Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1555/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 1555
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaDirecția Generală a Finanțelor Publice,cu sediul în P,-, județul P, prin reprezentanții săi legali, împotriva încheierii din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în S,-,. 1, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - SRL S, prin administrator, lipsind recurenta-pârâtă P.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se că recurenta-pârâtă a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Reprezentantul intimatei-reclamante menționează că nu are cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar reprezentantul intimatei-reclamante nu are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata-reclamantă, având cuvântul prin administratorul său, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală, în cauză fiind întrunite cele două condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat anularea deciziei nr. 40 emisă de pârâta DGFP P la data de 17 aprilie 2009.
În cadrul acestui dosar, la data de 23.06.2009, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării deciziei nr.40/17.0.4.2009 emisă de pârâtă, iar instanța, prin încheierea de ședință din aceeași dată, a admis această cerere, dispunând suspendarea executării deciziei nr. 40/17.04.209 emisă de P, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ cele două condiții impuse de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Astfel, potrivit textului de lege menționat, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune dacă există un caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul.
Cum, reclamanta a făcut dovada existenței unui caz bine justificat, întrucât motivele contestației deciziei de impunere creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, având în vedere că se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor art.159 pr.fiscală privind cheltuielile nedeductibile fiscal, precum și a existenței celei de-a doua condiții, respectiv prevenirea unei pagube iminente, fapt rezultat atât din valoarea mare a sumei contestate, respectiv 233.113 lei reprezentând diferența impozit pe profit, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, TVA de plată, majorări de întârziere aferente TVA de plată, diferența de impozit pe veniturile din dividende și majorări de întârziere aferente impozitului pe venituri din dividende, care ar pune-o în situația imposibilității desfășurării corespunzătoare a activității, cererea sa a fost admisă.
Împotriva încheierii pronunțată în cauză de instanța de fond, a declarat recurs pârâta P,criticand-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea în tot a acesteia, și, pe fond, respingerea cererii de suspendare formultată de reclamantă.
In susținerea recursului,pârâta arată că, prin soluția pronunțată,instanța de fond a ignorat caracterul executoriu al actelor administrative potrivit cărora, și în raport cu care, administrația este în drept să pornească executarea lor fără a fi necesară intervenția justiției. Aceasta, întrucât se bucură de prezumția de legalitate.
Suspendarea executării actului administrativ,susține recurenta, este o situație de excepție, care poate fi dată numai în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente.
In cauză, reclamanta,arată în esență recurenta, nu a facut dovada împrejurărilor ce reprezintă cazul bine justificat și a pagubelor ce s-ar produce prin executarea actului administrativ emis în acest caz.
Curtea, analizând încheierea pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de recurentă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie,constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Prima critica invocată de recurentă este nefondată, având în vedere că, prin suspendarea executării actului administrativ,în cauză a deciziei de impunere,fiind o masură legală,temeiul fiind art 14 din legea 554/2004, nu se încalcă în niciun fel caracterul executoriu al actelor administrativ fiscale.
Aceasta întrucât, suspendarea executării, așa cum rezultă chiar din definiție, constă numai în temporizarea punerii imediate în executare a titlului executoriu, respectiv până la soluționarea acțiunii prin care se solicită anularea lui.
Nici critica referitoare la fondul propriu zis al cauzei nu este întemeiată.
Astfel, potrivit art 14 din legea 554/2004 - In cazuri bine justificate și
pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în conditiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
In cauză, instanța de fond a apreciat corect că, prin executarea actului administrativ, având în vedere suma de executat, 233.113 lei,ar duce societatea în imposibilitatea desfășurării normale a activității,și chiar în incidență de plați.
Aceasta, având în vedere că reclamanta a facut dovada, prin actele depuse la dosar, a existenței unor contracte de prestari servicii în derulare.
Or, punerea în executare a deciziei de impunere și imobilizarea, in vederea executării, a sumei de 233.113 lei,ar pune societatea în dificultate în ceea ce privește executarea în bune condiții a obligațiilor contractuale pentru evitarea de penalități și daune.
Această situație,așa cum prevăd dispozițiile art 14 din legea 554/2004,este una provizorie, până la soluționarea acțiunii de fond, care este în faza administrării probatoriilor.
Față de considerentele reținute mai sus, Curtea, în raport cu dispozițiile art 312 alin 1c.pr.civ, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în P,- județul P, prin reprezentanții săi legali, împotriva încheierii din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în S,-,. 1, județul P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. AU
tehnored MC/AU
4 ex/ 23. 11.2009
f-Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
