Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 1568/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 30.10.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1568
Ședința publică din 07 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Diana
GREFIER
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al Comunei G în contradictoriu cu reclamanta împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 28.09.2009 de Tribunalul Arad în dosar nr-, având ca obiect suspendare executare act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar o cerere de amânare din partea reclamantei intimate.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de către reclamantă și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr- reclamanta, a chemat în judecată pârâtul Consiliul local G și a solicitat anularea în parte a prevederilor Hotărârii nr. 15/08.04.2009, adoptată de pârât.
În motivarea acțiunii se arată că prin dispozițiile art. 1 lit. e) din HCL G nr. 15/8.04.2009 s-a stabilit reorganizarea Biroului buget - finanțe, taxe și impozite, contabilitate - administrativ în compartiment de taxe și impozite locale, financiar-contabil prin reducerea unui post de referent cu studii medii fiind menținute în acest compartiment 4 posturi, respectiv cu personalul existent ce are studii superioare de specialitate economice, criteriile de reducere a personalului(funcționar public sau contractual) urmând a fi stabilite prin examen organizat de Instituția Primarului.
Reclamanta a invocat aspecte de ilegalitate legate de reducerea unui post de funcționar public ce este nejustificată câtă vreme celelalte posturi își vor menține aceleași atribuții și apreciază că hotărârea este de natură aop rejudicia întrucât este în discuție tocmai reducerea postului deținut de către reclamantă. A mai invocat totodată încălcarea dispozițiilor cuprinse în Legea 188/1999 privind modalitatea de încetare a raporturilor de serviciu.
Tribunalul Arad prin Încheierea din data de 28.09.2009 a dispus suspendarea executării hotărârii atacate până la soluționarea pe fond a prezentei cauze, reținând în esență că prin dispozițiile cuprinse la art. 1 lit. e) din hotărârea atacată se urmărește reducerea unui post la compartimentul unde lucrează reclamanta astfel încât posibilitatea pierderii funcției de către aceasta constituie un caz bine justificat de suspendare parțială a hotărârii atacate urmărindu-se prevenirea unei pagube iminente constând în pierderea locului de muncă astfel încât instanța a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea 554/2004.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal, pârâtul Consiliul Local G, solicitând admiterea recursului cu consecința respingerii cererii de suspendare.
În motivarea recursului se arată faptul că hotărârea primei instanțe încalcă dispozițiile art. 14 din Legea 554/2004 ce presupune îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente și din această perspectivă nu se poate reține ca reprezentând o pagubă iminentă desființarea unui post din aparatul de specialitate al primarului cu atât mai mult cu cât în actul administrativ atacat nici nu apare nominalizată reclamanta.
Se mai arată că argumentele cererii de suspendare nu țin de legalitatea actului atacat ci de oportunitatea acestuia, iar simpla susținere a reclamantei că există un risc potențial de a-și pierde locul de muncă, precum și împrejurarea că în speță nu s-ar justifica reducerea costului întrucât s-ar perturba grav activitatea administrativă a Primăriei, nu sunt de natură a satisface cerințele legale pentru admiterea cererii de suspendare.
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate și reprezintă el însuși un titlu executoriu iar neexecutarea acesteia echivalează cu neexecutarea legii.
Recurentul mai arată faptul că reclamanta nu a dovedit nici o pagubă iminentă ce s-ar produce prin punerea în executare a măsurii atacate ci dimpotrivă se poate vorbi despre o pagubă a întregii comunități care este nevoită să suporte un număr exagerat de funcționari publici.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 302-304.c Cod Penal și art.14 din legea 554/2004.
Analizând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041p,c instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local G anularea în parte a HCL G nr. 15/8.04.2009 în ceea ce privește prevederile cuprinse la art. 1 lit. e) referitoare la modificarea statului de funcții și a organigramei aparatului de specialitate al Primarului comunei
Totodată a solicitat suspendarea executării prevederilor contestate în baza art. 14 din Legea 554/2004, fără a indica care sunt motivele ce justifică îndeplinirea condiției cazului bine justificat definit conform art. 2 alin 1 lit. t) din Legea 554/2004 ca fiind împrejurările legate de stare de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Condiția privind prevenirea unei pagube iminente a fost argumentată de reclamantă prin posibilitatea pierderii locului de muncă.
Prima instanță, prin încheierea recurată a admis cererea de suspendare fără însă a proceda la o motivare a soluției astfel dispuse din perspectiva necesității îndeplinirii cumulative a celor două condiții impuse de art. 14 alin. 1 coroborat cu art. 15 alin. 1 din Legea 554/2004.
Această soluție contravine dispozițiilor imperative ale art. 261 al.1 punctul 5 Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel prima instanță avea obligația de a motiva în fapt și în drept soluția de admitere a cererii de suspendare cu atât mai mult cu cât era necesar, așa cum s-a arătat anterior analizarea îndeplinirii unor condiții prevăzute cumulativ.
Motivarea în fapt și în drept prin raportare la dispozițiile art. 14 și 15 din Legea 554/2004 ar fi condus astfel la pronunțarea unei hotărâri care să permită părților pe de o parte să cunoască motivele ce au stat la baza pronunțării soluției respective, iar pe de altă parte să permită părții nemulțumite să formuleze motive de recurs pertinente.
Încălcarea de către instanță a obligație prevăzută de art. 261 al.1 pct. 5 Cod procedură civilă se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă fiind de natură a aduce atingere dreptului părților la un proces echitabil așa cum este el instituit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel din practica constantă a se desprinde ideea că în vederea desfășurări echitabile a procesului civil, prin art. 6 al 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt prevăzute explicit și expres condițiile în care trebuie să se desfășoare un proces echitabil, respectiv. "publicitatea dezbaterilor" și "termenul rezonabil", dar din jurisprudența instanței europene au rezultat sintetizări și ale altor principii care se circumscriu aceleiași noțiuni de "proces echitabil" printre care și obligativitatea motivării hotărârilor. Hotărârea este actul prin care se finalizează procesul, ea reprezentând opera judecătorului al cărui conținut este rezultatul raționamentului prin care acesta supune o speță determinată reguli generale de drept, iar evoluția acestui raționament reprezintă motivarea hotărârii.
Motivarea hotărârii este necesară pentru aof ace înțeleasă și acceptată de părțile litigante, dar și pentru a permite dacă este cazul instanțelor superioare să verifice dacă nu există lacune sau contradicții în raționamentul judecătorilor.
Referindu-se la obligația instanțelor de judecată de a-și motiva deciziile, Curtea a statuat că art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului obligă instanțele să-și motiveze hotărârile lor măcar prin aceea de a răspunde susținerilor părților pentru a le aprecia concludența și pertinența, chiar dacă aceasta nu înseamnă a răspunde la fiecare argument avansat de părți.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, Curtea apreciază că soluționa primei instanțe echivalează cu o necercetare a fondului cauzei și fiind în prezența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă raportat la art. 312 al.5 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de Consiliul Local G și va casa încheierea recurată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Reținând motivul de casare invocat, Curtea nu va mai proceda la analizarea motivelor de fond invocate în recurs ce se refereau la legalitatea și temeinicia hotărârii adoptate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Local al Comunei G în contradictoriu cu reclamanta împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 28.09.2009 de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător - G
Red. DD - 22.12.2009
Tehnored LM - 22.12.2009
2 e4xpl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Diana
