Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 147/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 147/
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de DGFP, cu sediul în Târgu-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.521/06.08.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata-reclamantă - România SRL Târgu-M prin avocat dr., lipsă fiind recurenta-pârâtă DGFP
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat conform prev. art.301 și 303 Cod procedură civilă, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art.17 al Legii nr.146/1997, iar recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatei-reclamante - România SRL Târgu-M depune întâmpinare(10-19 dosar), declarând că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată; susține oral motivele cuprinse în întâmpinare, învederând faptul că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă; arată că o situație similară prezentei cauze se regăsește în cuprinsul deciziei nr.2041/17.04.2007 a ÎCCJ(15-17 dosar).
CURTEA,
Prin sentința nr. 521 pronunțată la data de 06.08.2009 de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de - România SRL în contradictoriu cu DGFP M și s-a dispus suspendarea deciziei de impunere nr. 496/15.07.2009 emisă de pârâtă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 12 lei cheltuieli de judecată și s-a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 2000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 13.07.2009 încheiat de organele de control ale pârâtei, s-a constatat că societatea reclamantă, în cursul anului 2006, considerat în mod eronat drept deductibilă suma de 70.199 lei reprezentând penalități facturate de către - Germania pentru plata cu întârziere a contravalorii unor mărfuri vândute de către aceasta reclamantei. Instanța a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. b fiscal. Cu privire la neachitarea fondului special de solidaritate socială s-a invocat practica ÎCCJ în această privință, potrivit căreia, nu se poate reține în sarcina agenților economici neachitarea acestor debite ca urmare a neîndeplinirii oficioase a cerințelor formale de solicitare trimestrială. S-a constatat că sunt îndeplinite cele două cerințe pentru admisibilitatea cererii de suspendare, respectiv, cazul bine justificat constând în neconcordanța situației de fapt cu cea de drept reținută și paguba iminentă constând în prejudiciul material și viitor în relațiile cu partenerul extern și cu ceilalți clienți interni precum și perturbarea semnificativă a funcționării serviciului legitim privat în sens de persoană vătămată printr-un act administrativ. S-a stabilit, în temeiul art. 215 alin. 2. fiscal, o cauțiune de 2000 lei.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGFP M arătând că aceasta este netemeinică și nelegală deoarece reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, instanța de fond a stabilit o cauțiune modică în raport cu suma reținută în decizia de impunere, 1,29% și în mod eronat s-a dispus restituirea acesteia deoarece cauțiunea reprezintă o garanție menită să-l protejeze pe adversarul procesual de un exercițiu abuziv al reclamantului în acțiunea formulată.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința atacată fiind temeinică și legală.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, instanța apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Necesitatea asigurării unei protecții jurisdicționale provizorii persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative, în speță reclamantului, este recunoscută și pe plan european, prin R (89) 8 adoptată de Consiliul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, aplicabilă și României. Potrivit acesteia, instanța în calitate de autoritate jurisdicționale chemată să decidă măsura de protecție provizorie, trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente și să acorde asemenea măsuri atunci când executarea actului administrative este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic, aparent valabil, față de nelegalitatea lui. Așadar, trimiterea la normele comunitare în materie nu faceab initioadmisibilă cererea de suspendare.
Așa cum este reglementată această instituție în art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin tonul restrictiv - imperative al normelor din articolul de mai sus, rezultă că suspendarea executării actului administrativ are un caracter de excepție presupunând dovedirea efectivă a celor 2 condiții.
În speță, efectuând o analiză sumară a aparenței dreptului pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate se apreciază că nu au fost oferite indicii suficiente pentru răsturnarea prezumției de legalitate a actului atacat, cu atât mai mult cu cât, toate aspectele invocate de reclamantă țin de legalitatea actului și care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare. Invocarea de către reclamantă a unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a deciziei nu sunt de natură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actelor, iar în considerentele sentinței atacate instanța de fond a făcut, practic, analiza legalității actului administrative, aducând astfel atingere fondului.
În ceea ce privește condiția iminenței producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de reparat, reclamanta nu a făcut nici o dovadă a verosimilității acestuia. Acest prejudiciu trebuie să fie previzibil iar simplele afirmații referitoare la imposibilitatea realizării activității sale economice, cadrul general al crizei financiare, nu fac ca această condiție să fie îndeplinită. De asemenea, așa cum este definită noțiunea, acest prejudiciu trebuie să fie pe cale a se produce și trebuie indicat în concret și nu doar simple afirmații sau temeri.
Sentința este criticabilă și sub aspectul cauțiunii impuse de art. 215 alin. 2. pr. fiscală. Astfel, conform acestor dispoziții legale, cauțiunea, ca și condiție prealabilă de admisibilita a suspendării actului atacat trebuie să fie în cuantum de până la 20% din suma contestată. Stabilind o cauțiune de 2000 lei, reprezentând doar 1,29% din suma contestată și, pe deasupra, dispunând și restituirea acesteia deși acțiunea a fost admisă, instanța de fond a anihilat scopul și rolul pe care îl are această instituție de reparare a unui eventual prejudiciu suferit de pârâtă prin suspendarea executării actului administrative fiscal dacă pe fond, acțiunea de anulare a acestuia se va dovedi a fi neîntemeiată.
Având în vedere aceste considerente, Curtea consideră sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3. pr. civ. recursul formulat de DGFP M va fi admis, sentința va fi modificată în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamanta - România SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.521/06.08.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de - România SRL, cu sediul în Târgu-M-, în contradictoriu cu DGFP, cu sediul în Târgu-M--3.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Dact./4 ex
Jud.Tr.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
