Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1552/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr.1552
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaDirecția Generală de Poliție a Municipiului, cu sediul în B, Calea, nr. 19, sectorul 3, prin reprezentanții săi legali, împotriva încheierii din data de 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P, str. -, -urora,. A,. 1,. 3, județul D și pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1,- șiAcademia de Poliție,cu sediul în B, sector 1,-,Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice D- P,cu sediul în P,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsind recurenta-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, intimatul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Academia de Poliție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se că recurenta-pârâtă a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, note scrise.
Intimatul-reclamant -, menționează că a luat cunoștință de notele scrise formulate de recurentă și că nu are alte cereri de formulat, motiv pentru care solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că intimatul-reclamant nu are cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul, atât cu privire la excepțiile invocate de intimat prin întâmpinare, cât și pe fondul pricinii.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, susține excepțiile invocate prin întâmpinare, arătând că recurenta Direcția Generală de Poliție a Municipiului B nu are calitate procesuală activă în promovarea căii de atac a recursului, deoarece, potrivit angajamentului încheiat la data de 11.10.2002 cu Academia de Poliție, cât și HG137/1991, sumele reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare le datorează fie Academiei de Poliție, fie Ministerului Administrației și Internelor (având în vedere că, la acel moment, Academia de Poliție nu avea personalitate juridică).
Solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil, fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală.
Recurenta nu are nici interes în formularea acestei căi de atac, deoarece, din momentul scăderii debitului din evidența contabilă a acestei instituții, ea nu mai are interes în formularea căii de atac a recursului, întrucât folosul material sau moral nu există.
Și față de această excepție, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil, fiind formulat de o persoană care nu justifică interes.
Solicită obligarea recurentei- pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză, conform notei de cheltuieli pe care o depune la dosar.
CURTEA
Prin încheierea din data de 21 iulie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins
excepția tardivității formularii cererii de suspendare; a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, dispunând executarea deciziei de imputare nr. -/7.08.2008 emisă de Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond. A stabilit termen pentru continuarea judecății la data de 18 septembrie 2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut că excepția tardivității formulării cererii de suspendare a executării actului administrativ nu este întemeiată, deoarece cererea de suspendare a executării actului administrativ, reprezentat de decizia de imputare -/2008 emisă de pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, nu poate fi socotită ca o cerere de întregire sau modificare, așa cum prevede art.132 Cod proc. civilă.
În primul rând, cererea prin care se solicită suspendarea executării actului
administrativ a fost formulată chiar la prima zi de înfățișare, apoi, fiind întemeiată pe dispozițiile art.15 din Legea 554/2004, ea putea fi formulată oricând până la închiderea dezbaterilor la instanța de fond; cu aceste considerente va fi respinsă excepția tardivității formulării cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Pe fondul cererii de suspendare a executării actului administrativ, reprezentat de decizia de imputare nr. -/2008 emisă de pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului B, instanța fondului a apreciat-o întemeiată, constatând că îndeplinește condițiile art.14 din lege, privitoare la existența cazului bine justificat și a prevenirii pagubei iminente.
Cazul bine justificat îl reprezintă însăși întinderea pagubei menționate în
decizia de imputare, calculată potrivit OG 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, deși reclamantul susține că raporturile dintre el și pârâți sunt de natură contractuală, determinată de încheierea angajamentului nr. 4923/11.10.2002, în temeiul HG 137/1991, deci asupra actului administrativ planează îndoiala asupra legalității întocmirii sale.
Cea de-a doua situație prevăzută de art.14 din Legea 554/2004, referitoare
la prevenirea unei pagube iminente - este și ea dovedită.
Reclamantului i se solicită, prin formele de executare silită, sume de aproximativ 4900 lei, în condițiile în care veniturile sale lunare, obținute ca avocat, sunt reduse, așa cum reiese din extrasele de cont depuse la dosar, ca și din decizia de impunere emisă de Administrația Finanțelor Publice P, filele 21-48 și 59-62 la dosar, fiind astfel pus în situația de a nu-și putea asigura minime condiții de existență decentă.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului B criticand-o pentru faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit cu privire la incidența dispozițiilor art. 132 pr.civ. raportat la cererea de suspendare a deciziei de imputare a cărei anulare o solicită reclamantul prin cererea principală.
Recurenta susține că reclamantul a ințeles să formuleze, la momente diferite, cereri în legatură cu acțiunea principală, al căror înțeles a fost interpretat diferit de către instanța de judecată, iar cererea de suspendare a fost formulată tardiv,în raport de dispozițiile art. 15 din Legea 554/2004.
Pe fondul cererii, recurenta a solicitat respingerea acesteia, întrucât nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din lege.
In opinia recurentei, instanța de fond nu a efectuat un minim de cercetări cu privire la aparența dreptului, ci s-a rezumat în a menționa susținerile reclamantului și a da crezare acestor afirmații, fără a motiva în vreun fel acest lucru.
Solicită admiterea recursului și modificarea încheierii de sedința,în sensul admiterii excepției tardivității formulării cererii de suspendare, iar, pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei interesului recurentei în promovarea căii de atac, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In susținerea primei excepții intimatul a arătat că a încheiat angajament de plata a cheltuielilor de școlarizare cu Academia de Poliție care îi poate cere restituirea cheltuielilor sau Ministerul d e Interne și nicidecum recurenta cu care nu a încheiat niciun contract sau angajament.
În ce privește cea de a doua excepție intimatul a arătat că recurenta nu are un interes personal, deoarece, odată cu emiterea titlului executoriu acesta se scade din evidența unității militare și este trecut în evidența organelor financiare în evidența cărora figurează debitorul.
Examinând încheierea recurata precum și actele dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauza, Curtea reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a recurentein promovarea căii de atac a recursului urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
La data de 1.10.2002 intimatul a încheiat, în baza dispozițiilor art. 9 din HG nr. 137/1991, cu Academia de Poliție a Ministerului d e Interne un angajament prin care se obligă ca după absolvirea academiei, să îndeplinească serviciul timp de minim 10 ani în unitățile și garnizoanele unde va fi încadrat sau mutat ulterior, în raport de nevoile Ministerului d e Interne, obligându-se să restituie cheltuielile de școlarizare.
Așa cum susține și intimatul, din modul de formulare atat al angajamentului cât și a dispoziției legale din HG 137/1991 rezultă fără echivoc că sumele reprezentând contravaloarea cheltuielilor de școlarizare sunt datorate fie Ministerului Administrației (având în vedere că Academia de Poliție nu avea, în acel moment, personalitate juridică), fie Academiei de Poliție.
Cercetarea administrativă efectuată de Comisia de cercetare administrativă din instituția în care a fost încadrat intimatul stabilește cheltuielile ce trebuiesc recuperate, însă aceste cheltuieli nu sunt datorate institutiției din care face parte intimatul, pentru că nu aceasta le-a suportat.
Acestea sunt considerentele pentru care instanța apreciază că în cauză recurenta nu are calitate procesuală activă în exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii de suspendare a procedurii executării silite în temeiul deciziei de imputare.
Pe de altă parte, potrivit art. 25 alin. 1 si 2 din OG nr. 121/1998 la finalul cercetării administrative se emite decizia de imputare care constituie titlu executoriu și care a fost transmisă Administrației Financiare a orașului
Confirmarea de primire a titlului executoriu de către organul fiscal constituie actul în baza căruia se scade titlul executoriu din evidența contabilă a unității militare, potrivit art. 47 din OG nr. 121/1998.
Rezultă, din interpretarea acestei dispoziții că organului căruia îi revine sarcina executării titlului este organul fiscal de la domiciliul debitorului, în cauza de față, de la domiciliul intimatului reclamant.
Și din această perspectivă recurenta nu avea calitate procesuală activă pentru a declara recursul împotriva încheierii de suspendare, astfel îcât excepția lipsei calității procesuale active a recurenteiDirecția Generală de Poliție a Municipiului,în formularea căii de atac este întemeiată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 pr.civ se va respinge recursul ca inadmisibil.
Având în vedere dispozițiile art. 274 pr.civ va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în sumă de 65,4 lei reprezentând taxe timbru și deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active recurentei-pârâte Direcția Generală de Poliție a Municipiului.
Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală de Poliție a Municipiului, cu sediul în B, Calea, nr. 19, sectorul 3, prin reprezentanții săi legali, împotriva încheierii din data de 21 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P, str. -, -urora,. A,. 1,. 3, județul D și pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, sector 1,- șiAcademia de Poliție,cu sediul în B, sector 1,-,Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Finanțelor Publice D- P,cu sediul în P,-, județul D, ca inadmisibil.
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant suma de 65,4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red MP
Tehnored MC/MP
7 ex/03.12. 2009
.f- Trib. D
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
