Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 438/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 23.11.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR.438
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.12.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT B, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtă consilier juridic, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 14.12.2009 întâmpinare din partea pârâtei.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar delegație de reprezentare, întâmpinare și actele ce au stat la baza emiterii deciziei atacate.
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Curții de APEL TIMIȘOARA în soluționarea prezentei cauzei, având în vedere cuantumul sumei contestate și acordă cuvântul pe aceasta.
Reprezentanta pârâtei pune concluzii de respingere a excepției necompetenței materiale.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr- la 23.11.2009, reclamanta "" a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit B suspendarea executării deciziei nr.16992/05.08.2009 emisă de pârâtă în soluționarea contestației reclamantei înregistrată sub nr.55/04.08.2009 și prin care s-a stabilit în sarcina acesteia un debit în sumă de 292.963,91 lei la care se adaugă majorări de întârziere până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești pronunțate în acțiunea privind anularea deciziei.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanta este beneficiară unui proiect finanțat din fonduri europene intitulat " secției de prelucrare carne din comuna jud. T" în valoare totală eligibilă de 3.503.272 lei iar în perioada 12.05. - 29.06.2009 societatea a fost suspusă unei verificări din partea pârâtei verificare dispusă în baza nr.OG79/2003 iar urmare a acestui control s-a concluzionat că nu s-au respectat anumite etape în procedura de achiziție, pârâta stabilind în sarcina reclamantei un debit de 292.963,91 lei.
Suma reținută ca debit reprezintă consecința unei licitații incorecte pentru achiziții de mijloace de transport, neexistând o selecție în adevăratul sens al unei licitații întrucât bunurile deși 3 la număr au provenit de la două societății ofertante și astfel a existat un conflict de interese între cele două mărci de mijloace de transport.
Reclamanta a formulat contestație împotriva debitului astfel stabilit dar aceasta a fost admisă în parte prin decizia nr.16992/05.08.2009, decizie ce este nelegală în privința sumei reținute întrucât procedura de achiziție a fost respectată în totalitate conform contractului de finanțare care stabilește ca elemente principale de fond pentru validitatea selecției de oferte următoarele: performanța tehnică, servicii, garanții, preț, calitate, etc. și nu se face nici o referire la conflictul de interese nici în contractul de finanțare și nici în ghidul solicitat.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat acțiune în temeiul legii nr554/2004 iar până la soluționarea irevocabilă a cauzei se impune suspendarea executării deciziei întrucât societatea este supusă riscului unei executări silite aspect ce i-ar aduce grave prejudicii atât în privința desfășurării normale a activității dar și în ceea ce privește asigurarea locurilor de muncă sau onorarea obligațiilor contractuale cu atât mai mult cu cât reclamanta pentru a benefica de fondurile europene a accesat ea însăși un credit bancar în sumă de 1.761.636 lei.
În drept acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art.15 din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că prin procesul verbal de constatare nr.14410/03.07.2009 și prin decizia de soluționare a contestației nr.15233/13.07.2009 s-a stabilit în sarcina reclamantei debitul de 292.963,91 lei reprezentând cheltuială neeligibilă întrucât aceasta este consecința conduitei defectuoase a reclamantei care, în derularea contractului de finanțare nu a respectat obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea contractului.
Prin decizia de soluționare a contestațiilor s-a anulat în parte debitul reținut în sarcina reclamantei constatându-se totodată că pentru achiziția de mijloace de transport au fost prezentate trei oferte de la doi agenți economici astfel încât s-au încălcat clauzele contractului de finanțare și ale Legii nr.316/2001 referitoare la obligativitatea obținerii a cel puțin 3 oferte transmise de trei entități economice diferite condiție în care suma respectivă a fost declarată neeligibilă.
Se mai arată faptul că reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziei de soluționare a contestații fără a solicita și suspendarea titlului de creanță reprezentat de procesul verbal de constatare nr.14410/03.07.2009 și totodată reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat precum și a pagubei iminente condiții ce sunt obligatoriu a fi îndeplinite în mod cumulativ.
Suspendarea executării actelor administrative constituie o excepție care intervine în limitele și condițiile reglementate de lege respectiv de art.15 alin.1 coroborat cu art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 iar simplul fapt al dobândirii calității de debitor ca urmare a întocmirii procesului verbal de constatare contestat nu conduce la concluzia că reclamanta a suferit un prejudiciu actual.
La dosar s-au depus următoarele: acțiune, întâmpinare, copie contestație, decizia nr.19011/02.09.2009, proces verbal de constatare nr.14410/03.07.2009 și întreaga documentație ce a stat la baza contractului de finanțare încheiat cu reclamanta, copie contract de credit cu anexele aferente.
La termenul de judecată din 14.12.2009, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială în soluționarea prezentei cauze și ținând cont de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă ce obligă instanța a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond ce fac inutilă cercetarea în fond a cauzei se rețin următoarele:
Prin procesul verbal de constatare încheiat de pârâtă sub nr.14410/03.07.2009 în verificarea dosarului de achiziții aferent proiectului " secției de prelucrare carne din comuna jud. T" de care beneficia reclamanta s-a reținut în conformitate cu art.17 anexa 1 din contractul de finanțare din 21.06.2007 precum și în temeiul art.4 alin.1 din nr.HG1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OG79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, faptul că reclamanta are de restituit suma de 1.303.937 lei, reprezentând cheltuieli efectuate și care nu sunt eligibile în sensul actelor normative anterior menționate.
În urma contestației formulată de reclamantă sub nr.55/04.08.2009 pârâta a emis decizia nr.19011/02.09.2009 prin care a admis în parte contestația și a reținut în sarcina reclamantei un debit de 292.963,91 lei. Iar împotriva acestei decizii reclamanta a formulat acțiune în anulare întemeiată pe dispozițiile art.1 și 8 din Legea nr.554/2004.
Prin nr.OG79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare precum și a fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, în forma în vigoare la data adoptării deciziei atacate s-au reglementat modalitățile de control și de recuperare a sumelor provenite din asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană precum și a sumelor reprezentând fondurile de cofinanțare aferente.
Actul normativ definește expresia de creanțe bugetare rezultate din nereguli sau fraude prin art.2 lit. d) din ordonanță ca reprezentând sume de recuperat la bugetul Comunității Europene, sau la bugetele prevăzute la art.1 alin.2 Cod fiscal ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor respective, ca atare sunt asimilate noțiuni de contribuție din legislația fiscală și sumele stabilite în sarcina reclamantei ca fiind încasate necuvenit în urma contractului de finanțare încheiat în cauză.
În consecință, aceste sume urmează regimul de drept comun reprezentat de Codul d e procedură fiscală care la art.1 alin.1 și 2 stabilește sfera de aplicare în privința raporturilor juridice fiscale legate de administrarea impozitelor și taxelor, a drepturilor vamale, a creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce se constituie venituri ale bugetului general consolidat în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
Art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 stabilește competența materială a instanței de contencios administrativ în funcție de două criterii respectiv rangul central sau local al emitentului actului și cuantumul și natura juridică a sumei la care se referă actul iar în condițiile în care suma stabilită ca fiind neeligibilă și deci de recuperat de la reclamantă are caracterul unei creanțe bugetare, fie că vizează bugetul Comunității Europene fie că vizează bugetul de stat, sunt aplicabile dispozițiile Codului d e procedură fiscală coroborate cu art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 iar competența se stabilește în funcție de plafonul valoric instituit de art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004. Acesta deoarece suma stabilită prin decizia atacată reprezintă prin natura sa juridică o obligație (creanță) bugetară ce poate fi asimilată noțiunii de contribuție din legislația fiscală și ca atare controlul, constatarea, contestarea și recuperarea sumei astfel stabilite urmează regimul Codului d e procedură fiscală, așa cum a reținut de altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de speță nr.1696/17.04.2008.
Competența materială a instanței de contencios administrativ în ceea ce privește soluționarea cererilor de suspendare a executării actelor administrative de natura celor anterior indicate se stabilește tot prin raportare la dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004. Aceasta deoarece art.215 alin.2 din nr.OG92/2003 dă posibilitatea contribuabilului să solicite suspendarea executării actului administrativ atacat în condițiile Legea nr.554/2004 iar instanța competentă în soluționarea cererii în anulare este și instanța competentă în soluționarea cererii de suspendare în condițiile în care art.14 și 15 din Legea nr.554/2004 nu cuprind nici o derogare de la prevederile art.10 din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, de vreme ce instanța competentă cu anularea deciziei nr.19011/02.09.2009 privind plata unei creanțe bugetare în sumă de 292.936,91 lei este reprezentantă de Tribunalul Timiș - secția contencios administrativ și fiscal, această instanță este competentă și în soluționarea cererii de suspendare formulată în bază art.15 din Legea nr.554/2004.
Văzând și dispozițiile art.159 pct.2 Cod procedură civilă potrivit cărora necompetența este de ordine publică dacă pricina este de competența unei instanțe de lat grad precum și dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.554/2004, instanța în baza art.158 alin.3 Cod procedură civilă va proceda la declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit B în favoarea Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit B în favoarea Tribunalului Timiș - secția contencios administrativ și fiscal.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/21.12.09
TEHNORED:/21.12.09
2.ex./SM/
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker
