Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - suspendare executare act ad-tiv -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR.142

Ședința publică de la 29 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Sas Remus

JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta

JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul cu domiciliul în S,-, Bloc 11,.A,.5, județul S, împotriva sentinței nr.3320 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal. ( dosar nr- )

La apelul nominal au răspuns recurentul și consilier juridic pentru pârâta intimată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, recurentul a arătat că înțelege să renunțe la judecata cauzei ce formează obiectul dosarului de față, sens în care, în conformitate cu dispozițiile art. 247 alin.3 Cod procedură civilă i s-a luat declarație scrisă, în ședință publică, separat atașată la dosar.

Reprezentantul intimatei a solicitat a se lua act că reclamantul a renunțat la judecata cauzei.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 22.10.2008, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S, solicitând suspendarea executării Dispoziției nr. 791 din 15.08.2008 privind numirea sa în funcția de șef salarizare, până la pronunțarea instanței asupra fondului cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004 cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a arătat următoarele:

Prin actul administrativ cu caracter individual mai sus menționat pârâta a dispus numirea sa definitivă în funcția de șef salarizare.

În urma reorganizării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S, în baza Hotărârii Consiliului Județean nr. 88/2008 privind aprobarea numărului de personal, a funcțiilor publice, a organigramei și statului de funcții, postul de șef serviciu resurse umane și salarizare pe care îl ocupă a fost supus reducerii, acesta neregăsindu-se în noul stat de funcții.

Prin plângerea prealabilă formulată de reclamant conform art. 7 din 554/2004, înregistrată la emitentul actului administrativ mai sus evidențiat sub numărul 18829/c din 25.08.2008, a solicitat ca deîndată să se dispună reexaminarea actului administrativ în sensul revocării acestuia ca fiind nelegal, dar și dat în mod discreționar, prin aplicarea abuzivă și părtinitoare a dispozițiilor art.99 și art. 100 din Legea nr. l88/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici.

Consideră reclamantul că pe lângă îndeplinirea condiției de a se fi formulat plângere prealabilă conform art. 7 alin. 1 și alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și celelalte două condiții prevăzute de textul art. 14 alin. 1 din aceeași lege sunt îndeplinite.

Astfel, în ceea ce privește condiția existenței cazului bine justificat, toate argumentele expuse prin intermediul plângerii prealabile sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui revocare a solicitat-o pe calea plângerii prealabile. Precizează că a fost numit prin Dispoziția nr. 791 din 15.08.2008 în funcția de Salarizare. Aplicând discreționar prevederile art.99 și art.100 alin. l și alin. 2 din Legea nr.188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, autoritatea emitentă a actului administrativ contestat a ignorat spiritul legii (așa cum rezultă din interpretarea art.99 și art.100 din legea menționată), fără a ține cont de pregătirea profesională, certificată în domeniul formării profesionale a resurselor umane.

În mod just, autoritatea administrativă era obligată să nu abuzeze de caracterul unilateral al actului administrativ de numire în funcția publică fără a acorda preavizul obligatoriu in cazul reducerii postului ca urmare a reorganizării, fără a-i pune la dispoziție lista cu funcțiile publice vacante, fără a considera și pregătirea profesională specifică în contextul în care se regăsea vacantă poziția de șef resurse umane, în urma reorganizării instituției. Pentru a nu perturba buna desfășurare a serviciului public, conducerea instituției trebuia să opteze pentru varianta optimă a redistribuirii personalului afectat de reorganizare în conformitate cu respectarea funcției, a gradului profesional, a pregătirii profesionale și a condiției de fi desfășurat activități similare.

În mod evident, conducerea instituției publice ar fi fost obligată să procedeze la numirea reclamantului în poziția de șef resurse umane, prin respectarea cumulativă a tuturor criteriilor stipulate în alin.2 art.100 din Legea nr.188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici, conform tuturor criteriilor, inclusiv cel al pregătirii profesionale (diplomă de licență în științe juridice, certificat de perfecționare în domeniul resurselor umane, diplomă de masterat în Management public, certificări în managementul proiectelor, achiziții publice).

De asemenea, este justificată această condiție, motivat și de faptul că instituția publică va scoate la concurs în perioada imediat următoare postul vacant de șef resurse umane.

În ceea ce privește cea de a doua condiție cu referire la paguba iminentă reclamantul a arătat că aplicarea actului administrativ atacat conduce la imposibilitatea de a-și valorifica drepturi și interese legitime, fiind iminentă o pagubă prin prejudiciul adus ca urmare a încadrării sale pe poziția de șef, în raport de vechea poziție de șef serviciu, la nivelul indemnizației de conducere, așa cum se poate evidenția în dispozițiile OG nr. 9/2008 care modifică OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariate și alte drepturi ale funcționarilor publici. Astfel, diferența de indemnizație de conducere, așa cum se regăsește în anexa nr.4 din actul normativ mai sus menționat, este de 5%, afectându-i nivelul de salarizare lunar existent înainte de emiterea Dispoziției nr. 791/2008.

În speță, sunt date condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare legală facultativă întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța trebuind să ia în considerare că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului în discuție, acestea reprezentând, alături de interesul lor legitim, un caz bine justificat.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În dovedire a depus la dosar copie după plângerea prealabilă înregistrată la pârâtă sub nr. 18829/c din 25.08.2008, actul administrativ contestat, anexa nr.4 din OG nr.9/2008 care modifică OG nr.6/2007 .

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Numirea în funcția publică de conducere, de șef salarizare, s-a făcut ca urmare a reorganizării întregului aparat al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Prin Hotărârea nr. 88 din 11.08.2008 a fost aprobat numărul de personal, funcțiile publice, organigrama și statul de funcții ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S, în noua organigramă și stat de funcții Serviciul Resurse Umane și Salarizare nu se mai regăsește, în aceste condiții funcția publică de conducere pe care o reclamantul a fost redusă. Prin reorganizare s-au înființat Biroul Salarizare cu funcția publică de conducere șef, consilier juridic, clasa I* grad profesional superior, treapta de salarizare 1 și Biroul Resurse Umane, cu funcția publică de conducere șef, consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare 1/3. În conformitate cu Legea nr. 188/1999 s-a avut în vedere la numirea personalului afectat de reorganizare, respectarea funcției, gradului profesional, a pregătirii profesionale și a condiției de a fi desfășurat activități similare. Reclamantul a fost numit prin dispoziția nr. 791/15.08.2008 a cărei suspendare o cere în funcția publică de șef salarizare deoarece îndeplinea condițiile prevăzute pentru această funcție, respectiv condiția de a fi consilier juridic cl. I, grad superior, treapta I, precum și cea de a fi desfășurat anterior activități similare. Nu a fost numit în funcția de șef resurse umane pentru că funcția publică de execuție este consilier iar la biroul salarizare funcția de execuție este de consilier juridic reclamantului menținându-i-se continuitatea în funcția publică de consilier juridic, fără a-și pierde și continuitatea în specialitatea studiilor juridice absolvite.

În vederea adoptării Hotărârii Consiliului Județean nr. 88/2008 prin care s-a aprobat reorganizarea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a fost emis din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici avizul favorabil nr. -/08.08.2008, privind noua organigramă și statul de funcții. Hotărârea Consiliului Județean a primit avizul Comisiilor de specialitate iar în urma aprobării în ședința Consiliului Județean S și avizul de legalitate din partea Instituției Prefectului județului

A apreciat pârâta că dispoziția este temeinică și legală neexistând motive pentru ca aceasta să fie suspendată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin numirea în funcția de șef nu i s-a adus reclamantului nici un prejudiciu, la numirea sa s-au avut în vedere pregătirea profesională pe care o are, condițiile prevăzute pentru numirea în această funcție (șef salarizare), precum și experiența și vechimea dobândite pentru această funcție.

În contraprobă pârâta a depus la dosar, în copie Hotărârea nr. 88/2008 a Consiliului Județean S, Avizul P, fișa postului, dispoziția nr. 332/30.02.2006.

Prin sentința nr. 3320 din 17 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată cererea formulată de reclamantul.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

rin dispoziția nr. 791 din 15 august 2008 directorului executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S (fila 8 dosar) a fost numit reclamantul definitiv în funcția publică de șef salarizare, treapta I, începând cu data de 15 august 2008.

Împotriva acestei dispoziții, reclamanta a formulat plângere prealabilă (filele 9-13 dosar), înregistrată la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului sub nr. 18829/c din 25 august 2008.

Din cuprinsul art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, rezultă că o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul administrativ, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Se stipulează că pentru a se dispune în acest sens este necesar a fi întrunite cumulativ două cerințe. Prima dintre acestea constă în existența unui caz bine justificat, ceea ce presupune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat. A doua condiție privește necesitatea prevenirii unei pagube iminente, în accepțiunea art. 2 al. 1 lit. s din Legea nr. 554/2004, deci a unui prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau, după caz, a perturbării previzibile grave a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

În speță, prima instanță a apreciat că raportat la motivele de nelegalitate invocate de către reclamant, este dat cazul bine justificat; în schimb, nu rezultă din probele administrate că prin executarea actului administrativ i s-ar produce reclamantului un prejudiciu iminent.

Nu prezintă relevanță faptul că indemnizația de conducere de care beneficia reclamantul anterior emiterii dispoziției nr. 791 din 15 august 2008 fost redusă cu 5% (de la 30% la 25%), deoarece eventualul prejudiciu ar trebui să reprezinte o consecință a executării și nu să constituie însăși executarea. Dacă s-ar da eficiență raționamentului reclamantului, cerința privind necesitatea prevenirii unei pagube iminente ar fi întrunită în toate situațiile în care prin executarea unui act administrativ ar fi afectat patrimonial, indiferent în ce măsură și cu ce consecințe, destinatarul acestuia. Or, regula este că actul administrativ, bucurându-se de prezumția de legalitate, are caracter executoriu din oficiu, suspendarea executării constituind o situație de excepție.

Instanța a constatat de asemenea că nu este incident în cauză prejudiciul ireparabil despre care se face vorbire în nr. R (89)8 din 13 septembrie 1989 Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, invocată de reclamant, deoarece, în ipoteza anulării dispoziției a cărei legalitate o contestă, pârâta ar fi obligată la plata către reclamant a diferențelor salariale cuvenite, precum și la recunoașterea tuturor drepturilor privind cariera funcționarilor publici.

Nefiind îndeplinite cumulativ condițiile expres prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a considerat că nu se justifică suspendarea executării dispoziției nr. 791 din 15 august 2008, emisă de pârâtă, astfel încât a respins cererea dedusă judecății ca nefondată.

Împotriva sentinței a promovat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

La termenul de astăzi, reclamantul recurent a dat o declarație prin care precizează că renunță la judecata acțiunii formulată împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului

Față de această situație, cum reclamantul renunțat la judecata cererii, -, în temeiul art. 246 Cod procedură civilă, va lua act de renunțarea la judecată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DISPUN E:

Admite recursul declarat de reclamantul cu domiciliul în S,-, Bloc 11,.A,.5, județul S, împotriva sentinței nr.3320 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal. ( dosar nr- ), în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului a Județului S, cu sediul în S, B-dul. - nr. 16.

Modifică sentința tribunalului.

Ia act că reclamantul a renunțat la judecarea acțiunii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud.fond:

Tehnoredact.

30.01.2009/ 2 ex.

Președinte:Sas Remus
Judecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 142/2009. Curtea de Apel Suceava