Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 150/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, de contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 150/2009
Ședința publică de la 19 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în nume propriu și în numele ACTIVITĂȚII DE INSPECȚIE FISCALĂ B, împotriva sentinței civile nr. 546 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la a doua strigare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză s-a promovat recurs de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în nume propriu și în numele Activității de Inspecție Fiscală B, declarat și motivat în termen legal, scutit de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, constatându-se că s-au înaintat de către Tribunalul Bacău înscrisurile solicitate și, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a reținut în pronunțare.
A:
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 546 din 31.10.2008 Tribunalul Bacăua admis cererea formulată de reclamanta, jud. B în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Activitatea de Inspecție Fiscală B și a dispus suspendarea executării decizia de impunere nr. 4757/20.11.2007 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii, a investirii instanței cu acțiunea în anularea actelor administrativ fiscale, iar cererea de suspendare este formulată pentru prevenirea unei pagube iminente prin diminuarea disponibilităților bănești din contul poprit și îngreunarea desfășurării activității.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Hotărârea recurată nu este temeinic motivată, iar concluzia instanței, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, este greșită.
În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente - în sensul art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2004 - reclamanta nu a făcut nicio dovadă; susținerile sale cu privire la perturbarea activității și producerea unui prejudiciu material nu pot fi reținute pentru că nu există o astfel de tulburare și nici o pagubă dovedită, iar pe de altă parte, reclamantei nu i se poate aplica un tratament preferențial față de alți contribuabili.
Singura condiție de admisibilitate a acțiunii care a fost îndeplinită în cauză este plata cauțiunii. Motivele invocate de reclamantă - luarea măsurii indisponibilizării, a sechestrului asupra bunurilor sale imobile - nu puteau reținute de instanță sub pretextul că se tinde la înfățișarea cazului bine justificat întrucât, până la anularea de către instanță a actului administrativ, acesta se bucură de prezumția de legalitate. În caz contrar, s-ar anticipa soluția care va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se la o prejudecare a fondului.
Simplele afirmații, neurmate de dovedirea unor situații care să probeze cazul bine justificat și iminența producerii pagubei, nu sunt de natură să ducă la suspendarea executării hotărârii.
Recursul este fondat.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1929/110/7.04.2008 Tribunalul Bacăua fost investit cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ prin care reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 29/28.01.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, precum și a deciziei de impunere nr. 4757/20.11.2007, cu consecința exonerării sale de plata sumei de 70.445 lei.
Suma de 70.445 lei reprezintă impozit pe profit (47.385 lei) și majorări de întârziere aferente impozitului pe profit (23.060 lei) și a fost stabilită ca obligație fiscală de plată în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. 4757/20.11.2007. Contestația administrativă formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin decizia nr. 29/28.01.2008.
Ulterior, la data de 15.10.2008, în cadrul aceleași acțiuni, reclamanta a solicitat suspendarea actelor administrative atacate, cu singura motivare că i s-a pus sechestru pe bunurile mobile și că prin această măsură este blocată orice activitate comercială.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța poate dispune suspendarea executării unui act administrativ unilateral dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Atât cazul bine justificat, cât și paguba iminentă au o definiție legală în art. 2 alin. (1) lit. t) și respectiv, lit. s) din Legea nr. 554/2004. Cazul bine justificat este definit prin raportare laîmprejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă reprezintă unprejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Sub aspectul cazului bine justificat se impuneau a fi sumar analizate obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei privind plata impozitului pe profit sub aspectul tuturor temeiurilor de drept pentru care s-a stabilit impozit pe profit - respectiv art. 13 alin. 1 și art. 103 din Codul fiscal cu privire la impunerea veniturilor societății ca microîntreprindere; art. 67 din Codul d e procedură fiscală cu privire la estimarea bazei de impunere; art. 21 alin. 1 alin. 4 lit. f) din Codul fiscal, cu privire la deductibilitatea unor cheltuieli; art. 19 alin. 1 din Codul fiscal, cu referire la neînregistrarea în evidențele contabile ale societății a unor facturi - sau cel puțin a unora sau unuia dintre acestea.
În privința pagubei iminente era necesar să se fi făcut dovada că executarea deciziei de impunere i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării deciziei.
În cauză, nu numai că tribunalul nu a făcut o analiză a îndeplinirii celor două condiții, dar nici măcar reclamanta nu a arătat care sunt motivele pentru care cererea sa de suspendare ar trebui admisă. Reclamanta nu a făcut dovada nici măcar a faptului susținut în cererea de suspendare. Față de cele ce preced, curtea de apel constată că tribunalul a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,--3, județul B, în nume propriu și în numele ACTIVITĂȚII DE INSPECȚIE FISCALĂ B, împotriva sentinței civile nr. 546 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, cu sediul în comuna, satul, județul
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. 4757/20.11.2007, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Red.
3 ex. 27 febr. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
