Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1250/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1250
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva încheierii din data de 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru intimata reclamantă SC SRL, lipsind recurenta pârâtă DGFP G - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Tg.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru intimata reclamantă SC SRL solicită respingerea recursului. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin încheierea din data de 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, a fost admisă cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, formulată de contestatoarea SC SRL, în contradictoriu cu intimata Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Tg-J, și s-a dispus suspendarea executării actelor administrative atacate, respectiv decizia referitoare la obligațiile de plată, somația nr. - din data de 03.12.2008 și titlul executoriu nr.13280/03.12.2008 (așa cum a fost consemnat în somații) emise la data de 03.12.2008 de către Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Tg-J, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12.12.2008 contestatoarea SC SRL formulat contestație împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată, a somației nr. - din data de 03.12.2008 și a titlului executoriu nr.13280/03.12.2008 (așa cum a fost consemnat în somații) emise la data de 03.12.2008 de către Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Tg- A mai solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 15 alin 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată.
În motivarea cererii de suspendare contestatoarea a arătat că, datorită blocajului creat de instituțiile publice ale statului și în care este antrenată prin actele administrative fiscale contestate, contestatoarea se află în imposibilitatea obținerii certificatelor de atestare fiscală necesare participării la licitațiile și, respectiv, la atribuirea contractelor pentru anul 2009 și că pagubele iminente ce s-ar putea produce în maxim 2 luni constau în reducerea activității societății prin neîncheierea contractelor și implicit disponibilizarea unui număr mare de salariați, iar într-o perioadă relativ scurtă (cca 2-3 luni) se poate ajunge la blocarea conturilor bancare prin executare silită, măsură care implicit poate duce la blocarea întregii activități, la deschiderea procedurii insolvenței societății și respectiv la disponibilizarea a circa 70 de salariați.
În dovedirea cererii de suspendare contestatoarea a depus la dosar concluzii scrise și dovada achitării cauțiunii în cuantum de 0,5 % din suma contestată, respectiv chitanța nr. -/16.12.2008 - în original și în copie.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată și reține că cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate - decizia referitoare la obligațiile de plată, somația nr. - din data de 03.12.2008 și titlul executoriu nr.13280/03.12.2008 (așa cum a fost consemnat în somații) emise la data de 03.12.2008 de către Ministerul Economiei și Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Tg-J până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2008, lege ce reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute de art. 14 din lege și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului atacat, caz în care instanța poate dispune suspendarea actului atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Cazurile de suspendare prevăzute de art. 15 din legea nr. 554/2004 sunt diferite de cazurile de suspendare a unui act administrativ fiscal prevăzute de art. 215 Cod procedură fiscală, respectiv în acest din urmă caz sunt reglementate situațiile în care suspendarea privește actul administrativ ce face obiectul unei contestații în fața autorității ierarhic superioare celei care a emis respectivul act, nu și în cazul în care actul administrativ face obiectul unei acțiuni în anulare aflată pe rolul instanței de contencios administrativ.
În primul caz, cum este și cel din speță, este obligatorie plata unei cauțiuni, astfel cum prevede art. 215 Cod procedură fiscală, fiind depusă la dosar dovada achitării acesteia.
Așa cum prevede art. 15 din Legea 554/2004 suspendarea actelor administrative atacate cu contestație se poate dispune în cazurile prevăzute de art. 14 din lege, respectiv cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că nu au fost îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unei pagube iminente și existența unui caz bine justificat.
S-a formulat întâmpinare de către intimata, prin care s-a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se constată că aceasta este nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Din interpretarea prevederilor art. 14 din rezultă că pentru admiterea cererii de suspendare a executării este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unei pagube iminente și existența unui caz bine justificat.
Astfel, în aprecierea îndeplinirii primei cerințe, anume aceea a existenței unei pagube, în mod temeinic prima instanță a pornit de la premisa că demararea procedurii executării silite instituie prin ea însăși o prezumție de iminență a prejudiciului.
Coroborând acest aspect cu suma ce reprezintă obiectul cererii de suspendare și care urmează a fi indisponibilizată, 228.393 lei, reținută ca fiind semnificativă, se constă că în cauză poate fi reținută iminența pagubei, condiție necesară pentru a se dispune suspendarea actelor administrativ fiscale.
Existența unui cuantum "mare" al creanței nu justifică aprioric acordarea suspendării însă acest element a fost analizat corespunzător de prima instanță subsumat noțiunii de pagubă iminentă și coroborat cu celelalte elemente care trebuiesc analizate pentru a se determina dacă în cauză se poate reține existența unui astfel de prejudiciu, reținându-se în mod corespunzător că există suficiente elemente de natură să conducă la concluzia că în situația executării imediate a creanței societatea reclamantă ar putea fi adusă în situația imposibilității continuării activității.
Aprecierea existenței cazului bine justificat care să permită suspendarea executării unui act administrativ fiscal, se realizează de către instanța de judecată potrivit dreptului intern, prin prisma analizei legalității sau nelegalității aparente a acestuia.
În mod corespunzător însă, prima instanță a analizat existența cazului bine justificat și prin faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității creanței constatate prin actul fiscal, reprezintă un motiv întemeiat de suspendare a executării acestui act.
În acest context, fiind în discuție plata unei sume apreciabile, măsura suspendării executării actului fiscal de impunere apare ca fiind mai oportună decât soluția neinstituirii suspendării, în această din urmă ipoteză situația economico- financiară a reclamantei putând fiind grav afectată prin raportare la situația pârâtei care își pot valorifica oricând creanța.
intereselor părților poate fi privită și ca o aplicație particulară a principiului proporționalității consacrat de art. 5 din ca principiu general al sistemului comunitar. Aceasta înseamnă că la soluționarea cererii de suspendare a unui act administrativ fiscal instanța de judecată trebuie să analizeze dacă interesul reclamantului de a fi amânată executarea actului de impunere până la pronunțarea instanței de fond este sau nu mai puternic decât interesul statului de a se executa actul la scadență, chiar înainte ca instanțele să se pronunțe asupra legalității sale.
Deși unul dintre principiile dreptului administrativ este acela al executării din oficiu a actelor administrative întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât instanța de judecată, urmare a contestării actului administrativ, este în curs de verificare a legalității acestuia, este echitabil ca acesta să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Se are în vedere și că soluția de admitere a cererii de suspendare formulată de intimata reclamantă se raportează atât la dispozițiile legii interne - art. 14 din Legea nr,554/2004 modificată - cât și la normele europene, respectiv deciziile Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei exprimate sub formă de recomandări către statele membre, cu referire la concretă la nr. R/89/8/13 septembrie 1989 privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ și la nr. 16/2003 privind executarea deciziilor administrative și a celor judiciare în materia dreptului administrativ.
Este evident că soluția suspendării actului administrativ până la pronunțarea instanței se circumscrie noțiunii de măsură de protecție provizorie ce a constituit preocuparea Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei în nr. R/89/8/13 septembrie 1989, prin care s-a subliniat că măsurile de protecție provizorie nu vor influența în nici un fel decizia ce urmează a fi luată de instanța sesizată pentru contestarea actului administrativ.
În același sens este și practica, care în hotărârea din 23 iulie 2002(Janosevic contra Suediei), relevantă în cauza de față, a reținut încălcarea dreptului de acces la instanță, în situația în care autoritățile fiscale au impus reclamantului plata de taxe și accesorii stabilite retroactiv, care au fost puse în executare înainte ca o instanță competentă să se pronunțe asupra legalității actului administrativ fiscal.
Se are în vedere și că prevederile Codului d e procedură fiscală sunt în măsură să ofere protecție și organului fiscal care are posibilitatea de a institui măsuri asigurătorii (art. 126 și următoarele) și că suspendarea actelor administrative nu este de natură să determine și suspendarea aplicării de majorări de întârziere pentru debitele restante.
Având în vedere și faptul că suspendarea executării actului administrativ este un mijloc pentru asigurarea respectării principiului legalității care guvernează întreaga activitate a administrației publice, se va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat, în raport și de dispozițiile art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice G, împotriva încheierii din data de 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red.jur.-
I/2ex./04.05. 2009
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
