Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1143/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1143
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.04.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Radu
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.945/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - a de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.04.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 17.04.2009, la 24.04.2009 și la 27.04.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.945 din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, prin Primarul General și Primarul General al Municipiului B, acțiune având ca obiect suspendarea executării dispoziției Primarului General nr.1584/28.10.2008 prin care s-a dispus destituirea din funcția publică deținută anterior, până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr- și nr-.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ unilateral.
Cu privire la cazul justificat invocat de reclamantă s-a considerat că nu a fost dovedită această primă condiție de suspendare, cu motivarea că din dosar nu rezultă împrejurări care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.
S-a reținut că nu a fost dovedită nici condiția producerii unei pagube iminente și ireversibile, în sensul că după admiterea acțiunii de fond nu s-ar putea restabili situația anterioară, reclamantei urmând a i se plăti drepturile salariale restante.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând motivele de casare sau modificare prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, - "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii" și "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Prin motivele de recurs formulate, recurenta arată că sentința instanței de fond s-a pronunțat cu încălcarea legii, pentru că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate și de procedură impuse de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, examinarea neconcordanței dintre actul de sesizare a Comisiei de disciplină și concluzia din Raportul Comisiei, fiind invocată în susținerea demonstrării caracterului abuziv și nelegal al actului atacat, iar solicitarea sa rezumându-se în fapt doar la verificarea aparenței de legalitate a acestor acte.
Consideră recurenta că în speță ne aflăm în fața unui raport al comisiei de disciplină nelegal care a stat la baza emiterii unei dispoziții nelegale a Primarului general, aceasta fiind în fapt nemotivată, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art.30 din HG nr.1344/2007 cât și a dispozițiilor art.101 lit.a din Legea nr.188/1999, iar măsura de demitere nu este justificată.
A mai susținut recurenta că instanța de fond în soluționarea cererii a apreciat în mod greșit că măsura dispusă prin dispoziția Primarului este legală și temeinică, fără a analiza această temeinicie, întrucât prin cererea formulată aceasta a susținut că sancțiunea aplicată nu are la bază probe, dispoziția fiind nemotivată, astfel cum rezultă fără tăgadă din dosarul comisiei de disciplină depus la instanță. Consideră recurenta că deși a fost sancționată pentru sistarea unor lucrări, Primăria, în calitate de beneficiar, a continuat lucrările după același proiect, astfel că nu există motiv de sancționare, ceea ce induce o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat.
Susține recurenta că sentința atacată nu este motivată nici în ceea ce privește condiția pagubei iminente - din înscrisurile depuse la dosar rezultă iminența rezilierii contractului ipotecar, ca urmare a neachitării ratelor scadente și contradictorii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 și art.312 Cod procedură civilă și Legea 554/2004.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu legislația incidentă în cauză, cât și în temeiul art.3041Cod procedură civilă, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.2 lit.ș) din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, sunt definite cele două condiții ce trebuie îndeplinite, cumulativ pentru ca instanța să poată dispune suspendarea executării actului administrativ: paguba iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
instituția suspendării actului administrativ prin dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004 modificată și completată, legiuitorul a dorit să-l apere pe cel care se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim, împotriva unei pagube care cu greu ar putea fi acoperite chiar și în condițiile în care actul administrativ ar fi anulat.
Argumentele invocate de recurenta - reclamantă în susținerea cererii de suspendare, nu sunt de natură a crea convingerea că și în ipoteza în care s-ar anula actul contestat, ar fi foarte dificil sau chiar imposibil de reparat paguba cauzată.
În speță, însă recurenta - reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legale impuse de dispozițiile mai sus precizate, iar în cazul anulării actului administrativ atacat urmează a se dispune repunerea acestuia în situația anterioară emiterii actului, inclusiv cu plata drepturilor salariale, deci nu se poate vorbi de o pagubă iminentă în sensul dispozițiilor legale.
Cazul bine justificat, astfel cum este definit de lege, iarăși nu este dovedit în speță, astfel cum a reținut și instanța de fond.
Motivele de nelegalitate a actului administrativ atacat nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității dispoziției atacate, măsura dispusă neputând constitui prin ea însăși un caz bine justificat.
În fapt recurenta reclamantă avea obligația de a-și motiva cererea de suspendare strict în raport de cele două condiții de admisibilitate prevăzute de lege, or, în cauză, argumentele invocate în sprijinul acesteia, cât și motivele de recurs formulate se referă în realitate la fondul litigiului, respectiv vizează aspectele de nelegalitate a deciziei de destituire.
Aspectele invocate referitoare la așa-zisa "destituire nelegală" în cazul său prin nerespectarea dispozițiilor art.30 din HG nr.1344/2007, cât și a dispozițiilor art.101 lit.a din Legea nr.188/1999, pot face obiectul analizei instanței în cadrul soluționării pe fond a acțiunii de anulare a actului administrativ contestat și nu în contextul soluționării unei cereri de suspendare a executării acestuia, având în vedere și faptul că, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate până la anularea ei de către instanța de judecată.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică și în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.945/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX - a de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
-
Red.
Gh./ 2 ex.
06.05.2009
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Radu
