Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1214/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1214/R-CONT
Ședința publică din 18 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Gina Achim
: - -, JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
: - -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI, cu sediul în Pitești, - - nr. 1, județul A, împotriva sentinței civile nr.280/CA din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- complet specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Pitești, str. -,.89,.B,.14, județul A, reprezentată convențional prin Societatea Civilă Profesională de Avocatură " și Asociații" cu sediul în Pitești, str. -, -S 13,.B,.2, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Curtea, constatând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă potrivit dispoz. art. 242 pct. 2 cod.pr.civilă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 8 mai 2009 reclamanta a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 123/25 martie 2009 emis de Instituția Prefectului Județului
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 25 martie 2009, prin ordinul menționat a fost somată să depună permisul de conducere la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul. A mai arătat reclamanta că a obținut permisul de conducere întrunind toate condițiile cerute de lege.
În consecință, acest act administrativ este emis în mod abuziv atâta timp cât împotriva sa nu a fost începută urmărirea penală sau cercetarea penală și nici nu se regăsește în vreuna din situațiile prevăzute de art. 114, 116 din OUG nr.195/2002.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri.
Prin sentința nr. 280/CA/02 Octombrie 2009 TRIBUNALUL ARGEȘ SECȚIA CIVILĂ Complet specializat in soluționarea litigiilor de contencios administrativ si fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamant,cu domiciliul în Pitești, Str. -,.89,.B,.14, județ A reprezentată convențional prin Societatea Civilă Profesională de Avocatură " și Asociații", cu sediul în Pitești, Str. -- 13,.B,.2, județ A în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI A, cu sediul în Municipiul Pitești, P-ța - -, nr.1, județul A și a dispus anularea Ordinul nr.123 / 25.03.2003 emis de Institutia Prefectului
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Ordinul nr. 123 din 25 martie 2009 emis de pârât a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule reclamantei. S-a dispus totodată, ca aceasta să se prezinte la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.
S-a reținut că în ordine se arată că la baza emiterii lui s-a avut în vedere acțiunea în anularea permisului de conducere aflată pe rolul Judecătoriei Pitești.
S-au reținut dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, arătând că cele două condiții:cazul bine justificat și paguba iminentă - trebuie să fie îndeplinite cumulativ. Pârâtul nu a dovedit că reclamanta s-ar afla într-unul din cazurile prevăzute de art.101, 102 din OUG nr.195/2002, aceasta bucurându-se de prezumția de nevinovăție.
Au fost reținute dispozițiile art.7 pct.1 din CEDO "nicio pedeapsă fără lege", nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau o omisiune, care în momentul în care a fost săvârșită, nu constituia infracțiune, potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii.
S-a reținut că se invocă astfel faptul că prin reținerea permisului de conducere au fost aduse limitări vieții publice și private, în contextul în care nu s-a dovedit că ar fi săvârșit o faptă sancționată de legea penală (art.6 pct.2 CEDO).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Instituția Prefectului Județului A, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și pe fond respingerea cererii de anulare a ordinului atacat.
În motivare se arată că instanța nu era chemată să facă aprecieri asupra fondului, respectiv obținerea permisului de conducere ci era învestită cu analiza legalității ordinului atacat.
Se arată că potrivit art. 103 alin. 8 coroborat cu art. 114 alin. 1 lit. e) din OUG nr. 195/2002, completate prin OUG nr. 9/2009: "În situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, după caz, rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere."
Se arată că suspendarea este de drept, față de formularea textului sus menționat, astfel că singura condiție este aceea ca autoritatea emitentă să formuleze acțiunea potrivit art. 114 alin. (1) lit. e).
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate iar actul unilateral este el însuți titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară unei bune ordini juridice.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, în ce privește limitele învestirii instanței, față de conținutul ordinului atacat, se constată că în cauză nu pot fi avute în vedere decât categoriile pe care reclamanta intimată le-a obținut în perioada suspectă, iar nu și categoriile din permisul de conducere obținute anterior, la care ordinul atacat nu se poate referi și pe care acesta nu le afectează. In egală măsură limitele sesizării instanței privesc numai suspendarea dreptului de a conduce autovehicule potrivit categoriei sau categoriilor obținute în perioada pentru care s-a invocat săvârșirea infracțiunilor de corupție. Sub acest aspect se impunea ca ordinul atacat să precizeze expres categoriile avute în vedere.
Or, în cauză, categoriile din permis au fost obținute diferit (categoria B la data 19.07.2002 - 12, 16), astfel că extinderea cererii automat asupra ambelor categorii obținute, deși primul nu se încadrează în perioada suspectă, dovedește depășirea sferei de aplicare a textului invocat pentru aplicarea măsurii suspendării.
În privința condițiilor de admisibilitate a cererii de anulare a ordinului nr. 123/25.03.2009 se constată că reclamanta a efectuat procedura plângerii prealabile, solicitând la data de 06.04.2009 autorității emitente revocarea ordinului menționat ( 34-37).
Cum nu a primit răspuns în condițiile art. 2 alin. 1 lit. h) din nr. 554/2004, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ cu prezenta cerere.
Asupra fondului cererii se constată că, față de probele dosarului, tribunalul a dat o dezlegare corectă, în cauză ordinul atacat fiind emis fără a se ține seama de principiile fundamentale reținute în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în jurisprudența dezvoltată în temeiul acesteia.
În cauză se constată că emiterea ordinului atacat este condiționată de formularea unei cereri de chemare în judecată, potrivit art. 114 alin. (1) lit. e) din nr.OUG 195/2002. Într-adevăr art. 103 alin. 8 din nr.OUG 195/2002 așa cum a fost modificat prin nr.OUG 9/2009, prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, dacă autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e). Acest text are în vedere anularea permisului de conducere care a fost obținut cu încălcarea normelor legale, situație constatată de instanța competentă.
În cauză s-a formulat cerere la Judecătoria Pitești la 25.03.2009, solicitându-se constatarea existenței dreptului de a anula permisul de conducere aparținând pârâtei, în temeiul art. 114 alin. 1 lit. e) din nr.OUG 195/2002 ( 38-39). În aceeași zi a fost emis ordinul atacat, prin care s-a dispus suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Nu se poate aprecia însă că instanța de judecată este oprită să analizeze temeinicia unui act emis de către autoritatea publică în baza unei dispoziții legale, constatând dacă sunt incidente indicii temeinice pentru a se justifica întocmirea respectivului act. Cu atât mai mult trebuie să se recunoască instanței de judecată posibilitatea de a analiza condițiile în care a fost emis un act administrativ, apreciind asupra compatibilității reglementării interne cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului (Cauza Dumitru /România, hotărârea din 26.04.2007, paragraf 104).
Astfel, la analizarea legalității și temeiniciei ordinului de suspendare a dreptului de a conduce un autoturism, instanța trebuie să aprecieze dacă sunt indicii temeinice care să justifice luarea măsurii suspendării exercițiului acestui drept. Această analiză se realizează în raport cu principiile consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se determina respectarea acestora și compatibilitatea prevederii interne cu norma convențională.
Chiar dacă în cauză se realizează aplicarea procedurii civile, într-o cerere în contencios administrativ, se constată că aceasta este strâns legată și chiar determinată de o altă cerere, fiind consecința juridică a depunerii respectivei cereri, în cadrul căreia reclamantei i se impută săvârșirea unei fapte grave. Față de această din urmă procedură și implicit față de cauza prezentă, este important de determinat caracterul faptei imputate în funcție de criteriile reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (cauza Engel /Olanda, hotărârea din 8 iunie 1976, paragraf 82 si 83), pentru a se statua asupra garanțiilor necesare în procesul care se desfășoară. Astfel, pentru determinarea caracterului penal în sensul prevederilor Convenției, nu trebuie analizată numai norma de drept care o consacră (dacă aparține sau nu sferei penale, reglementările dreptului intern având o valoare relativă) ci mai ales natura faptei și natura și severitatea pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea respectivei fapte, cele trei criterii fiind alternative iar nu cumulative (cauza Ziliberberg/M, hotărârea din 1 februarie 2005, paragraf 29).
Norma legală a art. 114 alin. 1 lit. e) din nr.OG 195/2002 are ca destinatari pe toți cetățenii, nu doar o categorie de persoane cu statut special iar fapta imputată reprezintă dobândirea prin fraudă a permisului, în sensul săvârșirii unei fapte penale (la examenul pentru obținerea permisului a avut răspunsurile corecte pe chestionar, obținute contra cost).
Totodată sancțiunea acesteia este și anularea permisului de conducere, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire dar și de pedepsire, astfel că cererea formulată de prefect în fața primei instanțe (dosar nr-) se apreciază ca oacuzație în materie penală, care chiar aflată în competența instanței civile, trebuie să beneficieze de aceleași garanții, prescrise de art. 6 paragraf 1 din Convenție (cauza Ziliberberg /M sus citată, paragraf 32).
Cu privire la acest text, a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului că prezumțiile sunt permise de Convenție dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării (Salabiaku Franței, paragraf 28).
Ca atare, în procedura de care depinde prezenta cerere trebuie să se recunoască prezumția de nevinovăție, or, textul normei interne instituie o prezumție contrară, care trebuie să fie aplicată prin prisma garanțiilor sus menționate, astfel că invocarea săvârșirii unei fapte grave, cu consecința imediată a suspendării exercițiului unui drept obținut prin fapta respectivă, trebuie să fie susținută de minime dovezi, pentru a nu se depăși limitele rezonabile de care face vorbire Convenția.
Se constată astfel în primul rând că cererea depusă la Judecătoria Pitești nu conține un capăt având ca obiect anularea permisului obținut fraudulos, așa cum s-a avut în vedere de către legiuitor la adoptarea textului modificator prin nr.OUG 9/2009. Se pretinde numai constatarea unei situații de fapt, care cel puțin la nivelul dosarului de față, nu este susținută cu nicio dovadă.
Implicit, aceste aspecte determină consecințe și asupra procedurii privind suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, care se întemeiază tocmai pe cererea de constatare a obținerii ilegale a permisului.
Trecând peste aspectele formale ale motivării ordinului atacat, din care rezultă că lipsește un număr de dosar al instanței până la soluționarea căruia se dispune suspendarea, motivarea urmând să fie complinită cu elemente extrinseci ordinului, se constată că acesta a fost emis fără a se întemeia pe o minimă dovadă, din care instanța să poată trage concluzia că s-a săvârșit fapta invocată.
Astfel, suspendarea exercițiului unor drepturi este admisă în condițiile în care persoana titulară a drepturilor în discuție este acuzată de săvârșirea unei fapte grave, de natură a atrage necesitatea suspendării exercițiului dreptului obținut printr-un procedeu ilicit.
Nu există însă dovada că reclamanta ar fi fost supusă unor cercetări de natură penală sau că i s-ar fi imputat o atare faptă, rechizitoriul invocat de pârât nefiind depus la dosar. De asemenea faptul că într-un rechizitoriu s-ar fi reținut că o anumită persoană ar fi contribuit la săvârșirea unei fapte de natură penală, fără însă ca aceasta să fie trimisă în judecată pe baza probelor administrate de organele penale, sau față de ea să se dispună începerea urmăririi penale, nu poate crea premisa prezumării săvârșirii unei fapte.
De altfel, textul art. 114 din nr.OUG 195/2002 are în vedere numai situații în care persoana a fost condamnată penal sau a fost supusă unor proceduri penale, aplicându-i-se o sancțiune penală. Or, cazul de la lit. e) este singurul în care nu se face trimitere expres la legea penală. A prezuma însă dobândirea frauduloasă a permisului fără o minimă dovadă în acest sens, care să se depună la dosarul cauzei, atrage consecința imposibilității aprecierii ca îndeplinite a condițiilor suspendării exercițiului unui drept.
Or, reclamanta a depus fisa de școlarizare din 04.04.2008 și certificatul de absolvire (16-17), care nu au fost anulate până în prezent precum și dovada locuirii în Pitești, județul A, încă din anul 1998 ( 19).
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312.proc.civ. instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești, - - nr. 1, județul A, împotriva sentinței civile nr.280/CA din 02 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă- complet specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în Pitești, str. -,.89,.B,.14, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red.
/5 ex/26.11.2009
Jud. fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
