Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 149/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 149/
Ședința publică din 04 Februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de Instituția Prefectului județului S, cu sediul în S Bd.- cel M nr.36 județul S, împotriva Încheierii nr.1470/21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul-reclamant G prin avocat, lipsă fiind recurenta-pârâtă Instituția Prefectului județului S și intimatul chemat în garanție Ministerul Administrației și Internelor.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat conform prev. art.301 și 303 Cod procedură civilă, intimatul-reclamant a depus întâmpinare(6-26 dosar), iar recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimatului reclamant depune împuternicire avocațială(27 dosar) și decizia de suspendare a plății pensiei de serviciu întrucât reclamantul a fost angajat din luna august 2009; menționează faptul că cererea de anulare în primă instanță a fost admisă.
Nefiind cereri formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Suceava ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată; susține oral motivele cuprinse în întâmpinare, arătând că sunt îndeplinite cele două condiții obligatorii: cea a cazului bine justificat și cea a pagubei iminente.
CURTEA,
Prin încheierea nr. 1470 din 21 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr- a tribunalului Suceava, s-a admis cererea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului județului S și Ministerul Administrației și Internelor, dispunându-se suspendarea executării Ordinului nr. 23 din 30 ianuarie 2009, emis de către Instituția Prefectului Județului S, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, având ca obiect anularea ordinului mai sus precizat.
S-a reținut în cauză, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului administrativ. În ceea ce privește cazul bine justificat, se reține că din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, atâta timp cât organul ierarhic superior, respectiv MAI, a propus reanalizarea legalității actului și eventual revocarea acestuia. Cât privește paguba iminentă ce s-ar cauza reclamantului, prin executarea actului administrativ de încetare a raporturilor de serviciu, se reține că aceasta constă în restrângerea veniturilor sale, împrejurare cu urmări negative pentru el și familia sa.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Instituția Prefectului Județului S, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii cererii de suspendare, motivând că în speță nu au fost dovedite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului.
Se arată că eliberarea reclamantului din funcția publică deținută, s-a făcut în baza adresei nr. - din 28 ianuarie 2009, emisă de MAI - Direcția Generală de Management Resurse Umane, ca urmare a necesității restrângerii cheltuielilor bugetare, din cadrul administrației publice, ținându-se seama și de prevederile Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului și Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare.
Se mai arată că reclamantul de la trecerea sa în rezervă din funcția de șef al Serviciului de mobilizare, a economiei, și pregătirea teritoriului pentru apărare a județului S, beneficiază de pensie militară de serviciu, pentru limită de vârstă, astfel că nu se poate reține că nu realizează nici un venit.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul intimat G solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii tribunalului Suceava ca temeinică și legală, susținând că această instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
La ședința publică din 4 februarie 2010 se învederează instanței că ordinul contestat a fost anulat în primă instanță și că instituția pârâtă a procedat la reîncadrarea reclamantului.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava și prin încheierea 4761 din 30 octombrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei la Curtea de Apel Târgu -
cu cererea de recurs formulată de Instituția Prefectului județului S, Curtea de Apel Târgu -M reține că prin încheierea 1470 din 21 iulie 2009, Tribunalul Suceavaa dispus suspendarea executării Ordinului 23 din 30 ianuarie 2009, emis de către Instituția Prefectului județului S, reținând că în speță sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 15 din aceeași lege.
Potrivit acestor dispoziții (alin. 1) "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, partea vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond", iar potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 din același act normativ "suspendarea executării actului administrativ unilateral, poate fi solicitată de reclamant, pentru,motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței competente, pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat. În acest sens, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.".
Din cuprinsul acestor dispoziții legale, rezultă că măsura suspendării se justifică prin împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, precum și prin necesitatea evitării unui prejudiciu grav și ireparabil de către partea care solicită luarea unei astfel de măsuri. În speță, nu au fost evidențiate împrejurări care să scoată în evidență caracterul ilegal al actului contestat sau abuzul de putere al organului emitent, măsura eliberării din funcție fiind justificată pe acte normative care reglementează reducerea cheltuielilor bugetare și nici nu s-a demonstrat că prin punerea în executare a ordinului contestat, s-ar produce o pagubă gravă, dificil de reparat, în condițiile în care reclamantul își exercita funcția din care a fost eliberat în cumul cu pensia de serviciu.
Față de cele mai sus prezentate instanța în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul formulat de Instituția Prefectului județului S și va modifica încheierea 1470 din 21 iulie 2009, în sensul respingerii cererii de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Instituția Prefectului județului S, cu sediul în S,-, județul S, împotriva Încheierii nr.1470 din 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr.23 din 30 ianuarie 2009 emis de Instituția Prefectului județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
red.
tehnored. BI/5ex
jud.fond:
-11.03.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
