Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 14/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.14
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str. -,. 25,. C,. 13, județul D, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,--22, sector 4 șiGUVERNUL ROMÂNIEI,cu sediul în B, nr.1, sector 1, cauză venită spre soluționare urmare declinării de competență stabilită prin sentința nr. 426 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta C, reprezentată de avocat din cadrul Baroului D și pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, reprezentată de consilier juridic, potrivit delegației aflată la fila 28 dosar, lipsă fiind pârâtul Guvernul României.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că acțiunea se află la al șaptelea termen de judecată, este motivată, legal timbrată, după care:
Avocat având cuvântul pentru reclamanta C precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea acțiunii.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea acțiunii.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul cauzei.
Avocat având cuvântul pentru reclamanta C precizează că la data de 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate a OG nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, act ce a fost abrogat de Ordonanța de Urgență nr.105/2009 la data de 6 octombrie 2009, ordonanță care de asemenea a fost declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională.
Susține că la momentul invocării excepției de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență nr.37/22 aprilie 2009, instanța de judecată a respins cererea ca inadmisibilă, apreciind că sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate se face pentru un act normativ în vigoare la momentul sesizării.
Chiar dacă pe excepția de neconstituționalitate Curtea Constituțională nu se mai poate pronunța, atât în doctrină cât și în practica judecătorească se apreciază că instanțele de judecată se pot pronunța cu privire la constituționalitatea unui text de lege în situația în care anterior Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea unui text de lege, iar decizia de neconstituționalitate a fost publicată în Monitorul Oficial al României.
Curtea Constituțională, în deciziile sale, s-a referit și la modul în care trebuie să procedeze instanțele judecătorești atunci când, anterior, a pronunțat o decizie de constatare a neconstituționalității unui text de lege sau unei ordonanțe. În acest sens, prin Decizia nr.186/18 noiembrie 1999, Curtea Constituțională a făcut unele precizări de natură a determina o contribuție corespunzătoare a instanțelor judecătorești la rezolvarea excepțiilor de neconstituționalitate.
Susține reclamanta că astfel cum rezultă din dispozițiile art.23 alin.3 și 6 din Legea nr.47/1992, una dintre situațiile de inadmisibilitate a ridicării unei excepții de neconstituționalitate este aceea în care excepția are ca obiect prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, astfel cum este cazul în speță, ceea ce înseamnă, în primul rând, că este inadmisibil ca instanța însăși să ridice, din oficiu, o asemenea excepție, iar în al doilea rând, aceasta mai înseamnă că, dacă o asemenea excepție este ridicată de părți sau de către procuror, instanța judecătorească are obligația să respingă, ca fiind inadmisibilă, cererea prin care excepția a fost ridicată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională și fără a suspenda judecarea cauzei.
În al treilea rând, susține reclamanta, aceasta mai înseamnă că, respingând cererea prin care este ridicată excepția de neconstituționalitate, instanța, continuând soluționarea cauzei, are obligația de a respecta decizia Curții Constituționale, în sensul de a nu aplica în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale și să aplice dispozițiile legale de care depinde soluționarea cauzei și la care se referă decizia Curții Constituționale, dar niciodată în acel înțeles care, astfel cum s-a constatat prin acea decizie, este contrar Constituției.
Se solicită admiterea cererii de chemare în judecată și anularea Ordinului nr.212/24.04.2009 emis de Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, întrucât Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 este emisă cu încălcarea prevederilor art.115 alin.4 și 6 din Constituția României, art.20 din Constituție prin raportare la prevederile art.6 pct.1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care recunoaște și garantează dreptul la muncă, au fost încălcate prevederile art.44 din Constituție, referitoare la dreptul de proprietate privată, precum și ale art.1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prin care este consacrat și protejat dreptul de proprietate.
Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Susține că în temeiul prevederilor imperative ale art.III alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, în vigoare la data emiterii Ordinului președintelui ANOFM nr.212/24.04.2009 s-a dispus ca funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, prevăzute în anexa la această ordonanță de urgență, printre care se numără și agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului B, menționate la lit.D, punctul 5 din respectiva anexă, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ invocat, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr.264/22 aprilie 2009.
Arată pârâta că începând cu data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin.1, respectiv acele posturi aferente funcțiilor supuse desființării, li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr.53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Susține pârâta că Ordinul președintelui ANOFM nr.212/24.04.2009 a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale aflate în vigoare la data emiterii, ordinul menționat îndeplinind condițiile de fond și de formă cerute de lege pentru validitatea actelor administrative.
De asemenea, învederează că repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii Ordinului președintelui ANOFM nr.212/24.04.2009 nu mai este posibilă în prezent, având în vedere că funcția publică de conducere deținută anterior emiterii actului administrativ atacat nu se mai regăsește în categoria funcțiilor publice reglementate de cadrul legal incident în materia funcției publice și funcționarilor publici.
Solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată laTribunalul Dâmbovița, Secția comercială și de contencios administrativ la nr- la data de 25.05.2009 reclamanta a chemat în judecată pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și a solicitat anularea Ordonanței de Urgență nr.37/22.04.2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României partea I, nr.22.04.2009, anularea Ordinului nr.212/24.04.2009 emis de Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă prin care funcția publică de conducere de director executiv adjunct buget al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă D se desființează în termen de 32 de zile la intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr.37/2009 și prin care se acordă un termen de preaviz de 30 zile urmând ca la data expirării perioadei de preaviz să fie eliberat din funcția publică, suspendarea executării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.37/22 04 2009 și suspendarea Ordinului nr.212/2009.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost numită în funcția de director executiv adjunct buget al Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă D prin Ordinul nr.54/07.12.1999. Acest ordin de numire în funcția publică a fost dat în urma concursului ținut la data de mai 1999. Anterior numirii în această funcție publică a ocupat funcția de șef birou gestiune fond șomaj începând cu 10 ianuarie 1994, ulterior postul respectiv transformându-se în șef serviciu fond șomaj, iar începând cu anul 1999 postul de șef serviciu gestiune fond șomaj s-a transformat în funcția publică de director executiv adjunct buget.
La data de 24.04.2009 i s-a comunicat Ordinul nr.212/2009 prin care potrivit art.1, funcția publică de conducere de director executiv adjunct buget al Agenției Județene pentru ocuparea Forței de Muncă D se desființează în termen de 32 zile de la intrarea în vigoare a Ordinului de Urgență nr.37/2009. Potrivit alin.2 a acestui Ordin i se acordă un preaviz de 30 zile calendaristice începând cu data de 24 04 2009, urmând ca la data expirării perioadei de preaviz, să fie eliberată din funcție.
De asemenea, reclamanta a depus la dosar cerere prin care a invocat
excepția de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 37/2009.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că OUG nr. 37/2009 nu este practic motivată din punct de vedere al urgenței și nu cuprinde justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate specială de reglementare, este emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. 6, art. 61 alin. 1 din Constituție, are prevederi cel puțin bizare, care permit emitentului ca, prin interpretarea sistematică a Statutului funcționarilor publici și fără a recurge la reglementări subsecvente să poată transforma din nou funcțiile contractuale de director coordonator în funcții publice, după o anumită perioadă, potrivit intereselor din acel moment.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dâmbovița.
Prin sentința nr.426/09 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta C în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI.
Tribunalul a constatat că principalul capăt al cererii îl reprezintă anularea Ordinului nr.212/24.04.2009 emis de Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, celelalte capete de cerere având un caracter accesoriu.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.202/2006 privind organizarea și funcționarea ANOFM, aceasta este o instituție publică, cu personalitate juridică, deținând statutul de organ de specialitate al Administrației Publice Centrale, iar potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal al curților de apel.
Având în vedere aceste dispoziții coroborate cu art.3 pct.1 Cod procedură civilă, tribunalul, în temeiul art.158 Cod procedură civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI.
La Curtea de APEL PLOIEȘTI cauza a fost înregistrată la nr- la data de 24 iunie 2009.
Prin încheierea de ședință din data de 15 iulie 2009, Curtea a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru cele două capete de cerere referitoare la anularea și suspendarea executării nr.OUG37/2009 și s-a citat în cauză, în calitate de pârât, Guvernul României, având în vedere cererea de anulare a nr.OUG37/2009.
În temeiul dispozițiilor art.115 și art.137 Cod procedură civilă,pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare.
Cu privire la cererea de suspendare și anulare a ordinului nr.212/24.04.2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, pârâtul Guvernul României a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că în speță, reclamanta solicită suspendarea și anularea Ordinului Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă nr.212/24.04.2009, act administrativ individual al cărui emitent nu este Guvernul României și, prin urmare, nu există niciun temei juridic care să justifice legitimarea procesuală pasivă a Guvernului României, motiv pentru care s-a solicitat admiterea excepției și respingerea acestei cereri față de această autoritate a administrației publice centrale.
Cu privire la cererea de suspendare a executării Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2009 a invocat excepția inadmisibilității, susținând că ordonanța de urgență nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în virtutea delegării legislative reglementate de art.115 alin.4-8 din Constituția României, republicată, și supus aprobării Parlamentului, astfel încât nu este susceptibil de o suspendare a executării în sensul art.14-15 din Legea nr.554/2004, motiv.
Cu privire la cererea de anulare a OUG nr.37/2009, pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând că potrivit art.9 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările și completările ulterioare, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul acțiunii principale nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispozițiilor din ordonanță. De asemenea, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei ordonanțe, care are legătură cu soluționarea cauzei.
Când obiectul exclusiv al acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență a Guvernului, excepția de neconstituționalitate este transformată într-o veritabilă acțiune, pierzându-și astfel, natura sa de execuție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății.
In cazul de față este evident că acțiunea principală, deci fondul cauzei, se identifică practic cu excepția de neconstituționalitate, ambele având aceeași motivare.
Sesizarea a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art.146 lit.d din Constituția României, ale art.29 din Legea nr.47/1992 și ale art.9 alin.1,2 și 5 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, pârâtul a arătat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și prin raportare la dispozițiile art.10 alin.2 și art.29 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat că nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora nu a existat o situație extraordinară care să justifice adoptarea reglementărilor conținute de OUG nr.37/2009 întrucât noțiunea de situație extraordinară nu este precizată în Constituție, ci a fost stabilită prin decizii ale Curții Constituționale.
In temeiul art.115 alin.4 din Constituție, republicată, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Ca atare, în toate cazurile în care lipsa unei reglementări imediate poate produce grave consecințe în bunul mers al societății, Guvernul va trebui să emită reglementări, la nivel de lege, numai sub forma proiectelor de lege sau a ordonanțelor în baza unor legi de abilitare.
Situația extraordinară ce a determinat emiterea prezentei ordonanțe de urgență a fost generată de necesitatea îmbunătățirii și completării cadrului normativ și instituțional existent privind eficientizarea activității administrației publice, inclusiv prin prisma tuturor aspectelor referitoare la descentralizarea administrației publice, pentru serviciile publice deconcentrate din cadrul ministerelor și al celorlalte organe ale administrației publice centrale.
de măsuri imediate ar fi avut consecințe negative în ceea ce privește aplicarea măsurilor de optimizare, flexibilizare și îmbunătățire a activității serviciilor publice deconcentrate din cadrul ministerelor și al celorlalte organe ale administrației publice centrale. Prin adoptarea acestor măsuri se conferă flexibilitatea necesară unui management performant și cu costuri reduse la acest nivel.
Prin adoptarea în regim de urgență a actului normativ mai sus menționat, s-a răspuns și exigențelor Planului de măsuri anticriză, prin aceea că determină o eficientizare și o restructurare a cheltuielilor publice în vederea minimizării diverselor costuri.
Susține că nu poate fi primită afirmația reclamantei că OUG nr.37/2009 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art.115 alin.6 din Constituția României, republicată, întrucât prin adoptarea acestui act normativ nu sunt afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecția socială a muncii și dreptul la un trai decent, așa cum sunt reglementate de art.41 și art.47 din Constituție. Prin această reglementare se dă o nouă orientare managementului funcției publice de conducere din cadrul serviciilor deconcentrate în vederea optimizării și eficientizării folosirii resurselor materiale alocate administrației publice și recrutării resurselor materiale alocate administrației publice și recrutării resurselor umane.
La elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1226/2007. Proiectul de act normativ a fost avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art.33 alin.7 din Regulamentul anterior menționat avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea din etapa de avizare.
Apreciază că dispozițiile legale ce fac obiectul sesizării instanței nu contravin prevederilor art.115 alin.4 și alin.6 din Constituție, republicată, iar invocarea excepției de neconstituționalitate a OUG nr.37/2009 nu este de natură să determine sesizarea Curții Constituționale, motiv pentru care solicită respingerea cererii.
Prin încheierea din data de 9 octombrie 2009, Curtea a apreciat că excepția invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare, cu privire la cererea de suspendare și anulare a Ordinului nr.212/24.04.2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, este neîntemeiată, având în vedere că acest pârât a fost chemat în judecată numai în ceea ce privește anularea și suspendarea nr.OUG37/2009, cerere față de care are calitate procesuală pasivă, în calitate de emitent.
De asemenea, Curtea a respins cererea de suspendare a Ordinului nr.212/2009 emis de către Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din data de 30 octombrie 2009, Curtea a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere faptul că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009, iar potrivit dispozițiilor art.29 din Legea nr. 47/1992 actul normativ cu privire la care se invocă excepția de neconstituționalitate trebuie să fie în vigoare, în caz contrar asemenea cereri sunt inadmisibile.
Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2009, Curtea a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă prin întâmpinare, cu motivarea că reclamanta s-a adresat pârâtei prin cererea nr. 1961/12.06.2009, prin care a solicitat revocarea Ordinului nr.212/24.04.2009, iar pârâta i-a răspuns prin adresa nr.1747/23.06.2009, procedura prealabilă fiind îndeplinită anterior sesizării Curții de APEL PLOIEȘTI.
În ceea ce privește cererea de anulare a Ordonanței nr. 37/2009, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. S din Legea nr. 554/2004, n cazul cererilor persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Examinând cauza,cu privire la cererile de anulare și suspendare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 9 alin. 1 și 4 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond, după pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol, dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009, Curtea a respins prin încheierea din data de 30 octombrie 2009 cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Ordonanța de urgență a Guvernului nu constituie un act administrativ, în sensul dispozițiilor art.2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, este adoptată de Guvern în virtutea delegării legislative reglementate de art.115 alin.4-8 din Constituția României, și supusă aprobării Parlamentului, și nu poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cțiunea în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative. e cale de consecință, cererile de suspendare și anulare a ordonanței de urgență sunt inadmisibile și urmează a fi respinse.
Examinând cauza, cu privire la cererea de anulare a Ordinului nr.212/24.04.2009,din actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 212/24.04.2009 emis de Președintele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, s-a dispus: 1)conform art.III alin.1 al nr.OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, desființarea funcției publice de director executiv adjunct buget al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în termen de 32 zile de la intrarea în vigoare a OUG nr. 37/2009, 2)conform art. II alin. 11 din OUG nr. 37/2009 coroborat cu art. 99 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 188/1999 acordarea unui preaviz de 30 zile începând cu data de 24.04.2009, data comunicării ordinului, reclamantei, urmând ca la data expirării perioadei de preaviz să fie eliberată din funcția publică de conducere.
Ordinul nr. 212/24.04.2009 a fost emis în aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 22 aprilie 2009, Ordonanță abrogată prin dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local, publicată în Monitorul Oficial la data de 6.10.2009.
Cu privire la OUG nr. 37/12009, în temeiul căreia a fost emis Ordinul nr. 212/24.04.2009, Curtea Constituțională a decis prin Decizia nr.1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr.758 din 06.11.2009, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională.
În considerentele acestei Decizii, Curtea reține că, în timp ce era sesizată cu obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență nr.37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, având termen de soluționare la data de 7 octombrie 2009, Guvernul a adoptat, la 6 octombrie 2009, Ordonanța de urgență nr.105/2009, care a fost depusă în aceeași zi la, ca primă Cameră sesizată, și a fost publicată tot pe 6 octombrie 2009 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.668, însă abrogarea unei ordonanțe de urgență aprobate prin lege nu constituie un impediment în ceea ce privește examinarea sesizării de neconstituționalitate, întrucât legea de aprobare integrează în totalitate prevederile din ordonanța de urgență aprobată, iar prin aprobare, ordonanța de urgență încetează să mai existe ca act juridic normativ distinct, ca atare, Curtea consideră că, întrucât devin parte integrantă a legii de aprobare, dispozițiile ordonanței de urgență pot fi supuse controlului de constituționalitate în condițiile art.146 lit.a din Legea fundamentală.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, astfel, prin modificările aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 articolului 13 alin.(1) lit.d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și anexei la această lege, au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, în locul acestor funcții este instituită funcția "director coordonator al serviciului public deconcentrat",
Curtea Constituțională a arătat că, prin reglementările sale, aceasta "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art.73 alin.3 lit.j din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică și de altfel, prin întreg conținutul reglementării, Guvernul a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competența materială, încălcând, astfel, dispozițiile art.115 alin.(6) din Constituție.
Având în vedere toate aceste considerente, cu privire la Ordonanța de urgență în baza căruia a fost emis Ordinul a cărui anulare se solicită, Ordonanță de urgență declarată neconstituțională pentru faptul că aduce atingere statutului juridic al unor funcționari publici de conducere, stabilit prin Legea nr.188/1999, lege organică, curtea constată că, pe cale de consecință, actul administrativ individual emis în baza acesteia este nelegal, emis cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 188 /1999 privind statutul funcționarilor publici.
Pentru aceste motive, curtea va admite în parte acțiunea și va dispune anularea Ordinului nr.212/24.04.2009 emis de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, va respinge ca inadmisibile, pentru motivele arătate anterior, cererile de anulare și suspendare a OUG 37/2009.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, la cererea reclamantului, curtea va obliga pârâta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, 1200 lei onorariu avocat, conform chitanței depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, str. -,. 25,. C,. 13, județul D, în contradictoriu cu pârâțiiAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,--22, sector 4 șiGUVERNUL ROMÂNIEI,cu sediul în B, nr.1, sector 1.
Anulează Ordinul nr.212/24.04.2009 emis de AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
Respinge cererile de anulare și suspendare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.37/2009 ca inadmisibile.
Obligă pârâtaAGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂla 1200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2010.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red.
5 ex/22.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
