Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1275/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1275/R-CONT
Ședința publică din 27 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta INSTITUTIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în P, nr.1, județul A, împotriva sentinței nr. 270/CA din 06.08.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul- reclamant G, domiciliat în P,-, -. D,. 5, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică,au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr.-/2009, emisă de Primăria Mun. P, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, o cerere din partea recurentei- pârâte prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 pr.civ. la care se află atașată chitanța din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 30.06.2009, reclamantul Gas olicitat suspendarea executării Ordinului nr.456/10.06.2009, emis de Instituția Prefectului Județului
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 10.06.2009, prin ordinul menționat a fost somat să depună permisul de conducere la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială își are domiciliul. A mai arătat reclamantul că a obținut permisul de conducere întrunind toate cerințele prevăzute de lege.
În consecință, acest act administrativ este emis abuziv, câtă vreme împotriva sa nu a fost începută cercetarea sau urmărirea penală și nici nu se regăsește în vreuna din situațiile prevăzute de art.114, 116 din nr.OUG195/2002.
Prin sentința civilă nr.270/CA/6 august 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile, s-a admis cererea formulată de reclamant și a fost suspendată executarea Ordinului nr.456/10.06.2009, emis de Instituția Prefectului Județului A, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Ordinul nr.456/10.06.2009, emis de pârâtă a fost suspendată exercitarea dreptului reclamantului de a conduce autovehicule. S-a dispus totodată ca acesta să se prezinte la unitatea de poliție în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a preda permisul de conducere.
S-a reținut în considerentele ordinului că la baza emiterii lui, s-a avut în vedere acțiunea în anularea permisului de conducere, înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești.
În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004, acestea prevăd că "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea în condițiile art.7 autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond".
Cele două condiții, cazul bine justificat și paguba iminentă, trebuie îndeplinite cumulativ.
În ceea ce privește prima condiție, s-a constatat că aceasta este îndeplinită prin însuși contextul legislativ, în baza căruia permisul de conducere a fost reținut. În acest sens, art.101 și 102 din nr.OUG195/2002, contravin dispozițiile nr.OUG9/2009. În speță, pârâtul nu a făcut dovada că reclamantul s-ar afla în vreunul din cazurile prevăzute de art.101, 102 din nr.OUG195/2002, în favoarea sa operând prezumția de nevinovăție.
De asemenea, s-a constatat îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege. Astfel, potrivit art.7 pct.1 din CEDO, "nici o pedeapsă fără lege", nimeni nu poate fi condamnat pentru o acțiune sau omisiune, care, în momentul când a fost săvârșită nu constituia infracțiune, potrivit dreptului național sau internațional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea care era aplicabilă în momentul săvârșirii infracțiunii. Astfel fiind, s-a constatat că prin reținerea permisului de conducere s-au adus reclamantului limitări vieții publice și private, în contextul în care nu s- dovedit că ar fi săvârșit vreo faptă sancționată de lega penală (art.6 pct.2 din CEDO).
Față de aceste considerente și în conformitate cu textele legale menționate, a fost admisă cererea și suspendată executarea Ordinului nr.456/10.06.2009, emis de pârâtă, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea permisului de conducere.
Împotriva sentinței, în termen legal, a formulat recurs Instituția Prefectului Județului A, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, potrivit art.103 raportat la art.114 alin.1 lit.e) din nr.OUG195/2002, suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule este obligatorie în condițiile în care Prefectul a sesizat instanța de judecată cu o acțiune în constatarea faptului că permisul de conducere a fost obținut cu nerespectarea prevederilor legale. O astfel de condiție este îndeplinită în cauză, litigiul fiind pendinte.
S-a mai susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, pentru suspendarea executării actului administrativ - cazul bine justificat și paguba iminentă - în sensul că nu există împrejurări care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ și, respectiv, că nu este dovedită nici un fel de pagubă.
Examinând criticile aduse, pe care Curtea le-a încadrat în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, se reține că recursul este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Într-adevăr, potrivit art.103 alin.8 din nr.OUG195/2002, în situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art.114 alin.1 lit.e), va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința ori rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.
Din lecturarea textului sus - invocat, rezultă că, atunci când instanța de judecată a fost sesizată pentru constatarea eliberării nelegale a permisului de conducere, autoritatea emitentă este obligată să dispună suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru persoana în cauză. Deci, această măsură nu este lăsată la latitudinea autorității, respectiv la posibilitatea acesteia de a face aprecieri asupra modului în care va proceda, singura condiție fiind sesizarea, în prealabil, a instanței de judecată, care va verifica modul de obținere a permisului.
În speță, așa cum rezultă din probatoriul administrat, pe rolul Judecătoriei Pitești există dosarul înregistrat sub nr-, având ca obiect anularea permisului de conducere.
Prin urmare, în cererile având ca obiect suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, instanțele vor verifica numai dacă sunt îndeplinite dispozițiile art.103 alin.8 din nr.OUG195/2002, fără a putea extinde cercetarea și făcând aplicația art.14 din Legea nr.554/2004, republicată, sub aspectul îndeplinirii celor două condiții.
Cum, cel puțin, la nivel de aparență, ordinul prefectului respectă condițiile impuse de art.103 alin.8 din nr.OUG195/2002, cererea reclamantului nu avea justificare legală.
Curtea mai reține că, instituției prefectului îi revin aceste atribuții, în conformitate cu art.32 și 37 din nr.HG1391/2006.
Față de considerentele expuse, Curtea în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiilor nr.OUG195/2002, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința, în sensul că va respinge cererea de suspendare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în P, nr.1, județul A, împotriva sentinței nr.270/CA/6.08.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G, domiciliat în P,-, -.D,.5, județul
Modifică în tot sentința de mai sus, în sensul că respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Judecător, JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - -
Grefier,
-
Red./7.12.2009
GM/6 ex.
Jud.fond:
Opinie separată
Considerăm că recursul trebuie respins ca nefondat
Împrejurările litigiului
Prin ordinul nr. 456 din 10 iunie 2009 emis de Instituția Prefectului Județului Aaf ost despusă suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule de către
În motivarea ordinului arătat se invocă dispozițiile art. 103 alin 8 și ale art. 114 alin. 1 litera e din OUG nr. 195/2002 și faptul că pe rolul Judecătoriei Piteștis -ar afla o "acțiune în anulare".
II. Dreptul aplicabil
Potrivit art. 103 alin. 8 din OUG nr. 195/2002, modificată prin OUG nr. 9/2009 <<suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule se dispune:8)În situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, după caz, rezidența normală, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere>>.
De asemenea, potrivit art. 114 alin. 1 lit. e din același act normativ <<anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: e) permisul de conducere a fost obținut cu încălcarea normelor legale, situație constatată de instanța competentă>>
Totodată, potrivit art. 6 paragraful 1 din CEDO, 1 și 2, <<orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției>>.
<<Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită>>.
III. Judecata
Considerăm că textul art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 este contrar principiului dreptului la o judecată echitabile, prevăzut de art.6 paragraful 1 din CEDO, deoarece el crează o prezumția absolută de vinovăție pe care, dacă judecătorii ar respecta-o ar pune persoanele "acuzate" în situația de a nu putea să o răstoarne aducând probe pertinente.
Ca principiu, admitem că autoritatea care a emis o autorizație unei persoane poate să o retragă dacă dobândirea ei a fost făcută prin încălcarea legii. Admitem, de asemenea, că atunci când există indici convingătoare că obținerea autorizației a fost făcută prin mijloace nelegale, pentru protecția societății legiuitorul poate abilita autoritatea emitentă să suspende exercițiul dreptului dobândit prin autorizație administrativă. Toate aceste măsuri trebuie să fie însă bine motivate și să dea pusibilitatea judecătorului să verifice temeinicia lor, cel puțin la nivel de aparență în ultimul caz, atunci când persoana față de care s-a luat măsura contestă temeinicia ei.
Textul art.103 alin.8 arătat mai sus, consacră însă un exces de putere a administrației publice, împiedicând și judecătorul să realizeze o judecată echitabilă, el fiind obligat să admită ca temeinică prezumția de vinovăție decisă de prima autoritate.
acestei prezumții constă în faptul că textula arătat abilitează prefectul județului, autoritate administrației publice, să suspende exercițiul dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice dobândit de o persoană fizică, posesor al permisului de conducere, sub singura condiție ca aceeași autoritate să sesizeze instanța cu cererea de anulare a permisului de conducere a "acuzatului"
Sub imperiul acestui text autoritatea administrativă își motivează actul adminitrativ de suspendare a dreptului "acuzatului" de conducere autovehicule, prin simpla enunțare a luării măsurii de sesizare a judecătoriei pentru anularea permisului de conducere.
Din perspectiva drepturilor omului, în special al principiului drepului la un proces echitabil, textul arătat este contrar art.6 paragraf 1 din CEDO pentru că el împiedică instanțele de judecată să facă o verificare a legalității suspendării.
Admitem că prezumțiile de vinovăție pot fi permise, așa cum este decis constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Salabiacu c Franței). Ea nu trebuie să fie însă absolută.
Textul art.103 alin.8 în discuție instituie însă o prezumție absolută de vinovăție a persoanei căreia autoritatea administrativă i-a suspendat permisul de conducere, deoarece statuiază că simpla măsură de sesizare a instanței cu privire la anularea permisului este suficientă pentru ca autoritatea administrativă să dispună suspendarea exercițiului dreptului de a conduce autovehicole pe drumurile publice, prezumându-se, irefragrabil, obținerea ilegală a acestui permis de cel "acuzat".
"" nu are posibilitatea de a răsturna această prezumție arătând, de exemplu, că nu ar fi săvârșit nicio faptă care să ridice suspiciuni asupra legalității dobândirii permisului de conducere etc.
În fine, în temeiul textului arătat nici instanța de judecată nu poate verifica temeinicia prezumției dedusă de autoritatea administrativă căci, potrivit textului, ea nu are de verificat decât îndeplinirea unui act formal de către autoritatea administrativă: luarea măsurii de sesizare a instanței de judecată pentru anularea permisului de conducere.
Instanța învestită cu verificarea legalității și temeiniciei ordinului de suspendare a exercițiului dreptului dobândit prin permisul de conducere este pusă în imposibilitatea de a face o astfel de verificare și pentru că organul administrativ, întemeindu-se pe textul arătat, nu motivează ordinul decât arătând că a luat măsura sesizării instanței cu cererea de anulare a permisului de conducere.
Pentru aceste considerente, concluzionăm că textul art.103 alin.8 din OUG nr.195/2002 este contrar art.6 paragraful 1 din CEDO și că, în consecință, în temeiul utimului text, instanța învestită cu verificarea legalității și temeiniciei ordinului de suspendare a exercițiului dreptului de a conduce autoturisme dobândit prin obținerea permisului de conducere, va trebui să cerceteze apărările "acuzatului" și să le compare cu indiciile ce au condus autoritatea administrativă la prezumția de vinovăție, trăgând astfel concluzii cu privire la fundamentul ordinului de suspendare arătat.
În speță, în lipsa oricărei precizări cu privire la temeinicia ordinului de suspendare, soluția este de menținere a sentinței instanței de fond prin care a fost dispusă anularea ordinului de suspendare emis de Prefectul Județului
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
-
DV/09.12.2009
6 ex.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
