Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 292/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 03.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 292
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Direcția pentru Tineret a Județului T în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar Industrial "" T, Primarul Municipiului T și Consiliul Local T și Guvernul României, având ca obiect excepție de nelegalitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei, în reprezentarea pârâtului Grupul Școlar Industrial " " T se prezintă consilier juridic, în reprezentarea pârâților Primarul Municipiului T și Consiliul Local T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Reprezentantul reclamantei solicită să se constată că această excepție este admisibilă, că în speță este vorba de acțiunea unei persoane juridice, cu un motiv de nulitate, care poate fi invocat oricând; mai arată că Guvernul României a menționat faptul că s-a pronunțat Curtea Constituțională asupra acestor prevederi considerându-se constituționale, prin decizia nr. 976/2008.
Pe fondul excepției de nelegalitate, reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților Primarul Municipiului T și Consiliul Local T solicită respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă iar pe fond ca nefondată întrucât nu s-a făcut dovada unui interes legitim în cauză, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului Grupul Școlar Industrial "" T solicită, respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă iar pe fond ca nefondată, fără cheltuieli de judecată, achiesând la întâmpinarea pârâților Primarul Municipiului T și Consiliul Local
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 03.04.2009, reclamanta Direcția pentru Tineret a Județului Tas olicitat, pe calea excepției de nelegalitate invocată în cauza ce formează dosarul nr- aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara, constatarea nelegalității dispoziției din anexa nr. 2 poz. 398, HG nr.977/2002, privind atestarea domeniului public al Județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul T,
În motivarea excepției se arată că, anterior anului 2002, imobilul în litigiu afectat Grupului Școlar Industrial " " din T, P-ța -, nr. 3, s-a aflat în proprietatea Statului Român și în administrarea Inspectoratului Școlar Județean În anul 1995, în baza HG nr. 491/05.07.1995, s-a emis dispoziția nr.211/30.10.1995, prin care Inspectoratul Școlar al județului Tat ransferat dreptul de folosință gratuită asupra parterului imobilului descris mai sus, de la Grupul Școlar Industrial" " la administrația Permanentă a Școlare T - Administrația Școlare
Prin art. 7 din HG nr.86/1999 Ministerul Educației Naționale a pus la dispoziție Agenției Naționale a și Turismului Școlar bunurile mobile și imobile destinate taberelor, satelor de vacanță, bazelor turistice, sportive și de agrement, aflate în administrarea sa.
În temeiul Legii învățământului nr. 84/1995 și HG nr.86/1999, s-a emis Ordinul ministrului nr.4000/17.06.1999 prin care Inspectoratele Școlare Județene au încheiat cu Agențiile Teritoriale ale și Turismului Școlar protocoale de predare-primire a bunurilor mobile și imobile existente la data intrării în vigoare a HG nr. 86/1999 din administrarea fostelor Administrații Permanente a Școlare către agențiile teritoriale ale taberelor și turismului școlar.
În baza HG nr.86/1999 și a Ordinului nr.4000/17.06.1999, la data de 16.07.1999, prin protocolul de predare-primire nr. 35, imobilul în discuție a fost predat spre folosință și administrare de la Administrația Permanentă a Școlare T, către Agenția Națională a și Turismului Școlar.
În data de 22.11.2000 a intrat în vigoare OUG nr.206/15.11.2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului nr. 84/1995, care prevede că "terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat, trec în administrarea inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar a Municipiului În continuare, OUG nr. 206/15.11.2000 prevede că" schimbarea destinației bazei materiale a instituțiilor și unităților de învățământ preuniversitar se poate realiza numai cu avizul conform al ministrului educației și cercetării.
În anul 2002, în baza OUG nr. 206/2000 a fost adoptată HG nr.977/2002, prin care Grupul Școlar Industrial " " trece din domeniul public al statului, în domeniul public al Municipiului HG nr. 977/2002 în anexa 2 nr. crt.398 numai face însă nicio mențiune cu privire la dreptul de folosință și administrare, care a fost transferat Administrației Permanente a Școlare T - Agenția Școlare T, devenită Agenția și Turismului Școlar T, acestea fiind unități de învățământ cu personalitate juridică
Întrucât HG nr. 977/2002, anexa 2, nr. crt.398 nu mai face nicio mențiune cu privire la dreptul de folosință și administrare al reclamantei asupra spațiului 1 situat la parterul imobilului în litigiu, Municipiul T prin Consiliul Local a invocat faptul că reclamanta nu mai este titulara acestui drept, solicitând evacuarea acesteia din imobilul în discuție.
Reclamanta consideră că HG nr. 977/2002 este nelegală întrucât contravine unui act normativ cu forță juridică superioară, respectiv OUG nr. 206/15.11.2000 și nu cuprinde avizul conform al Ministrului educației și cercetării, prevăzut de OUG nr. 206/2000.
HG nr.977/2002, anexa 2, nr. crt.398 nu este motivată, deși în jurisprudența CJCE a fost consacrat deja principiul motivării actelor administrative individuale de către autoritățile naționale, dispunându-se că obligația de a menționa motivele emiterii unui asemenea act reprezintă o condiție procedurală esențială pentru valabilitatea actului.
HG nr. 977/2002 nu este conformă cu scopul legii având în vedere că nu face nicio mențiune cu privire la dreptul de folosință și de administrare recunoscut reclamantei, deși din anul 1995 până în prezent scopul existenței Direcției pentru Tineret T este de a organiza activități de interes public, cu caracter cultural-educativ pentru copii și tineri.
Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului Taf ormulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și nefondată, arătând că reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului menționat la poziția nr. 398 din HG nr. 977/2002.
Arată că Direcția pentru Tineret a Județului T, folosește fără vreun titlu valabil respectiv fără contract de închiriere un spațiu situat în clădirea care face parte din Grupul Școlar Industrial " ", și descrisă sub denumirea de Cămin.
Așadar, consideră că prin HG nr.977/2002 nu se adaugă la lege. Potrivit Legii nr. 213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin HG 548/1999 inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ-teritorială și se însușește prin hotărâre autorității publice a unității respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv al bunurilor cuprinse în inventar să fie aprobat prin hotărârea Guvernului.
Întrucât de la momentul atestării domeniului public al Județului T prin HG nr. 977/2002, un număr important de bunuri și-au schimbat regimul proprietății, fiind realizate transferuri din domeniul public sau privat al statului în domeniile publice ale județului, municipiilor, orașelor sau comunelor din Județul T și, totodată s-au constatat o serie de inadvertențe între inventarele bunurilor atestate și cele de fapt, s-a impus actualizarea inventarului bunurilor cuprinse în domeniul public al județului, municipiilor, orașelor și comunelor din Județul
De asemenea, dispozițiile art. 18-24 ale legii nr. 213/1998 în baza cărora s-a emis actul administrativ contestat, prevăd faptul că prin hotărâre de Guvern se atestă apartenența bunurilor respective la domeniul public de interes local.
Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a anexei nr. 2 poziția 398 din HG nr.977/2002 ca inadmisibilă.
Raportându-se la Convenția europeană a drepturilor omului, la practica CEDO, precum și la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, instanța trebuie să înlăture dispozițiile din legea contenciosului administrativ care permit cenzurarea fără limită în timp, pe cale incidentală a excepției de nelegalitate.
Pe fond, în situația în care instanța respinge excepția invocată, solicită respingerea excepției de nelegalitate, considerând că HG nr. 977/2002 privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul T este temeinică și legală, întrucât a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 21 alin. 3 din legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
În temeiul acestor dispoziții, în județul T au fost inventariate bunurile ce aparțin domeniul public al județului, municipiilor, orașelor și comunelor, inventarierea bunurilor fiind efectuată potrivit art. 21 alin. 1 din lege, de către comisiile special constituite, în fiecare unitate administrativ-teritorială.
Ulterior, inventarele astfel întocmite au fost însușite prin hotărâri de către consiliile locale, respectiv de către Consiliul Județean
Astfel, apartenența bunurilor la domeniul public județean sau local se face, conform Legii nr. 213/1998, prin hotărâri de declarare, ca atare, ale consiliilor locale sau județene, aceste acte ale administrației publice locale fiind cele care stabilesc sau modifică regimul juridic al bunurilor, și nu actul de atestare, indiferent de procedura de aprobare a acestor inventare.
Analizând cu prioritate excepția de inadmisibilitate invocată de către Guvernul României, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, neexistând nici o normă juridică internă care să permită înlăturarea art.4 din Legea contenciosului administrativ, în cauză fiind vorba de un raport juridic de drept public, fără incidența vreunui element de drept comunitar. Tot astfel, Curtea constată că Statul Român ori o autoritate administrativă nu poate invoca legislația ori jurisprudența în materia Drepturilor omului, aceste putând fi invocate doar de cetățeni în raporturile lor cu statul, pentru încălcarea drepturilor lor, iar nu invers.
Prin urmare, nu se impune trimiterea la normele comunitare ori la jurisprudența ori CEDO, astfel încât excepția urmează a fi respinsă, urmând a soluționa pe fond cererea de constatare a nelegalității HG nr. 977/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că excepția de nelegalitate formulată de reclamanta Direcția pentru Tineret a Județului T este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin HG nr. 977/2002 a fost atestat domeniul public al județului T precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul T, în anexa nr. 2 poziția 398 acestui act administrativ fiind menționat Grupul Școlar Industrial " ".
Reclamanta susține că prin atestarea imobilul menționat ca făcând parte din domeniul public al unității administrativ teritoriale i-a fost încălcat dreptul de folosință și de administrare ce i-a fost recunoscut încă din anul 1995.
Această susținere nu poate fi reținută întrucât HG nr. 977/2002 se referă la dreptul de proprietate iar nu la un dezmembrământ al acestuia, respectiv la dreptul de folosință ori de administrare.
De altfel, dreptul de proprietate atestat prin hotărâre de guvern menționată este confirmat de însăși Legea învățământului care, la art.166 alin.41,prevede că terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, și sunt în administrarea consiliilor locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, prin delegare către consiliile de administrație ale unităților de învățământ.
Susținerea că nelegalitatea HG nr. 977/2002 ar fi determinată de împrejurarea că aceasta nu face nici o referire la dreptul la administrare al reclamantei este nejustificată având în vedere că darea în administrare a unui bun aflat în proprietatea publică a unei unități administrativ teritoriale nici nu se dispune prin hotărâre de guvern ci, potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a consiliului local. Potrivit aceluiași articol, hotărârea de guvern ar fi fost necesară în cazul în care imobilul ar fi fost în proprietatea publică a statului iar nu în proprietatea comunei sau orașului.
Nu este întemeiată nici trimiterea la dispozițiile din OUG nr. 206/2000, prin care a fost modificată Legea învățământului și prin care se stipulează dreptul de administrare în favoarea inspectoratelor școlare județene întrucât, așa cum s-a reținut deja, obiectul HG nr.977/2002 este doar de atestare a dreptului de proprietate publică, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 213/1998, iar nu acela de conferire a unui drept de administrare.
Tot astfel, avizul conform al Ministrului Educației și Cercetării nici nu era necesar la emiterea hotărârii de guvern de atestare a proprietății publice, un astfel de aviz fiind necesar, așa cum susține însăși reclamanta la schimbarea destinației bazei materiale a instituțiilor și unităților de învățământ preuniversitar, prin hotărârea menționată nefiind luată o astfel de măsură de schimbare a bazei materiale.
Cât privește susținerea potrivit căreia HG nr. 977/2002 nu ar fi motivată, Curtea o respinge, având în vedere că prin însuși obiectul actului administrativ, constând în atestarea apartenenței la domeniul public, hotărârea menționată nici nu necesita o motivare mai amplă, având practic scopul de a proba un inventar al bunurilor aparținând domeniului public al municipiului
Critica de nelegalitate vizând neconformitatea cu scopul legii este de asemenea neîntemeiată, HG nr. 977/2002 fiind emisă tocmai în aplicarea Legii nr. 213/1998 și cu respectare dispozițiilor art.166 alin.41din Legea învățământului nr. 84/1995, modificată prin OUG nr. 206/2000, pe care înșăși reclamanta o invocă.
Având în vedere considerentele menționate, apreciind neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată, Curtea urmează aor espinge ca atare luând totodată că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția pentru Tineret a Județului T, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Grupul Școlar Industrial, Consiliul Local T și Primarul Municipiului T, având ca obiect excepție de nelegalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - - -
Se comunică:
Reclamantei - Direcția pentru Tineret a Județului T - T, Str. P-ța -, nr. 3
:
- Guvernul României - B, P-ța - nr. 1
- Grupul Școlar Industrial - T, Str.P-ța -, nr. 3
- Consiliul Local T - T, Bv. D, nr. 1
- Primarul Municipiului T- T, Bv. D, nr. 1
Red.-20.10.2009
Tehnored.L -20.10.2009
7 expl/SM emis 5 comunicări
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu
