitim privat este definit în art.2 alin.1 lit. p) din Legea nr.554/2004, ca o posibilitate de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.
Se învederează în considerentele întâmpinării că acțiunea așa cum a fost formulată de către reclamantă nu îndeplinește nici una din cerințele legale mai sus menționate, care ar justifica o acțiune în contencios administrativ, pentru că nu este dovedită nici o vătămare într-un drept al reclamantei, sau un interes legitim privat prin emiterea Ordinului nr.3630/31.03.2008de către pârâtă, acțiunea formulată rezumându-se la a enumera niște dispoziții legale din domeniul învățământului universitar, în raport cu care reclamanta susține că acest ordin ar fi nelegal.
Față de această situație tribunalul a admis excepțiile invocate de către pârât cu referire la lipsa interesului în promovarea acțiunii respectiv a lipsei de interes în ridicarea și susținerea excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 3630/31.03.2008 și în suspendarea Hotărârii Senatului de alegere a d-lui Prof.. Dr. în funcția de rector a Universității ,
S-a reținut de către instanță că atâta vreme cât acțiunea în contencios administrativ nu este o acțiune în constatarea nelegalității unui act administrativ, ci una vizând vătămări ale unor drepturi sau interese legitime, acțiunea de față a fost respinsă ca nefondată, în temeiul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 și cu privire la suspendarea executării ordinului atacat.
Se constată în motivarea sentinței că reclamanta nu a fost în măsura a dovedi nici ilegalitatea ordinului atacat cu referire la existența a două mandate succesive complete, în persoana domnului prof. univ., ținând cont de faptul că, Universitatea "" a fost acreditată prin Legea nr.484/11.07.2002, iar dl. Prof.. Dr. a devenit rector al acestei universității abia în anul 2004 până în 2008 când mandatul a încetat la termen fiind astfel reales pentru un al doilea mandat, prevederile art.93 alin.2 din Legea nr.84/1995, așa cum a fost modificat prin Legea nr.2/2008, stabilește că "O persoană nu poate ocupa funcția de decan sau rector mai mult de două mandate succesive complete". Mai mult chiar, potrivit art.116 (2) alin.1 din Legea nr.480/2006, pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr.84/1995 republicată " structurile și funcțiile de conducere ale universităților particulare, atribuțiile și modul de constituire, durata mandatelor și limitele de vârsta ale cadrelor didactice sunt stabilite de către universității, deciziile definitive, în acest sens, revin universității".
Se reține că prin Hotărârea Senatului Universității "" T, nr. 1238/03.06.2007, s-a stabilit ca profesorii și conferențiarii universitari cu norma de baza la aceasta universitate își pot continua activitatea în calitate de titulari, fără acordul anual al senatului, până la 70 ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arătă că prima instanță a apreciat că nu a fost dovedită vătămarea și interesul legitim pentru a fi admisibilă cererea de chemare în judecată și că nu s-a făcut altceva decât să fie înșiruite o serie de acte normative încălcate de către ordinul ministrului. Prima instanță confundă o Hotărâre a Senatului nr.1238/03.06.2007 cu ceea ce ar fi trebuit să prevadă Carta Universității, conform legii. Calitatea de a fi titulari nu echivalează cu calitatea de a fi rector.
De asemenea, nu senatul are calitatea de a stabili numărul de mandate exercitate de către rector, ci legea, care dispune dreptul la două mandate succesive în dosarul cauzei sunt trei ordine de ministru prin care rectorul a exercitat trei mandate succesive, ceea ce este nelegal. Legea 128/1997, în art.72 (3) O persoană nu poate ocupa funcția de rector mai mult de două mandate succesive. Aceeași prevedere se aplică și pentru funcția de decan. Textul de lege nu distinge dacă mandatele trebuie să fie întregi sau parțiale sau să fie sau nu la aceeași instituție. Chiar dacă nu se vrea să se recunoască, avem de a face cu aceeași instituție, motivăm prin aceea că prin legea de înființare a universității, personalul a fost transferat în interesul serviciului, respectiv pe aceleași funcții, cu aceleași drepturi și obligații.
Se mai arată că instanța de fond a greșit lamentabil atunci când și-a motivat sentința prin "durata mandatelor" termen care nu are nici o legătură cu numărul de mandate la care face referire legea.
Cu privire la motivele invocate de către instanța de fond, în motivarea sentinței atacate, se arată că prin cererea de suspendare a hotărârii senatului de alegere în funcția de rector a domnului prof. univ. dr., s-a solicitat aceasta pentru prevenirea unei pagube iminente care s-ar produce de către rectorul universității în calitatea de ordonator de credite, calitate dispusă prin ordinul ministrului învățământului nr.3630/31.03.2008, prin administrarea necorespunzătoare a patrimoniului universității, rezultate din intențiile directe și demersurile efectuate în senatul universității pentru vânzarea unei părți din patrimoniul universității, fără acordul fondatorilor, respectiv terenurile din intravilanul comunei suburbane pe care Uniunea "Fundația Augusta" le-a inclus în constituirea patrimoniului universității prin Legea nr.484/2002.
Se menționează că interesul și vătămarea înțelege să o dovedească prin aceea că potrivit Legii nr.480/2006 în caz de dizolvare a universității, întreg patrimoniul acesteia revine fondatorului Uniunea "Fundația Augusta".
Calitatea procesuală activă și vătămarea în drepturile conferite de lege, se dovedește prin aceea că, Fundația a sprijinit înființarea și funcționarea Universității din T, care inițial se numea Institutul de Studii și Educație Permanentă din T și căruia i-am dat numele "" în 1995, când l-am transformat în asociație non-profit, componentă a Uniunii "Fundația Augusta" îndeplinind condițiile de acreditare la câteva dintre facultăți, a schimbat denumirea asociației în "Universitatea " prin sentința civilă nr.138/ din 2 martie 1999.
majoră a fondatorilor Universității "" din Taf ost aceea de a realiza și dezvolta un învățământ superior performant, în concordanță cu reglementările naționale și internaționale în domeniul învățământului, ca urmare a fost de acord cu desprinderea acesteia din Uniunea "Fundația Augusta" și atribuirea unui patrimoniu propriu, din patrimoniul Uniunii, pe bază de protocol. Această calitate le este conferită și de prevederile Legii nr.480/2006, pct.2, respectiv ale modificării Legii nr.84/1995, art.1161, 1162, 1163.
Deși legile în vigoare și ordinele Ministrului Educației Cercetării și (după noua denumire), sunt de strictă interpretare, pregătirea și alegerile care au avut loc la Universitatea "" din T, contravin și încalcă legile.
Se precizează că, conducerea universității a încălcat prevederile Ordinului nr. 2538/01.11.2007 al Ministrului Educației și Cercetării, privind organizarea și desfășurarea alegerilor conducerilor academice din învățământul superior acreditat (, nr.746/02.11.2007), prin aceea că în art. 8 al Ordinului se prevede în mod expres că ședințele de constituire a noilor structuri de conducere sunt prezidate de către decanul de vârstă, asistat de cel mai tânăr membru al acestora. După cum lesne se poate observa din procesul verbal de ședință, această ședință a fost condusă în totalitate și în exclusivitate de către rectorul în funcțiune, candidat la o nouă funcție de rector, Prof.. Dr., cu scopul vădit de a impune membrilor senatului menținerea sa în funcția de rector.
Domnul prof. univ. dr., urmărind înlăturarea fondatorilor din structurile de conducere ale Universității "" din T, a candidat la funcția de rector pentru un al treilea mandat consecutiv.
Se mai arată că, hotărârea senatului universității de alegere a domnului Prof.. Dr., pentru un al treilea mandat succesiv, încalcă dispozițiile art. 72 (3), din Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, prevederile art. 93,(2) din Legea 84/1995, Legea învățământului, precum și prevederile art. 99 din CARTA Universității din T care prevăd că "o persoană nu poate ocupa funcția de rector mai mult de două mandate succesive"".
Cu toate acestea, și-a depus candidatura pentru un al treilea mandat, împotriva prevederilor legale și a CARTEI Universității, iar în ședința de senat pentru alegeri, a nesocotit procedura democratică ca ședința să fie condusă de decanul de vârstă care nu candidează și n-a trecut pe lista de candidați doar pe cei îndreptățiți legal, astfel că, a devenit rector pentru al treilea mandat succesiv.
În plus, domnul prof. univ. dr. avea deja vârsta de 66 de ani împliniți, fapt ce ridică semne de întrebare cu privire la potențialul său managerial, aspecte avute în vedere și de legile în domeniu, respectiv s-a încălcat art.129 din Legea nr.128/1997 potrivit cărora profesorii universitari și conferențiarii universitari cu titlu științific de doctor pot rămâne în activitate până la vârsta de 65 ani, vârstă după care aceștia pot fi menținuți ca titulari doar în funcția didactică, la cerere, cu acordul consiliului facultății și cu aprobarea anuală a senatului universitar, prin vot nominal deschis, până la împlinirea vârstei de 70 ani.
Carta universității din 2005 nu prezintă nici o referire cu privire la limitele de vârstă ale cadrelor didactice, astfel că aceasta se completează cu prevederile Legii nr.128/1997, arătate mai sus. Până în prezent senatul universității nu a adoptat nici o modificare a Cartei universității cu privire la această problemă, conform competențelor sale potrivit art.72, lit. b) din Cartă.
Reclamanta își susține recursul și pe prevederile art.3 din Legea nr.484/2002, prin care întreg personalul Universității a fost transferat, în interesul serviciului, la instituția nou înființată, respectiv, Universitatea "" din T de la Uniunea "Fundația Augusta" din La acea dată era în vigoare vechiul Cod al muncii. Deci și domnul prof. dr. a fost transferat, continuându-și funcția de rector.
Deși în ședința de alegeri d-na Augusta, fondatorul Universității a sesizat plenul cu aceste nelegalități, în mod abuziv, rectorul care conducea ședința, n-a acordat nici o atenție acestor chestiuni, trecând peste ele și influențând, în acest mod, votul.
Senatul nu poate avea puteri discreționare peste prevederile legale, numai pentru faptul că universitatea este privată, deoarece principiul independenței universitare nu poate fi luat în considerare și aplicat împotriva legilor care guvernează învățământul.
De asemenea mai arată că instanța de fond, Tribunalul Timiș nu a trimis spre soluționarea excepției dosarul la Curtea de Apel Timișoara, din moment ce noi nu am renunțat la această excepție.
În drept au fost invocate prevederile, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea nr.480/2006, pct. 2, Legea nr.84/1995, art.1161, 1 162, 1 163, Ordinul nr. 2538/01.11.2007 al Ministrului Educației și Cercetării, art.72 (3), art.129 din Legea nr.128/1997, art. 93 (2) din Legea nr.84/1995, Legea nr.554/2004, art.3 din Legea nr.484/2002, Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3630/31.03.2008.
Legal citată, pârâta Universitatea "" a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate.
În considerentele întâmpinării se arată că prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat - în principal - " să se constate nulitatea absolută a metodologiei proprii de organizare a alegerilor, hotărârilor adoptate de Senatul Universității "" în ședința sa de alegeri din data de 28.0.2008 și a lucrărilor acesteia, precum și procesul verbal al ședinței " alegeri". Or, o atare cerere, dacă ar fi primită, nu ar da naștere la nici un drept privința reclamantei și nici nu i-ar conferi acesteia vreo protecție în privința vreun drept ori interes legitim deja existent, dar care - eventual - ar avea nevoie de vreo confirmare în ceea ce privește existența lui.
Împrejurarea că Uniune "Fundația Augusta" din T "a sprijin înființarea și funcționarea Universității din T, care inițial se numit Institutul de Studii și Educație Permanentă din T" care ulterior a devenit asociație non-profit, componentă a Uniunii "Fundația Augusta", nu se poate constitui în temei al legitimării procesual active în prezenta pricină.
De altfel, din anul prin Legea nr.484/11 iulie 2002, s-a înființat "Universitate "" din T ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, cu sediul în Municipiul T,-" (art. 1). Prin urmare, de la data intrării în vigoare a Legii nr.484/11 iulie 2002, Universitatea "" din Tar upt orice raport juridic cu Uniunea "Fundația Augusta" din T, devenind subiect independent de drept, respectiv:
1. persoană juridică de drept privat și de utilitate publică;
2. parte a sistemului național de învățământ.
Având în vedere cele mai-sus expuse, este evident faptul că - astăzi Uniunea "Fundația Augusta" din T nu mai poate pretinde nici un fel de drept de ingerință în maniera de organizare și funcționare a Universității "" din. Pentru aceleași motive, aceeași Uniune nu mai are astăzi nici o posibilitate de a acționa - într-un fel sau altul pe cale judiciară sau administrativă, în scopul de a influența, determina ori stabili în vreun fel modul de alegere în demnitățile constituite la nivelul Universității "" ori rezultatul unor eventuale alegeri. Uniunea "Fundația Augusta" din T este terț desăvârșit în raporturile sale cu Universitatea "" din
Se mai arată că, nici chiar împrejurarea că, în trecut, Uniunea "Fundația Augusta" din Tad onat mai multe bunuri în favoarea Universității "" din T nu poate constitui astăzi vreun argument în susținerea calității procesual-activ pretinsă de reclamant prin declanșarea ostilităților judiciare ce fac obiectul dosarul de față. Problema donației anterior consimțite pe care reclamanta o amintește în conținutul cererii de chemare în judecată nu are și nici nu poate avea vreo înrâurii asupra chestiunii privind validitatea unei metodologii privind organizarea alegerilor, în vederea desemnării structurilor de conducere ale Universității "" din O eventuală revenire a unor elemente de patrimoniu dinspre Universitate "" din T spre Uniunea "Fundația Augusta" din T s-ar pute pune numai din momentul în care Universitatea ar intra în lichidare (academică ș ulterior, patrimonială), ceea ce - în prezent - nu este cazul.
Se mai impune a fi observat și faptul că prin Decizia cu nr.36/R/04.12.2008 a Tribunalului Timiș, Secția civilă a fost admis recursul Universității "" din T împotriva încheierii cu nr.197/21.05.2008 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în Dosarul cu nr-, prin care recurenta din prezentul dosar a încercat - în mod ocult și, prin aceasta fraudulos - să modifice actele constitutiv ale Universității, în sensul de a da Uniunii Fundația Augusta din T posibilitatea de a decide politica managerială și, respectiv, pe ce academică în cadrul Universității de Vest din
Tot pe cale de excepție, se reiterează excepția lipsei de interes a Universității "Fundația Augusta" din T în promovarea acestei acțiuni, având în vedere că în literatura de specialitate interesul a fost definit ca fiind "folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcai acțiunea civilă" (, Codul d e procedură civilă comentat și adnota Editura, B, 1996, p. 100). Acest interes trebuie să fie - pentru a întemeia promovarea unei acțiuni în justiție - legitim; juridic; născut și actual; personal și direct. Or, interesul pretins de către Uniunea "Fundația Augusta" în promovarea acțiunii de față nu este și nici nu poate fi nici actual, nici personal și nici direct. Și aceasta întrucât; dacă prezenta acțiune ar fi admisă, hotărârea pronunțată nu ar genera nici un folos reclamantei. Actualitatea interesul pretins de către reclamantă în declanșare prezentelor ostilități judiciare ar pute decurge numai din obținerea - directă și nemijlocită - a unui folos ca urmare a anulai metodologiei proprii de organizare a alegerilor în vederea desemnării organelor d conducere a Universității "" din Un astfel de folos nu există,în această lipsă a oricărui interes în promovarea de către recurenta-reclamantă a prezenți acțiuni este evidentă.
La fel, pe cale de excepție, se reiterează inadmisibilitatea capătului de cerere referitor la anularea lucrărilor Senatului Universității "" și procesului-verbal al ședinței de alegeri, având în vedere ca prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat să constate nulitatea absolută a lucrărilor senatului precum și procesul verbal al ședinței de alegeri.
Raportat la dispozițiile art.8 alin.1 și art.18 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/200 a contenciosului administrativ, cererea formulată de către reclamantă referitoare la anularea lucrărilor Senatului Universității "" și a procesului-verbal al ședinței de alegeri este inadmisibilă.
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța d contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare; unei operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
Pe cale de excepție, se mai reiterează lipsa de interes în ridicarea și susținerea excepției de nelegalitate având ca obiect Ordinul cu nr. 3630/31.03.2008 al Ministerului Educației, Cercetării și T, având în vedere că potrivit legii, dar și doctrinei, excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare ce poate fi utilizat de către oricare din părțile unui litigiu în desfășurare și cu a cărui existență a fost sesizată o instanță de judecată, ce constă într-o solicitare adresată instanței specializate de contencios administrativ, de a constata nelegalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual. In această situație, potrivit art.4 alin.1 fraza a Il - a din cuprinsul Legii nr.554/2004, republicată, "instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza". Prin urmare, prima și cea mai însemnată condiție - de care depinde admisibilitatea de principiu a unei excepții de nelegalitate, este aceea ca de actul administrativ în privința căruia o atare excepție a fost invocată, să depindă soluționarea în fond a litigiului în cadrul căruia excepția a fost invocată. Or, în speța de față, se solicită de către reclamantă, ca instanța "să constate nulitatea absolută a metodologiei proprii de organizare a alegerilor, a hotărârilor adoptate de Senatul Universității "" în ședința de alegeri din data de 28.02.2008 și a lucrărilor acestuia, precum și procesul verbal al ședinței de alegeri
Pe cale de excepție, se reiterează și lipsa de interes a reclamantei în privința capătului de cerere având ca obiect suspendarea hotărârii Senatului Universității "" de alegere a prof. univ. dr., în funcția de rector al Universității "" având în vedere următoarele:
Interesul a fost definit în literatura de specialitate ca fiind folosul practic urmărit de cel care promovează o acțiune judiciară împotriva unei alte persoane, folos care ar putea fi obținut ca urmare a admiterii de către instanța judecătorească a respectivei acțiuni. Or, prin suspendarea Hotărârii Senatului Universității "" prin care dl. a fost ales rectorul acestei instituții de învățământ superior, reclamanta nu ar obține pentru sine nici un folos practic. Ba chiar mai mult, atâta timp cât Ordinul cu nr.3630/31.03.2008 al Ministrului Educației, Cercetării și T rămâne în ființă - nefiind suspendat sau anulat de către instanța judecătorească, prin hotărâre definitivă și irevocabilă, acesta își poate continua activitatea în calitate de rector al Universității "". Actul administrativ unilateral (actul administrativ de autoritate ori actul administrativ de putere) în baza căruia dl. își exercită demnitatea de rector al Universității "" este tocmai Ordinul cu nr. 3630/31.03.2008 al Ministrului Educației, Cercetării și T și nu Hotărârea Senatului Universității prin care eu am fost ales în această demnitate.
Pe fondul cererii de suspendare solicită să se observe că - în speță - nu este întrunită condiția de fond avută în vedere de art.15 raportat la art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel, în prezenta cauză nu este întrunită condiția cazului bine justificat și, respectiv, cea a pagubei iminente pe care ar suferi-o reclamanta în ipoteza în care s-ar dispune suspendarea Hotărârii Senatului Universității "", din data de 28.02.2008, prin care subsemnatul a fost declarat ales rector al Universității "". Dimpotrivă, Universitatea ar avea de suferit ca urmare a suspendării din funcție a rectorului său, rector care - potrivit legii - este reprezentantul acestei instituții de învățământ superior și ordonatorul ei de credite. Mai mult decât atât, rectorul se îngrijește de funcționarea, în parametrii corespunzători de academicitate, a Universității și garantează prezervarea obiectivelor pentru care a fost înființată - desfășurarea unor activități didactice și de cercetare la un înalt standard calitativ.
În privința manierei în care este ori urmează a fi administrat patrimoniul Universității "" - împrejurare evocată de către reclamantă, în susținerea cererii sale de suspendare a Hotărârii Senatului Universității "", din data de 28.02.2008, prin care dl. a fost declarat ales pentru funcția de rector al acestei instituții de învățământ superior se solicită a se observa că această manieră nu depinde în exclusivitate de rector, ci de Senatul Universității. Numai Senatul poate decide înstrăinarea unor elemente din patrimoniul Universității. Fără o încuviințare din partea Senatului, rectorul nu poate înstrăina nici un element din patrimoniul instituției de învățământ superior.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea recursului declarat de reclamanta-recurentă, pentru următoarele motive:
Se arată că recurenta - reclamantă nu aduce nici o critică de nelegalitate metodologiei proprii de organizare a alegerilor pentru funcțiile de conducere instituite - potrivit legii - în cadrul Universității "". De altfel, această metodologie a și fost însușită de către reprezentanta Uniunii "Fundația Augusta" din T, respectiv de către d-na prof. Augusta, printr-o semnătură așezată pe această metodologie, în calitatea sa de membră a Biroului Senatului Universității "".
Prezidarea de către prof. univ. dr. a ședinței Senatului Universității "", ședință desfășurată cu ocazia alegerilor pentru ocuparea unor demnități în cadrul acestei instituții de învățământ (inclusiv cea de rector) nu a contravenit nici legii și nici metodologiei. Potrivit legii, această prezidare se realizează de către cel mai în vârstă dintre membrii Senatului, asistat de doi dintre cei mai tineri. Or, în cazul de față, prof. univ. dr. îndeplinea această condiție - a vârstei celei mai înaintate dintre toți ceilalți membrii ai Senatului Universității "" - motiv pentru care nu poate fi reținută această critică a procedurii urmate în cazul alegerii rectorului. În plus, procedura de alegere a rectorului, astfel cum s-a desfășurat aceasta, nu are cum să invalideze metodologia proprie de organizare a alegerilor. Și aceasta întrucât procedura este un fapt juridic posterior adoptării metodologiei și nu îmbracă forma unui act ori a unei operațiuni (eventual, administrative) care să fi precedat adoptarea de către Senatul Universității "" a acestei metodologii.
În privința aspectelor învederate de către reclamanta-recurentă în partea a Il-a a paginii a 3-a din cererea introductivă de instanță, la secțiunea "alte nelegalități constatate cu prilejul alegerilor", se solicită a se observa următoarele:
Alegerea a trei șefi de catedre având gradul didactic de lectori universitari, și nu pe cel de conferențiar, s-a făcut în deplin acord cu legea, care în mod excepțional - permite acest lucru în ipoteza în care în catedra respectivă nu se găsesc cadre didactice având gradul de conferențiar sau profesor universitar și nu manifestă interes pentru ocuparea unor astfel de demnități. De altfel, cadrul procesual astfel cum este stabilit de către reclamantă nici nu deschide instanței posibilitatea de a verifica legalitatea hotărârii Senatului Universității "" în partea privind alegerea celor trei șefi de catedră evocați în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Această verificare putea avea loc numai dacă ar fi fost chemați în judecată și cei trei șefi de catedră avuți de în vedere de către reclamantă, (în calitate de persoane beneficiare a acestei hotărâri de ), ceea ce, în speța de față, nu s-a întâmplat.
În privința alegerii celor doi decani, în privința cărora se susține că ar fi fost aleși pentru un al treilea mandat, învederează faptul că cele afirmate nu corespund realității. Ca și în cazul rectorului, și cei doi decani au început primul lor mandat în anul 2004, la doi ani de la înființarea Universității "". în prezent, cei doi decani se găsesc în debutul celui de-al doilea mandat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, precum și celelalte texte din actele normative invocate în cuprinsul întâmpinării.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin acțiunea formulată reclamanta - recurentă Uniunea "Fundația Augusta" T, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a metodologiei proprii de organizare a alegerilor, a hotărârilor adoptate de Senatul Universității "" în ședința sa de alegeri din data de 28.02.2008 și a lucrărilor acesteia, precum și a procesului verbal al ședinței de alegeri. De asemenea, reclamanta a solicitat în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004 ca instanța să dispună suspendarea hotărârii senatului de alegere în funcția de rector a domnului prof. univ., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În dovedirea calității procesuale active, precum și a vătămării suferite, se arată de către reclamantă că ea a sprijinit înființarea și funcționarea Universității, care inițial se numea Institutul de Studii și Educație Permanentă din T, fiind numită în 1995, când a fost transformată în asociație non-profit, componenta a Universității "Fundația Augusta". Ulterior, prin sentința civilă nr.138/PJ din 20 martie 1999 i-a fost schimbata denumirea asociației în "Universitatea ".
În acord cu dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 acțiunea în contencios administrativ este condiționată de dovada existenței unui drept vătămat sau al unui interes administrativ, de dovada existenței unui drept vătămat sau al unui interes legitim, prin actul administrativ atacat, în persoana vătămata care introduce o asemenea acțiune.
Curtea constată că în mod corect prima instanță a unit excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare cu fondul cauzei față de împrejurarea că pentru a statua asupra legitimării procesuale active și a interesului în acțiune de contencios administrativ trebuie dovedită vătămarea suferită de cel care promovează acțiune.
Astfel fiind, în ceea ce privește condiția interesului în declanșarea litigiului, Curtea constată că în dreptul administrativ interesul legitim la promovarea unei acțiuni de către persoanele juridice de drept privat, cum este cazul în speța de față este reglementat de dispozițiile exprese ale art.8 alin1 ind.1 care stabilesc următoarele: persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Curtea constată că reclamanta nu a justificat interesul în promovarea acțiunii, astfel cum avea obligația în acord cu prevederea legală mai sus enunțată. Susținerea reclamantei - recurente în sensul că își justifică interesul și calitatea procesuală activă în promovarea acțiunii prin aceea că a contribuit cu bunuri la formarea patrimoniului pârâtei-intimate nu este întemeiată. Astfel fiind, trebuie să menționăm că în acord cu prevederile art.5 din Legea nr.484/2002 alin.1 "Universitatea înființată dispune de patrimoniu propriu, înscris în anexa care face parte integrantă din prezenta lege. Patrimoniul prevăzut în anexă este proprietatea Universității "" din T prin efectul legii.
Totodată în acord cu art.6 din același act normativ Patrimoniul Universității "" din T va rămâne și va fi utilizat numai în cadrul sistemului național de învățământ. În cazul nerespectării acestei prevederi Ministerul Educației și Cercetării va propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.
Dispozițiile mai sus menționate sunt reluate și completate și cu prevederi din Legea nr.480/2006. Astfel fiind, în acord cu prevederile art.116^1din aceasta lege "Structurile și funcțiile de conducere ale universităților particulare, atribuțiile, modul de constituire, durata mandatelor și limitele de vârstă ale cadrelor didactice sunt stabilite de carta universității. Deciziile definitive, în acest sens, revin universității. Se menționează în art.116^3 că "Patrimoniul universităților particulare constă din patrimoniul inițial al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior. Acesta este compus din bunuri mobile și imobile și din creanțe. Patrimoniul universităților particulare este proprietatea lor privată, de care dispun în mod liber. În cazul înstrăinării unor bunuri din patrimoniul universității, contravaloarea lor revine universității".
Numai în situația în care ar interveni desființarea, dizolvarea sau lichidarea patrimoniul universității particulare înființată prin lege revine fondatorilor, astfel cum se prevede în mod expres în articolul 116 ind.3 alin.3 din Legea nr.480/2006.
Față de dispozițiile mai sus menționate, Curtea constată că împrejurarea că reclamanta a avut o contribuție la formarea patrimoniului pârâtei nu este de natură să creeze vreun drept în favoarea acesteia de a interveni în modul de conducere și administrare al pârâtei, precum și în ceea ce privește adoptarea de către aceasta din urma a hotărârilor în exercitarea atribuțiilor sale.
Curtea constată că modul de desemnare a forurilor conducătoare ale pârâtei nu aduce vreo vătămare reclamantei.
Împrejurarea invocată de către reclamanta - recurentă în sensul că în caz de lichidare a pârâtei bunurile donate de către aceasta în patrimoniul pârâtei i s-ar restitui nu este de natură să justifice interesul recurentei în promovarea prezentului litigiu care nu are ca obiect o recuperare de bunuri. Prin urmare, în prezenta cauza care are ca obiect o hotărâre adoptată de către senatul pârâtei, în care reclamanta recurentă nu are nici un drept de a dispune în ceea ce privește modul de organizare și de alegere a organelor de conducere ale Universității din T, conform reglementarilor în vigoare.
În ceea ce privește afirmația recurentei în sensul că prima instanța nu avea posibilitatea să respingă excepția de nelegalitate a Ordinului nr.3630/31.03.2008 al Ministerului Educației, Cercetării și T, ci avea obligația să suspende cauza și să trimită dosarului instanței competente să soluționeze această excepție, Curtea constată că aceasta nu este susținută de nici o dispoziție legală.
Astfel fiind, Curtea constată că în acord cu dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza".
Prin urmare, instanța în fața căreia se invocă excepția de nelegalitate nu numai că poate dar și are obligația să analizeze dacă de actul administrativ în privința căruia se invocă excepția depinde soluționarea pe fond a litigiului în cadrul căruia a fost invocată. Doar în situația în care instanța fondului apreciază că aceasta condiție este îndeplinită ea are obligația să suspende judecata litigiului pe fond și să trimită dosarul instanței competente să soluționeze excepția de legalitate. Însă, în situația în care se constată că acestă condiție impusă de legiuitor nu este îndeplinită instanța fondului va respinge excepția de nelegalitate. Ca atare, Curtea constată că prima instanța în mod corect a examinat dacă constatarea nulității absolute a metodologiei proprii de organizare a alegerilor, precum și desfășurarea lucrărilor sunt fapte juridice a căror naștere să fi depins de ordinul a cărui nelegalitate se invocă.
Curtea constată că atâta timp cât s-a constatat că nu a fost dovedită vreo vătămare în drepturile sau interesele reclamantei, lipsind astfel interesul acesteia în promovarea acțiunii cu privire la toate petitele sale, nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte care țin de fondul cauzei.
Reținând cele expuse, văzând și prevederile legale menționate, Curtea va respinge recursul promovat ca fiind neîntemeiat.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta reclamanta UNIUNEA "FUNDAȚIA AUGUSTA" din T,-, județ T în contradictoriu cu UNIVERSITATEA "" din T,-, împotriva sentinței civile nr.281 pronunțata de Tribunalul Timiș - secția de contencios administrativ și fiscal la data de 09.03.2009 în dosar nr- ca neîntemeiat.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în semnează
vicepreședinte
-
GREFIER,
- -
RED:/29.10.09/TEHNORED:/29.10.09/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș /Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
