Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1491/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1491
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.12.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta " ", împotriva sentinței civile nr.896/23.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE - SERVICIUL FISCALĂ ȘI VAMALĂ T, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 24.11.2009, respectiv 30.11.2009 potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 02.12.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr.2259/115/ 31.07.2009, reclamanta " ", în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale - Serviciul Fiscală și Vamală Tas olicitat suspendarea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.18752/30.06.2009 emisă de pârâtă, prin care a fost obligată la plata sumelor de 51.244 lei - accize și 43.005 lei - majorări de întârziere la sumele datorate pentru cărbune - huilă energetică - livrat către "" D în perioada 01.01.2007 - 08.03.2007.
În motivarea acțiunii a arătat că prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.18752/30.06.2009 emisă de pârâtă, reclamanta a fost obligată să calculeze și să accizeze cantitatea de 5.077,70 tone cărbune livrat în perioada 01.01.2007 - 08.03.2007 către ""
Reclamanta a solicitat a se constata faptul că se află în situația prevăzută de art.14 din Legea nr.554/2009 respectiv cazul bine justificat și prevenirea pagubei iminente. S-a mai arătat că reclamanta are contracte în derulare cu alți agenți economici.
În drept s-au invocat dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Cererea a fost timbrată cu suma de 8 lei taxă de timbru și timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că simpla începere a executării silite nu poate constitui un motiv întemeiat pentru admiterea unei astfel de cereri, întrucât dacă ar fi considerat acest lucru drept suficient, legiuitorul nu ar mai fi condiționat suspendarea, de îndeplinirea unor astfel de criterii, care privesc în principal gravitatea consecințelor executării silite. Mai mult, s-a arătat că reclamanta nu făcut dovada în fața instanței de judecată a faptului că pe rolul unei instanțe de judecată există în derulare o acțiune având ca obiect actele a căror suspendare a executării se solicită, existând astfel posibilitatea ca această acțiune să nici nu mai fie introdusă, situație în care suspendarea acordată ar dăinui la nesfârșit, depinzând exclusiv de bunul plac al societății reclamante.
De asemenea se subliniază că argumentul invocat de petentă, nu este de natură să justifice suspendarea de către instanță a executării silite, întrucât în speță, contestatoarea nu a demonstrat prin nici un mijloc de probă faptul că executarea silită a sumei stabilite prin actul de impunere ar avea consecințe grave pentru societate, în sensul producerii unei pagube greu de reparat ulterior.
În drept s-au invocat dispozițiile art.115-118 od procedură civilă, Legea nr.554/2004, nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În cauză au fost depuse probe cu înscrisuri, în copii: contestația înaintată de reclamantă către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.18752/30.06.2009, Decizia de impunere nr.18752/30.06.2009.
Prin sentința civilă nr.896/23.09.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr.18752/30.06.2009 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale - Serviciul Fiscală și Vamală T, formulată de reclamanta " " împotriva pârâtei Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale - Serviciul Fiscală și Vamală T și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 19.000 lei, consemnată la - Sucursala Reșița cu recipisa nr.-/1 din 08.09.2009.
Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.18752/30.06.2009, emisă de T, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în cuantum de 51.244 lei, constând în accize pentru cărbune și cocs și de 43.005 lei, constând în majorări de întârziere.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație administrativă.
Potrivit dispozițiilor art. 215 od procedură fiscală, "introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate-".
În condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, suspendarea actului administrativ unilateral se poate dispune, potrivit art.14 alin.1, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
Din redactarea textului rezultă că trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: să existe un caz bine justificat și să fie necesară măsura suspendării pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Din analiza actelor de la dosar se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ aceste condiții.
Astfel, reclamanta nu a probat că executarea actului de impunere ar avea asupra sa consecințe grave, imposibil sau greu de reparat ulterior.
Simpla începere a executării acestui act nu poate constitui un motiv de admitere a cererii de suspendare căci iminența producerii unei pagube trebuie să constea într-o consecință a executării și nu în însăși executarea actului.
Producerea pagubei iminente trebuie analizată în raport cu rezultatul pe care l-ar avea executarea asupra reclamantei, iar în speță nu s-a dovedit că aceasta ar fi pusă într-o situație periculoasă prin executarea sumelor din decizia de impunere.
Pe cale de consecință, instanța a respins, ca nefondată, cererea de suspendare, în baza dispozițiilor art.15 din Legea nr.554/2004.
Totodată instanța, având în vedere că natura juridică a cauțiunii este aceea de garanție pentru plata prejudiciilor produse prin suspendarea executării titlului executoriu, după cum rezultă din analiza dispozițiilor art.723 ind.1 alin.3 Cod procedură civilă, și, întrucât cererea de suspendare s-a respins, cauțiunea nu mai are finalitatea prevăzută de lege, dispunând restituirea cauțiunii consemnate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a respins cererea de suspendare pe motiv că nu există iminența producerii unei pagube în patrimoniu societății în cadrul executării deciziei contestate.
Menționează că executarea conturilor societății ar periclita însăși existența și funcționarea societății intrând în imposibilitate de a achita drepturile salariale ale celor 100 de angajați, ceea ce ar duce la reducerea considerabilă a numărului de angajați lăsându-i pe aceștia fără locuri de muncă.
Totodată se solicită a se constata că au de executat un contract în derulare cu "" D, care în cazul executării fabuloasei sume de 94.249 lei, nu-l va mai putea respecta deoarece ar fi în imposibilitate de a achita combustibil și energie electrică, echipamente, toate necesare desfășurării activității societății.
De asemenea, lipsa materiei prime pe care o livrează pentru producerea energiei electrice poate să ducă la o diminuare semnificativă a furnizării de energie electrică și termică în sistemul național, reclamanta fiind unul dintre cei mai importanți furnizori.
Mai mult, cazul bine justificat poate fi reținut, deoarece din împrejurările cauzei rezultă o îndoială puternică și evidentă a prezumției de legalitate a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr.18752/30.06.2009 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale - Serviciul Fiscală și Vamală
Se mai arată că a achitat și cauțiunea de 20% dispusă de instanță din suma contestată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâta, legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma dispozițiilor art.304 ind.1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente dispozițiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă, instanța conform art.312 alin.1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinică și legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără să fie incident vreunul din motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, care impun modificarea hotărârii recurate.
În motivarea recursului se arată că executarea conturilor societății ar periclita însăși existența și funcționarea societății intrând în imposibilitate de a achita drepturile salariale ale celor 100 de angajați, și că are de executat un contract în derulare cu "" D, care în cazul executării fabuloasei sume de 94.249 lei, nu-l va mai putea respecta deoarece ar fi în imposibilitate de a achita combustibil și energie electrică, echipamente, toate necesare desfășurării activității societății, apărare ce nu poate fi primită nici de către C întrucât drepturile bănești aferente salariilor sunt excluse de la orice poprire, iar neexecutarea contractelor nu se încadrează ca fiind motiv de suspendare.
După cum a reținut și instanța de fond, una dintre caracteristicile actului administrativ este executarea sa din oficiu (ex officio), bazată pe prezumția de legalitate a acestuia.
Prin art.14 și 15 din Legea contenciosului administrativ s-a instituit o excepție de la această regulă, respectiv posibilitatea suspendării executării actului administrativ, ca operație juridică de întrerupere temporară a efectelor sale, dar numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Simpla susținere a reclamantei recurente în sensul că "este prejudiciată" nu este de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal. Din cererea formulată nu rezultă pericolul care ar determina producerea unei pagube iminente, de natură să justifice suspendarea executării actului contestat, nefiind suficientă doar invocarea unei pretinse vătămări.
De altfel, reclamanta recurentă nu face referire, în cererea de suspendare, la existenta vreunei probe concrete din care să rezulte îndeplinirea cerințelor esențiale prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, rezumându-se doar la simple afirmații privind o vătămare iminentă, fără ca aceste împrejurări să fie dovedite în vreun fel.
În speță nu s-a făcut dovada existenței unui caz bine justificat și nici a faptului că prin executarea actului administrativ reclamanta ar suferi o pagubă iminentă, singurele condiții care, fiind de natură să atragă o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ, ar putea justifica temeinicia cererii de suspendare.
Referitor la paguba iminentă, reclamanta arată că i se aduce un grav prejudiciu, aspect ce nu dovedește nici cazul bine justificat și nici producerea unei pagube iminente.
Simpla afirmație că sunt întrunite condițiile de suspendare prevăzută de art.14 din lege, fără a produce dovezi clare din care să rezulte temeinicia cererii de suspendare, nu este suficientă, iar plata cauțiunii reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, condiție care se impune a fi coroborată și cu celelalte obligații prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 iar la dosarul cauzei nu există nici o dovadă în acest sens.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.896/23.09.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/11.12.2009
TEHNORED:/11.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
